Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,Numele meu este Radu. Am fost căsătorit până acum 2 ani cu o fată, pe care am considerat-o (și încă o consider iubirea vieții mele). Ne-am căsătorit acum 8 ani și ne-am dorit foarte mult să avem o familie numeroasă. Ea a rămas însărcinată de două ori, însă de fiecare dată a pierdut sarcina. Ambele pierderi au fost devastatoare, însă după a doua sarcină pierdută, parcă totul s-a rupt între noi. S-a răcit de mine, ne-am îndepărtat, eram ca doi străini care împărțeau același cămin. A durat un an de la a doua sarcină pierdută până am decis că este mai bine pentru amândoi să punem capăt căsniciei. Ea, la câteva luni, a cunoscut pe altul și și-au refăcut viața. S-au căsătorit la scurt timp după ce au început relația, iar în urmă cu câteva luni, s-a întâmplat miracolul: după două sarcini pierdute, a devenit mamă. Am aflat de asta recent, iar acum sunt un pic devastat. Nu mă gândesc decât la cât de mult mi-am dorit să întemeiem o familie împreună, iar acum ea a reușit, numai că fără mine… Simt bucurie, pentru ea, dar în același timp, invidie, că nu sunt eu cel cu care și-a construit o familie. Și știu că nu e bine să fiu invidios, dar nu pot scăpa de sentimentul ăsta. Ce să fac?
Adela răspunde:
Dragă Radu,
Sentimenul tău este întrucâtva de înțeles, mai ales când ai spus că tu o consideri pe această femeie iubirea vieții tale. Dar, dacă este așa, cum de ai lăsat-o să plece? Însă, chiar și dacă tu i-ai dat drumul, n-are rost să te mai simți vinovat. Așa ai simțit atunci, asta e. Probabil, dacă s-ar întoarce la tine, ați ajunge în același punct. Dacă ea este cea care a pus punct relației, tot nu ai fi putut să faci nimic, pentru că nici Dumnezeu nu trece peste liberul arbitru al unei ființe. Înclin să cred că au mai fost și alte probleme la mijloc, nu doar aceasta cu sarcinile pierdute. Dar, din cauza timpului și a distanței, ai rămas numai cu acele amintiri frumoase, care te fac să-ți fie dor de ea. Oricum, faptu-i consumat. Știu că degeaba-ți spun să nu te mai gândești, pentru că tu exact asta simți nevoia să faci. Doar că, în timp ce simți – pe bună dreptate – acea invidie despre care vorbești, încearcă să faci lucruri constructive cu viața ta. Pornește cu mici reparații prin casă, angajează o femeie care să te ajute să faci ordine, dacă e nevoie. Ideea este să pornești acest proces de ordine exterioară, care va atrage după sine și ordinea interioară. De asemenea, înconjoară-te de prieteni pe care să-i ajuți cât de mult poți, fără a cere nimic în schimb. Aceste acțiuni vor canaliza energia invidiei în mod constructiv, astfel încât, după un timp, ea se va calma. După ce te vei mai liniști, poți începe să te uiți mai cu atenție în jurul tău, poate că este vreo femeie care merită atenția ta, și vei reuși împreună cu ea ceea ce nu s-a putut cu prima ta soție. Întotdeauna mai există o șansă, dacă ea a e fericită cu altcineva, pentru tine de ce nu ar fi la fel?