Dragi prieteni, povestea pe care am să v-o relatez este una deosebită, dar cred că v-ați dat deja seama de asta datorită titlului pe care am ales să-l pun scrisorii mele și celor câteva rânduri de început, ca o prezentare. Atunci, de ce mai spun asta? Fiindcă, totuși, nu se întâmplă în fiecare zi să auzi că un bărbat însurat și-a adus acasă amanta, iar aceasta, în loc să fie scoasă pe ușă în șuturi, a fost primită cu brațele deschise de întreaga familie. Căci asta s-a întâmplat. Gigi, ginerele meu, deși are un copil cu Elena, fiică-mea, s-a combinat cu o orfană, Ileana, a venit și ne-a prezentat-o, iar noi am acceptat-o cu drag. Acum, la doi ani de când a intrat în viața noastră, pot spune că Ileana face parte din familie, fiind, efectiv, ca o a doua fiică pentru mine.
Cum s-a ajuns aici nu pot spune foarte clar. Cert e că fătuca aceasta, Ileana, are ceva al ei, unic și special, cu care se face plăcută. Dacă și eu, în calitate de mamă a nevestei înșelate, am ajuns să o plac și să nu concep să stau o zi fără să o văd, vă dați seama că este într-adevăr deosebită… Fizic vorbind, nu are calități remarcabile. Este o ființă plăpândă, cu chip prelung, ochi negri și zâmbet plăcut. Totul în felul de a se prezenta o indică drept o prezență fină, diafană, aproape eterică; o prezență discretă, care nu sare cu nimic în ochi și care parcă permanent încearcă să nu deranjeze pe nimeni.
Cu toate acestea, la început, când am aflat că ginerele meu își face de cap cu o altă femeie, că o face nefericită pe fiica mea, am luat foc. Cum este, de altfel, și normal.
— Femeie, am să îți spus ceva neplăcut, mă ia Marian, bărbatul meu, deoparte în urmă cu circa doi ani. Stai jos, să nu leșini…
— Aoleu! Dar ce s-a întâmplat, Mariane? am sărit eu cât colo. A murit careva? Nu cumva s-a prăpădit soră-ta?
Îl întrebam de sora lui, Mălina, fiindcă știam că era suferindă cu inima și avusese câteva preinfarcte succesive în ultima perioadă, dintre care ultimul aproape o răpusese. Nu era însă vorba despre Mălina.
— Nu, nu s-a prăpădit Mălina, e bine, mulțumesc lui Dumnezeu! mi-a replicat el pe un ton blând, dar deloc liniștitor. E vorba despre altceva, mai rău: Gigi are o amantă!
Auzind grozăvia, câteva clipe am rămas mută, nefiind în stare să articulez vreun cuvânt. Nu îmi venea să cred că e posibil așa ceva. II știam pe Gigi băiat serios, de casă. Crescuse la orfelinat și lucrul acesta îl responsabilizase.
Nu îl credeam în stare să își înșele soția, cu atât mai mult cu cât știam că Elena, fiica mea, este o fată bună și la locul ei, crescută cu frică față de Dumnezeu și respect față se semeni, care nu ar ieși din vorba bărbatului ei și ar face orice pentru el. Drept urmare, când mi-am revenit din blocaj, primul gând a fost că ar putea fi vorba despre o neînțelegere.
— Măi, omule, tu ești sigur ce vorbești? De unde știi? l-am întrebat, neîncrezătoare.
— Ba bine că nu?! Chiar Elena mi-a spus, mi-a răspuns el. De multă vreme ținea ascuns secretul, dar azi n-a mai putut să se abțină și mi l-a spus: Gigi se ține cu una, Ileana, de mai bine de un an de zile. A dus-o și acasă…
— Cum?! A îndrăznit Gigi să își aducă ibovnica acasă? Dar la Elena și la Florin, în ce situație îi pune, nu s-a gândit? am răbufnit, de-a dreptul revoltată. Lasă, că mă duc eu acolo și-i arăt lui! Nu i-ar fi rușine să-i fie!
— Păi, nu-i nevoie să te duci, că vine el aici mâine! m-a oprit Marian, afișând un zâmbet mucalit, de parcă îi făcea plăcere să îmi comunice vestea asta. O să ai ocazia să le arăți și lui, și ei, că o aduce și pe ea…
— Doamne sfinte! Nu se poate așa ceva, Mariane! Ciupește-mă de obraji, cred că visez! Cum își permite așa ceva? Târâtura aia n-are ce căuta în casa mea! Să nu vină, că o scot în șuturi! și pe el, la fel! am urlat ca o fiară, cuprinsă de o furie nebună.
