ComenteazăSpune adevărul
Alcoolicul nu intenționează să mintă atunci când face o promisiune. Crede ceea ce spune, dar nu mai ajunge să şi pună în aplicare. Asta îi zăpăceşte pe copii. Pe deasupra, tu încerci să îl acoperi… mințind și cel mic vede și îți urmează exemplul. Totuși, adevărul, oricât de dureros ar fi, este singura cale spre recuperare.
Arată dragoste
Niciodată nu le putem oferi copiilor noştri prea multă iubire. Totuși, a-i face toate mofturile ca mod de compensare a dificultăţilor prin care trece nu înseamnă dragoste. În schimb, „spune-i copilului că îl iubeşti, îmbrăţişează-l, sărută-l”, recomandă dr. Holger Lux. Dacă faci asta, nu înseamnă neapărat că aprobi tot ceea ce face, ci că este demn de iubire. Aceeași abordare o poți avea și față de soțul alcoolic, dând, astfel, un exemplu și copilului tău: mesajul ar trebui să fie că îl poţi iubi pe alcoolic, chiar dacă, în acelaşi timp, urăști boala lui.
Învață să asculți
Fă-ţi timp să stai cu copiii şi să asculţi ce au de zis. Arată-le că eşti interesată de ei şi că au toată atenţia ta. Poate că unele din lucrurile pe care le vei auzi ți se vor părea strigătoare la cer, dar şi tu ai avut astfel de gânduri când erai ca ei. Sau poate că le mai ai şi acum. A asculta fără să predici nu înseamnă că eşti de acord. Este doar deschiderea unei linii de comunicare cu ei.
Răspunde la întrebările copiilor
Învață și apoi spune-le copiilor tot ceea ce ştii despre boala alcoolismului. Oferă le broșuri sau cărți pe această temă şi încearcă să le răspunzi la întrebări. Poate că nu vei ştii să le răspunzi la tot ce îi interesează și atunci poți să îți mărturisești ignoranța. Încurajează-i să participe la întâlniri destinate copiilor din familiile cu alcoolici (Alateen). Astfel, vor lua legătura cu alți tineri aflați în aceeași situație, vor înțelege ceea ce se întâmplă mai bine, iar sentimentele de vinovăție (mulți adolescenți cred că părinții beau din cauza lor) vor dispărea.
ÎNCEPE CU TINE ŞI CU PROPRIA TA DEZVOLTARE
„Copiii învaţă prin imitare. Fii persoana pe care vrei să o imite copiii tăi. Tu eşti modelul – fie că îţi place, fie că nu. Dacă tu eşti supărat şi confuz, și ei vor fi la fel. Dar, aşa cum se poate crea o atmosferă negativă în casă, se poate instaura şi una pozitivă. Dacă tu zâmbeşti, copiii tăi vor zâmbi. Tensiunea poate fi simţită în aer; nu e nevoie să fie exprimată în cuvinte. Dacă vei reuşi să te relaxezi, atmosfera din casa ta va fi relaxată. Acesta poate fi un punct de pornire.”
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei