Adela vă sfătuiește în sex și iubire: «Am aflat că am un copil de 13 ani și nu știu cum să-i spun soției»

Dragă Adela,

Bună, Adela! Am o mare greutate pe suflet… De 20 ani sunt căsătorit, am o fată de 19 ani şi, recent, am aflat că am un copil de 13 ani după o noapte de amor. Femeia respectivă nu mi-a cerut nimic niciodată, doar m-a anunţat că sunt tată după 13 ani. Îmi iubesc soţia şi fata, dar cum să le spun? Nu vreau să le pierd, dar, în acelaşi timp, aş vrea să îmi văd băiatul, chiar dacă e pe alt continent. Îmi seamănă mult. Mulţumesc!

Dragul meu,

Îmi doresc să cred că, după douăzeci de ani, o relaţie de cuplu ar trebui să aibă profunzimea necesară pentru a putea să reziste unei situaţii pe care o descrii tu. În acest caz, femeia despre care vorbeşti a dovedit cu prisosinţă că nu vrea nimic altceva decât ca fiul ei să-şi cunoască tatăl. Dacă tu îţi asumi situaţia şi îţi tratezi soţia ca pe o prietenă veche pe care o respecţi, sunt mari şanse ca ea să te înţeleagă. La urma urmei, e vorba despre nişte lucruri care s-au consumat cu mai mult de zece ani în urmă. O să aibă o reacţie de revoltă firească atunci când va afla, dar după ce îi va trece şocul, dacă între voi nu există şi alte probleme, e foarte posibil să-şi dorească şi ea să treceţi cu bine peste acest incident. Pe de altă parte, înainte de a-i spune soţiei, asigură- te că acel copil chiar este al tău. Nu se ştie niciodată…

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Dragă Adela,

Bună! Mă numesc Maria şi am şi eu problemă pe care nu am cu cine să o discut. Sunt plecată din România de 3 ani şi, acum şapte luni, am cunoscut un băiat turc, care îmi face toate poftele, mă răsfaţă, mă iubeşte, însă eu nu pot. Problema noastră e la pat: nu ne înţelegem deloc. Ţin la el, dar simt că nu pot să fiu cu el şi, în acelaşi timp, nu vreau să îl pierd. Spune-mi tu ce să fac că eu nu ştiu. Mulţumesc!

Dragă Maria,

Pentru a rezolva situaţia în care te afli, trebuie să te gândeşti foarte bine ce fel de relaţie îţi doreşti. Faptul că îţi pui problema raţional arată că eşti dispusă să îţi asumi propria viaţă şi fericire. Dacă băiatul cu care te vezi de şapte luni nu corespunde din punct de vedere sexual, întreabă- te în ce relaţie te afli de fapt cu el. Fă-ţi o listă clară cu calităţile pe care ţi le doreşti de la un bărbat, în ordinea în care contează pentru tine. Bifează pe care dintre ele le are prietenul tău. Dacă acum nu vă înţelegeţi în pat, n-o să vă înţelegeţi nici peste un an şi cu atât mai puţin peste zece. Potrivirea sexuală ţine de o chimie pe care ar trebui s-o recunoşti destul de repede într-un bărbat. Dacă te-ai hotărât să trăieşti o viaţă în abstinenţă sexuală, mergi înainte. Dacă satisfacţia intimă este importantă pentru tine, acordă-i acestei relaţii importanţa pe care o merită şi caută pe cineva care are ce ai tu nevoie.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Dragă Adela,

Bună Adela! Numele meu este Paula, am 22 de ani şi de aproximativ un an sunt singură. Am avut o relaţie de 4 ani cu un băiat pe nume Daniel. Omul pe care l-am iubit nespus. Dar şi omul care a renunţat la mine în favoarea unei cunoştinţe de-ale mele. Am suferit enorm. Sufăr în continuare. Efectiv nu-l pot uita. Aş da orice să se întoarcă la mine şi să uităm absolut tot ceea ce ne-a făcut să ne îndepărtăm unul de altul. Ce să fac? Cum să procedez pentru a putea fi şi eu fericită aşa cum este şi el? Mulţumesc!

Dragă Paula,

Ceea ce simţi tu acum sunt nişte ataşamente emoţionale peste care va trebui să faci toate eforturile să treci. Dacă el a ales să fie cu altcineva, nu prea mai ai cum să-l întorci. Sfatul meu este să te gândeşti bine dacă Daniel după care plângi tu este totuna cu cel din realitate, sau este o imagine perfectă pe care ţi-ai format- o în încercarea de a-ţi alina suferinţa. În situaţia în care eşti, e normal să suferi. Însă la fel de normal este şi să începi să te mobilizezi pentru a fi şi tu fericită. Ai nevoie de ajutor. Poate că n-ar fi rău să mergi la un psiholog, sau măcar la nişte şedinţe de coaching pentru mărirea încrederii în sine. Poate că nu-ţi dai seama acum, dar să ştii că ai şi tu dreptul de a fi iubită şi preţuită, nu doar părăsită şi chinuită. Îndrăzneşte să treci peste acest moment dificil din viaţa ta şi cu siguranţă că vei trăi şi lucruri mai bune.
Te rog să-mi scrii pe adresa scrieadelei@libertatea.ro

Urmărește-ne pe Google News