Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Mă numesc Cristian. Nu demult am cunoscut o persoană prin intermediul unui site de socializare. Nu a fost o întâmplare, este prietenă foarte bună a prietenilor mei. Am început prin simple conversații ca apoi, treptat, să ne vorbim mai deschis despre viața personală, intimă sau cea cotidiană . Nu ne vedeam decât prin intermediul web-ului. Mi-a plăcut privind o fotografie. Din acel moment, am devenit persoana care nu refuză sa-i scrie, să sune, să-i vorbească și, din partea ei, simt același lucru. De la fotografii la vorbe, cuvinte, dorințe și gânduri alături unul de celălalt, am povestit fiecare mici părți din viața noastră… Ea a avut un soț, s-a despărțit, a rămas cu doi copii pe care îi iubește – asta am simțit din vorbele ei -, a încercat din nou o nouă relație și din nou a greșit. Vorbind despre ea, am pus suflet. Începuse să-mi placă mult, chiar să simt că e importantă pentru mine, știam că va veni la prietenii ei care locuiesc în apropierea mea, a trecut mult până când să ne vorbim orice, fără limite și a fost totul din suflet pentru mine. M-am îndrăgostit, ea m-a făcut să simt asta. Repeta mereu că nu crede că există cineva pentru care să simtă atât de multe sentimente în atât de scurt timp. Seară de seară, mă suna, mă făcea să simt că e lângă mine prin tot ceea ce vorbea și cred că făcea aceste lucruri din suflet. A trecut puțin timp și a venit aici, am așteptat-o ne-am privit în ochi și am sărutat-o. Inima mea exploda precum a unui sportiv care face 100 metri în 5 secunde. Nu credeam că pot iubi în așa scurt timp. Eram fericit. Asta a durat două sau trei ore, ea venind la prietenii ei. Nu știu ce au au vorbit, poate au influențat-o cu ceva… Apoi, mi-a trimis un mesaj în care mi-a scris că nu a simțit nimic și că s-a grăbit în toate aceste lucruri, că pentru ea e mai importantă familia, copiii ei, că nu vrea un iubit chiar dacă sunt un om cu suflet bun. Apoi, ne-am întâlnit și am vorbit față în față, am văzut lacrimi în ochii ei și am prins-o de mâini simțind același lucru din partea ei. Nu știu ce să fac, am un sentiment imens, o iubesc, m-a făcut să simt asta. Oare prin ce a trecut a făcut-o să se teamă? De ce atât de multe sentimente vorbite, ascultate ca în doar două ore să fie totul cenușă…
Adela răspunde:
Dragă Cristian,
Chiar dacă ție ți se pare că o cunoști bine pe această fată – pentru că v-ați împărtășit multe în discuțiile voastre de la distanță – în realitate este o falsă impresie. Este una din capcanele relațiilor virtuale să crezi că, dacă ți-ai dat sufletul pe față – gata, îl cunoști pe celălalt ca pe tine însuți. După cum se vede, nimic nu se compară cu văzutul față în față, și în cazul vostru se pare că a fost fatal. Încearcă să-ți revii, oricât de dureros ți s-ar părea. Încearcă să realizezi că, având-o pe această persoană cumva ”la îndemână”, prin comunicarea voastră virtuală, ai proiectat asupra ei toate dorințele și aspirațiile tale interioare iar ea a făcut același lucru cu tine. Atunci când începi o relație cu cineva cu care te întâlnești în mod real, proiecțiile interioare nu sunt atât de intense, pentru că totuși, realitatea este mult mai evidentă. Oricât de mult ți-ar plăcea să crezi despre celălalt că e interesat de muzică clasică – de exemplu – remarci că îl ia somnul ori de câte ori încerci să-l convingi să asculte așa ceva. Pe internet poți să te joci, să te reinventezi, să-l lași pe celălalt să creadă despre tine orice. Dar când îl ai în față, nu mai e la fel. Probabil ea a avut un șoc de genul acesta, și și-a dat seama că e prea devreme pentru ea să se implice în mod real într-o relație. Poți să-i propui să reluați relația de la zero, dar de data aceasta după regulile vechi de când lumea, fără internet, fără proiecții exagerate – ca acum o sută de ani. Așa o să vă cunoașteți cu adevărat și o să vedeți dacă se leagă ceva autentic sau nu.