Antarctica – continentul mai mare decât Europa

Ce trebuie să știm despre Antarctica

Antarctica este cel mai sudic și cel mai puțin populat continent de pe Pământ, dar și un loc al extremelor, fiind cel mai rece, cel mai înalt, cel mai uscat și cel mai vântos loc de pe planetă. Este situat aproape în întregime la sud de Cercul polar antarctic, înconjurat fiind de Oceanul Antarctic, cunoscut și ca Oceanul Austral.

Ca întindere, Antarctica este al cincilea continent al lumii, cu o suprafață de 14.200.000 km², fiind cu aproximativ 40% mai mare decât Europa și aproape de două ori mai mare decât Australia. Al șaptelea continent este acoperit în proporție de 98% de calota glaciară, care are o grosime medie de 1,9 km și care este cel mai mare depozit de gheață de pe pământ. Aceasta este echivalentul a 90% din toată gheața de pe Terra și 70% din totalul resurselor de apă dulce.

De asemenea, calota de gheață este atât de grea încât a împins pe alocuri pământul sub nivelul mării. Din cauza grosimii stratului de gheață, Antarctica are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele, potrivit British Antarctic Survey. Datorită condițiilor sale extreme, Antarctica joacă un rol crucial în reglarea climei globale și în menținerea echilibrului ecologic al planetei.

Recomandări

Cazul „Nordis” de Alba: 211 oameni, lăsați fără 12 milioane de euro: „A fost momentul în care mi-am dat seama că am fost înșelat”

Când s-a născut primul om în Antarctica

Din punct de vedere demografic, Antarctica nu are o populație indigenă sau rezidenți permanenți. Cu toate acestea, populația de acolo este formată în cea mai mare parte din personalul de la cele două stații de cercetare, Esperanza și Villa Las Estrellas, și anume cercetători și personal tehnic.

Numărul de persoane implicate în cercetările științifice și alte activități în Antarctica și pe insulele apropiate variază între aproximativ 1.200 în timpul iernii și circa 4.800 în timpul verii, la care se adaugă între 136 și 266 de persoane, în funcție de sezon. Unele stații de cercetare sunt ocupate pe tot parcursul anului, în timp ce personalul de iarnă este, de obicei, trimis din țările de origine pentru misiuni care durează un an, aflăm de pe enciclopedia online Wikipedia.

Primul copil născut în regiunea polară sudică a fost o norvegiană, Solveig Gunbjørg Jacobsen, care a venit pe lume la Grytviken pe data de 8 octombrie 1913. Însă, Emilio Marcos Palma a fost prima persoană născută la sud de paralela de 60° sud și primul care s-a născut pe continentul antarctic, la baza Esperanza.

Recomandări

Eroarea care a împiedicat arestarea preventivă a lui Horațiu Potra: procurorul a încadrat pistolul airsoft din mașina mercenarului drept armă letală

Istoria geologică a Antarcticii

Antarctica a avut o istorie geologică complexă. În urmă cu aproximativ 183 de milioane de ani, continentul antarctic făcea parte din supercontinentul Gondwana, care includea și alte mase terestre, precum Africa, America de Sud, Australia și India.

Pe măsură ce Gondwana s-a fragmentat, în Jurasic și Cretacic, Antarctica a derivat spre sud. În trecut, mai precis în perioada Fanerozoicului, continentul avea un climat mult mai cald și era acoperită de păduri tropicale și temperate. Plantele terestre și fosilele descoperite aici, inclusiv cele ale unor dinozauri, indică o biodiversitate bogată. Acum aproximativ 34 de milioane de ani, în perioada Oligocenului, s-a format calota glaciară antarctică pe fondul răcirii globale și a izolării termice a continentului, determinată de formarea curentului circum-antarctic, mai precizează sursa citată.

