Grăsimea din zona şoldurilor absoarbe acizi graşi dăunatori şi conţine un agent anti-inflamator care stopează blocarea arterelor. În schimb grăsimea de pe burtă nu oferă această protecţie, a conchis echipa de cercetători de la Oxford care a realizat acest studiu, publicat în International Journal of Obesity.
Oamenii de ştiinţă ar putea căuta metode prin care să mărească masa de grăsime din zona şoldurilor şi, pe viitor, medicii ar putea prescrie tratamente pentru redistribuirea grăsimii de pe corp pentru a preveni boli precum diabetul. Cercetătorii au ajuns la concluzia că cei care au prea puţină grăsime în jurul şoldurilor pot avea probleme serioase de metabolism, aşa cum se întamplă cu Sindromul Cushing.
S-a demonstrat şi că grăsimea din jurul coapselor şi de pe posterior este mai greu de dat jos decât cea din jurul taliei. Chiar dacă aceasta ar putea parea de nedorit, de fapt acest lucru este benefic, pentru că, atunci când grăsimea este eliminată rapid, eliberează o mare cantitate de citokine care determină apariţia inflamaţiilor în organism.
De altfel, a fost stabilită o legatură între citokine şi boli cardio-vasculare, rezistentă la insulina şi diabet. Grăsimea care e arsă mai greu produce mai multă adiponectină, o proteină care protejează arterele şi favorizează un mai bun control al conţinutului de zahăr din sânge şi stimulează oxidarea acizilor graşi la nivelul muşchilor.