Nu știam atunci că lucrurile nu aveau să stea deloc așa și că, de fapt, în loc să o scot în șuturi pe Ileana, dimpotrivă, urma să o primesc cu brațele deschise și să o rog să mai stea… Până a doua zi însă, mai era ziua respectivă, în care trebuia să aflu cum stau lucrurile, ca fiu pregătită și să știu cum să pun problema. Așa că m-am dus în camera Elenei, pe care i-o amenajasem frumos și o păstrasem curată, pentru când mai trece pe la noi (după ce se căsătorise cu Gigi, se stabiliseră la oraș, unde sunt amândoi angajați; el este electrician, iar ea – contabilă), ca să am o discuție cu ea. Noi, oamenii de la țară, suntem oameni simpli, dintr-o bucată, care spunem lucrurilor pe nume, nu ne formalizăm prea tare, vorbim direct.
— Ce aud, Elena, că bărbatu-tău se ține cu una Ileana? o iau eu la întrebări pe fiica-mea, imediat ce intru în camera în care își leagănă copilul pe picioare, să adoarmă. Iar tu știai asta și nu ai spus nimic?
— Am vrut să vă spun mai devreme, mamă, dar mi-a fost rușine, îmi răs-punde ea, plecând privirea. și, apoi, am tot sperat să se rupă de ea și să se ter-mine povestea, dar el – nimic. Nu numai că nu s-a rupt, dar s-a legat și mai tare… A băgat-o în casa noastră.
— Cum așa? și vecinii din bloc ce zic?
— Nu zic nimic, că le-am spus că e sora lui Gigi. și ăstuia micu’ i-am spus tot așa.
— Bine, bine, fata mea, dar tu cum tolerezi situația asta? De ce nu-l dai afară din casă, cu tot cu vagaboanda aia? Cum poți să suporți o asemenea bătaie de joc?
— Mamă, îmi pare rău să îți spun, dar Ileana nu e vagaboandă… E o fată serioasă, crescută la orfelinat, care își vede de treaba ei și nu face rău nimănui. Dimpotrivă, dacă poate, ajută pe toată lumea. La început, și eu am crezut că e vreo pațachină, dar, din păcate, nu e așa. N-am ce să-i reproșez…
— Cuuuum? Cum n-ai ce să-i reproșezi? Că ți-a furat bărbatul, asta trebuie să-i reproșezi!
— Mamă, nu e chiar așa… Tu nu știi multe. Gigi nu mai e de mult bărbatul meu. și-apoi, așa sunt bărbații, le mai fug ochii… Dacă nu era Ileana, era alta…
Auzind vorbele fiice mele, nu știu ce să mai cred. Mă așteptam ca Elena să o facă pe acea Ileana cu ou și cu oțet. Când colo, ea are cuvinte de laudă la adresa amantei soțului ei. Sfinte Sisoe, s-a întors lumea cu fundul în sus, și eu n-am aflat! Efectiv, mă crucesc de ce aud. N-am însă ce să fac decât să aștept venirea zilei de mâine, pe care o aștept cu aceeași nerăbdare ca cea cu care am așteptat ziua nunții fetei mele, dacă nu chiar mai abitir.
Adoua zi, pe la prânz, își face în fine apariția și Gigi. E însoțit de o fătucă slăbuță și firavă, recomandată drept sora lui, care pare că abia se ține pe picioare și care mă surprinde total. Pot spune cu mâna pe inimă: dacă există un profil ideal al amantei pe lumea asta, atunci fata aceasta este exact inversul lui. Nu are nimic vulgar sau provocator în înfățișare, nici în vorbă sau în mișcări. Are o privire caldă și un zâmbet plăcut, cu care, efectiv, mă cucerește. Eram decisă să o opresc la poartă și să nu îi dau voie în curte, dar nu pot să fac asta. Dimpotrivă, o întâmpin cu drag și o primesc în casă cu ospitalitate, de parcă ne-am cunoaște de când lumea.
Schimbăm câteva cuvinte de complezență, după care ne așezăm la masă, unde bem și mâncăm vârtos. E o mai veche strategie a mea aceea de a le oferi oaspeților să bea, în ideea că alcoolul îi face să își dea drumul la limbă; o strategie înțeleaptă, care dă roade și de această dată. Odată masa încheiată, le servesc musafirilor desertul, după care dau să mă duc să spăl vasele la chiuveta din curte, unde se adunase teancul de farfurii murdare. Sunt însă, în mod neașteptat, oprită de Ileana, care îmi reține brațul cu un gest cald și se oferă:
— Vă rog să mă lăsați pe mine să spăl vasele… știți, este una dintre micile mele plăceri și, în plus, abia mă revan-șez puțin pentru ospățul la care ne-ați făcut părtași cu atâta generozitate…
Deși nu e politicos din partea mea, nu pot să o refuz, nu am cum. Are ceva nedefinit în ea, această fată, care te împietrește și căreia nu i te poți opune. Pur și simplu, când te roagă ceva, tre-buie să faci ca ea. Așa că o las să meargă să spele vasele și îl trag pe Gigi deo-parte, la o discuție așa, ca între ginere și soacră. Nu încerc să o iau pe ocolite, fiindcă nu are rost. II atac direct:
— știu tot, Gigi! Nu încerca să te fofilezi, că nu ține! Bravo ție! Să-ți înșeli nevasta, să o duci în casa voastră și pe urmă să mi-o aduci și mie aici, să o cunosc! Ai luat-o cumva razna? E o glumă de-a ta? Nu înțeleg… Vreau să știu ce ai de gând în legătură cu fiica mea! Divorțați sau ce faceți?
