ComenteazăAdela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,Sunt căsătorită cu soţul meu de 15 ani şi avem împreună 3 copii. Relaţia noastră este minunată, însă suferim enorm la partea intimă. Mai exact, de când am născut ultima oară, abia mai avem timp de relaţii sexuale. Asta pentru că mereu trebuie să fim cu ochii pe copii, iar când sunt ei la grădiniţă şi la şcoală, noi suntem la serviciu. O dată am încercat să o facem, când credeam că dorm copiii, iar unul dintre ei aproape a intrat peste noi. Începem să rămânem fără idei şi nu vrem ca relaţia noastră să devină una monotonă, din cauza acestor să le zicem lipsuri. Ne poţi ajuta cu un sfat? Mulţumim.
Adela răspunde:
Draga mea,
Poate nu te-ai gândit, dar situația pe care o descrii are și o parte foarte bună. Faptul că tu și soțul tău aveți un obstacol în calea relațiilor intime vă face să fiți cam în aceeași postură cu niște adolescenți pe care părinții nu îi lasă să se întâlnească. Psihologic, asta vă face să fiți și mai uniți, iar dorința voastră sexuală se menține puternică, în pofida faptului că sunteți tot timpul împreună și, cel mai probabil, dormiți în același pat de ani și ani. Alte cupluri, care sunt libere să facă dragoste când doresc, se plictisesc în această situație, pe când voi nu. Din acest motiv, puteți să fiți recunoscători copiilor, pentru că vă ajută să aveți o relație mereu proaspătă. Acum, depinde de abilitatea voastră să găsiți acele momente când toată lumea doarme sau are altă treabă, pentru a vă bucura și voi de clipele voastre de intimitate. Dacă totuși nu se poate, atunci sunteți nevoiți să recurgeți la ajutoate exterioare, cel puțin temporar. Asta presupune să găsiți o persoană de încredere cu care să lăsați copiii măcar o zi pe lună, în care pur și simplu vă luați liber și plecați. Spre exemplu, într-o sâmbătă, plecați dimineața și vă întoarceți seara sau chiar a doua zi. Vă duceți undeva la munte, vă închiriați și o cameră, vă și plimbați, vă și bucurați de voi. Trebuie însă să găsiți acea relaxare care să vă țină la distanță de inhibiții. Să nu plecați cu gândul: ”acum gata, trebuie s-o facem, orice ar fi” – să nu vă treziți că nu mai puteți. În general, încercați să vedeți partea bună în orice situație, să nu o luați în tragic și chiar să glumiți foarte mult în legătură cu lucrurile care vă stresează. Dacă reușiți să râdeți cu lacrimi de o problemă, e ca și rezolvată.