ComenteazăDragă Adela,
“Mă numesc Bogdan şi am o frământare la care aş dori să găsesc rezolvare. Am o relaţie foarte frumoasă bazată pe iubire şi sinceritate. Însă există o problemă. Este o mare diferenţă între mine şi parteneră. Ea este mai mare cu aproximativ 30 de ani. Noi ne simţim tare bine şi suntem împreună de doi ani. Însă ştii cum e cu societatea din ziua de azi… Ce este de făcut?”
Dragă Bogdan,
Prin natura ei, relaţia voastră nu e făcută pentru a fi înţeleasă de către societate. Cu siguranţă că atât tu, dar mai ales iubita ta sunteţi conştienţi de asta. Mai mult decât să fiţi discreţi cu manifestările în public nu prea aveţi ce să faceţi. În doi ani, probabil că prietenii şi familiile voastre s-au obişnuit cu voi, şi asta e tot ce contează. Pe termen lung însă, nu-ţi pot da o soluţie. Chiar dacă tu faci parte dintr-o categorie rară de bărbaţi, care ştiu să aprecieze o femeie din multe puncte de vedere, nu se ştie cum te vei comporta mai târziu. Să zicem că vei dori să ai un copil – ce faci? Asta, din păcate, nu o mai poate face femeia de care eşti acum îndrăgostit. Cu siguranţă că o doare acest lucru, dar dincolo de durere va trebui să accepte că, mai devreme sau mai târziu, s‑ar putea ca tu să doreşti să mergi pe un alt drum. Bucuraţi‑vă de momentele minunate pe care le petreceţi împreună.
Dragă Adela,
“Mă numesc Maria şi trec printr-o perioadă destul de grea. Sunt în divorţ cu soţul alături de care am trăit 11 ani. Acum câteva zile, am avut termen la divorţ şi l-am revăzut. Cât am fost cu el, nu am avut parte de momente bune, am avut parte de bătăi, jigniri, comportament urât. După ce am intentat divorţ, am suferit enorm. Dar la ceva timp după, am întâlnit un om bun cu care mă înţeleg fenomenal. Totuşi, după proces, fostul meu soţ m-a rugat să mergem la el să discutăm, să negociem şi am sfârşit prin a face sex. Acum am mari remuşcări faţă de omul cu care sunt acum. Învaţă-mă, te rog, ce să fac ”
Dragă Maria,
N-are nici un rost să mai ai remuşcări, dacă ai făcut-o, asta e. Cu ocazia asta ai descoperit, probabil, care era motivul care te-a ţinut timp de 11 ani aproape de un om violent, care ţi-a făcut atâta rău. Să zicem că ai avut nevoie de un “rămas-bun”, să nu fii cu inima grea. Nu ai cum să mai îndrepţi asta, aşa că mai bine îţi asumi şi mergi mai departe. Ce trebuie să realizezi însă e că mai ai de lucrat cu tine. Încă nu eşti pregătită pentru o relaţie sănătoasă pe termen lung. Părerea mea e că ai nevoie de câteva şedinţe la un psiholog, care să te ajute să-ţi dai seama de traumele cu care ai rămas, ca şi de tendinţele tale de a suferi.