— Cum să divorțăm, mamă-soacră? ridică, nedumerit, din umeri Gigi. Cine a pomenit ceva de divorț? Nici vorbă de așa ceva… O iubesc pe Elena, și ea mă iubește pe mine…
— Bine, atunci, dar cu Ileana ce e? Ce caută în viața ta? întreb, la fel de nedumerită, la rândul meu.
— Of, cum să îți explic, mamă-soa-cră?! se mută ginerele meu de pe un picior pe altul, evident fâstâcit. Ileana și
Elena sunt una completarea alteia. Ce nu-mi poate oferi una, îmi oferă cealaltă, și invers…
— Aha! Tot nu înțeleg, însă. Adică ce nu-ți poate oferi Elena? Fii mai concret, că eu sunt femeie bătrână și pricep mai greu, așa…
— Ei bine, sex! Sex nu-mi oferă Elena. De când a rămas gravidă și mai apoi, după ce a născut, nu mai suportă atingerea mea. Am avut răbdare, am luat-o cu binișorul, chiar dacă s-a îngrășat enorm și nu mai e foarte atrăgătoare, dar în zadar! Cică e blocată psihic și nici nu are de gând să facă ceva ca să se deblocheze. îi e bine așa, nu îi mai trebuie bărbat cât o fi… Așa că am renunțat și am căutat amor altundeva.
Vorbele lui Gigi m-au pus pe gânduri. Vasăzică, la asta se referea fiica-mea atunci când afirma că nu știu multe. Dacă până atunci eram sigură că e păcatul lui și numai al lui, acum aflam că, de f apt, Elena avea și ea partea ei de vină; și nu orice parte, ci una considerabilă, ca să fim corecți. Cât despre modul în care arăta soția lui, Gigi nu exagera: după ce îl născuse pe micul Florin, Ileana se delăsase total, se neglijase, de parcă, odată cu zămislirea, misiunea sa pe lumea asta se terminase. Se îngrășase mult, făcuse burtă, gușă, șunci, osânză. Sincer vorbind, nu era deloc atrăgătoare. Prin comparație, Ileana era ca o veveriță pe lângă un rinocer: fâșneață, vioaie, cu lumină în priviri și chipul senin, îți era mai mare dragul să te uiți la ea! Nu era de mirare că o plăcea Gigi…
— și cu fata asta ce e? De unde ai adunat-o? l-am întrebat pe Gigi, evitând să îi împărtășesc gândurile mele.
— Este țesătoare, am găsit-o plângând în stația de autobuz. Este și ea orfană, ca mine, și nu mai are bani de chirie… E o fată tare bună, are să îți placă, când ai s-o cunoști… și a avut dreptate Gigi. Cât timp i-am avut drept musafiri, timp de aproape o săptămână – ei se aflau în concediu de odihnă, în timp ce Elena era în postnatal -, Ileana nu a stat o clipă, a fost ca o albină. Ne-a ajutat la spălat, călcat, la pus murături și la făcut zacuscă, dar și la alte treburi specifice vieții la curte. Toate, cu o naturalețe și o bună dispoziție de invidiat. Nu mai spun că seară de seară mie mi-a masat ceafa lovită de spondiloză, iar lui Marian, care ține, și el, la ea de nu mai poate, spatele atacat de reumatism…
Ce mai, Ileana chiar e o comoară la ușa casei! E atât de specială, încât nu de puține ori m-am întrebat cum de rămâne Gigi cu fata mea, cum de nu divorțează și se însoară cu Ileana. Gigi însă e băiat serios, cum rar mai găsești în ziua de azi. Pentru el, Sfânta Taină a căsătoriei chiar e Sfântă Taină. A jurat că nu se va despărți niciodată de Elena și că o va ajuta la creșterea copilului, și așa face. și, în general, în tot ce face, e un soț, un tată și un ginere ireproșabil.
De circa doi ani, de când durează povestea asta cu Ileana, viața familiei noastre s-a îmbunătățit mult. Cu toții suntem mai liniștiți și mai buni unii cu alții. Pe Ileana o iubim toți, o considerăm membră a familiei și abia așteptăm să mai vină, în weekenduri sau în vacanțe. pe la noi, la curte. și ea, la rândul ei, este foarte atașată de noi și ne repetă că, pentru ea, reprezentăm familia pe care n-a avut-o niciodată.
Cât despre relația oarecum nefirească dintre ea și Gigi, ne-am împăcat cu gândul: dacă nu era Ileana, ar fi fost alta. Ar fi putut fi o profitoare, o hoață sau o pasăre călătoare, care l-ar fi întors pe dos pe Gigi, caz în care poate el ar fi divorțat de Elena. Cine știe în ce hal am fi fost cu toții acum?! Așa, zicem bogdaproste…
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.