ComenteazăScrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Mă numesc Aurelia am 38 de ani şi sunt căsătorită de 22. M-am căsătorit devreme cu un om pe care nu îl iubeam, dar despre care credeam la acea vreme credeam că e omul care mă va ajuta să scap de familia pe care o aveam. Aşa credeam că e mai bine, deşi am regretat mereu. Dar am luat totul aşa cum credeam eu că e mai bine, pentru că omul acesta mă iubea în felul lui şi o să înţelegi de ce zic asta.
Era totul ok în ochii altora, deşi mama la început vedea că eu nu mai eram aceeaşi de altă dată. Soţul meu este mai mare ca mine cu 9 ani, e un om pentru care nevoile lui personale sunt prioritare, apoi vin restul, de accea am spus că mă iubeşte în felul lui. Avem 2 fete, una de 19, alta de 16 ani, ne-am făcut case, eu făcând tot ce e omenesc pentru ei, pentru că aşa am fost educată. Niciodată nu mă plângeam de nimic. Acum 13 ani am plecat din ţară în Italia, copiii erau mici şi au rămas cu mama pentru 2 ani. Abia acum începe povestea.
Aici, în Italia, am cunoscut un bărbat de care m-am îndrăgostit de la prima vedere, la fel şi el. Nu ne ştiam poveştile de viaţă, dar fiind colegi de serviciu, lucrurile au evoluat rapid. El fiind căsătorit, cu 2 băieţi, eu căsătorită, cu 2 fete, soţia lui în România, soţul meu cu mine. La început ne iubeam şi asta conta pentru mine, simţeam ce e dragostea. Aşa m-am trezit amanta unui om pe care îl iubesc. Însă nu vreau să-ţi povestesc cum mă chinui să le port pe umeri, simt că nu mai pot psihic fizic, în nici un fel. Nu vreau să sufere nimeni şi nu ştiu cum să gestionez situaţia care între timp a devenit grea. Am făcut 3 avorturi de care nu ştie nimeni. Mă simt groaznic. Amantul îmi spune să plecăm într-o zi, dar ce se întâmplă cu ce las în urmă? Nu mai am putere. Da-mi, te rog, o rezolvare. Eu nu o găsesc.
Adela răspunde:
Dragă Aurelia,
Din ceea ce scrii, înțeleg că suferi foarte mult din cauza avorturilor pe care ai fost nevoită să le faci. Nu știu care este procedura pentru a-ți procura anticoncepționale în țara în care ești, dar probabil că nu este imposibil să le iei. Dacă nu, atunci măcar acest amant al tău ar trebui să folosească și el prezervative. Oricum, dacă sufletul tău simte să fie cu el, tu deja ți-ai îndeplinit datoria de soție și mamă. Fetele tale sunt mari – cea mică are vârsta pe care o aveai tu când te-ai căsătorit! – prin urmare, dacă le explici situația, ar putea să te înțeleagă dacă alegi să divorțezi. Numai să ai mare grijă, să nu te trezești că tu divorțezi, iar amantul tău, nu. Eventual, lasă-l pe el să facă primul acest pas. Am o rezervă în privința lui, din cauza avorturilor acelea. Dacă era un om de omenie, el ar fi trebuit să intre în alertă de la primul, nu să te pună în situația să mai faci încă două. Cumva, trebuie să te asiguri că nu ești pentru el doar un instrument prin care își îndeplinește poftele și plăcerile sexuale, și în rest îi convine să rămână cu familia lui.
De asemenea, și tu trebuie să-ți pui foarte serios problema dacă ai fi dispusă să renunți la tot ce ai clădit în viață împreună cu soțul tău pentru această iubire. Poate că tu spui că nu-ți iubești soțul, pentru că stai tot timpul cu el și te-ai obișnuit, dar poate că, în condiții diferite, ți-ai da seama că, în realitate, el este cel mai bun pentru tine. Ești sigură că ai putea conviețui la fel de bine și cu amantul tău? Plus că, în momentul în care lucrurile vor ieși la iveală, se vor tulbura apele, atât soțul tău, cât și soția lui vor face scene, vor avea pretenții, cine știe cum vor reacționa. Gândește-te bine și vezi care ar fi soluția cea mai bună pentru toată lumea. Poate că lucrurile ar putea continua la fel încă o vreme, până când copiii vor fi toți suficient de mari, până când și voi doi vă veți hotărî ce vreți. Singura problemă este cu contracepția, să nu vă mai simțiți vinovați din cauza unor eventuale noi avorturi.