Descoperirea și explorarea Antarcticii

Antarctica a fost ultima regiune continentală descoperită de oameni. Deși există mențiuni speculative în texte antice referitoare la un „continent sudic necunoscut” (Terra Australis), se crede că cel mai sudic continent de pe Terra a fost descoperit relativ târziu în istoria omenirii, mai exact în 1820, de către expediția rusă condusă de Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mihail Lazarev, relatează Quark Expeditions.

Recomandări

Procesul polițiștilor acuzați că au omorât un bărbat, în Autogara Sud Pitești, aproape de final. Mărturia rudelor: „Un băiat foarte deștept, stâlpul casei, alerga peste tot”

De-a lungul secolului al XIX-lea, exploratorii au început să navigheze de-a lungul coastelor continentului, însă interiorul său a rămas necunoscut. Explorarea interioară a Antarcticii a luat avânt în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, există relatări care sugerează că populațiile indigene din partea de sud a planetei au explorat regiunea, dar probabil că acestea nu se încadrează în definiția tradițională a „exploratorului”.

În iarna anului 1911, exploratorul norvegian Roald Amundsen devenea primul om care atingea Polul Sud geografic, devansând cu o lună expediția britanică „Terra Novas” condusă de Robert Falcon Scott. De-a lungul decadelor, explorarea Antarcticii s-a intensificat, având scopuri științifice, geopolitice și economice. Statutul Antarcticii este reglementat prin Tratatul Antarctic, semnat în 1959 de 12 de țări (în prezent sunt 53 de națiuni) și intrat în vigoare doi ani mai târziu. Acesta a stabilit cadrul legal care interzice activitățile militare și mineritul și promovează cercetarea științifică și protecția mediului.

Curiozități despre Antarctica

1. În Antarctica nu există urși polari, însă trăiesc acolo aproximativ cinci milioane de pinguini.
2. Optsprezece țări operează stații de cercetare științifică în Antarctica pe tot parcursul anului.
3. În fiecare an, în jur de 40.000 de turiști vizitează continentul înghețat.
4. Antarctica este cel mai rece continent de pe Terra. Cea mai mică temperatură la nivel planetar a fost înregistrată în 1983 de stația rusă de cercetare Vostok și a fost de minus 89,2° Celsius. Această minimă a fost doborâtă în 2018, când s-au înregistrat minus 98° Celsius, care este cea mai scăzută valoare de când se fac măsurători pe Pământ.
5. Căpitanul Cook a fost prima persoană care a circumnavigat continentul, în anii 1770,
6. British Antarctic Survey a efectuat cea mai mare parte a cercetărilor britanice în Antarctica timp de peste șapte decenii.
7. În 1985 a fost descoperită o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii, care a schimbat lumea. Până în 1993, cea mai mare parte a stratului de ozon de deasupra Antarcticii dispăruse, iar oamenii de știință se așteaptă ca „gaura” să dispară în circa 100 de ani dacă lumea respectă Protocolul de la Montreal, tratatul internațional care protejează stratul de ozon prin oprirea treptată a producției mai multor substanțe considerate a fi responsabile pentru distrugerea sa.
8. Sedimentele marine și lacustre din Antarctica dezvăluie modelele regionale care sunt esențiale pentru deslușirea schimbărilor globale.
9. Continentul conține carote de gheață unice care oferă detalii fără precedent cu privire la cauzele și rezultatele schimbărilor climatice, se mai precizează pe site-ul British Antarctic Survey.
10. Oceanul care înconjoară Antarctica oferă o barieră practic impenetrabilă de gheață marină care, pe timp de iarnă, acoperă o suprafață de aproximativ o dată și jumătate suprafața continentului.
11. Balenele, focile și păsările marine sunt părți importante ale ecosistemului antarctic.
12. În medie, Antarctica este cel mai vântos dintre toate continentele. Deoarece peisajul său este plat pe distanțe foarte mari, vânturile pot atinge viteze de până la 320 km/h. Pe alte continente, vânturile ating aceste viteze doar în timpul furtunilor, ciclonilor, uraganelor, tornadelor, etc.
13. Cele mai uscate locuri de pe Pământ sunt văile uscate din Antarctica. Aerul este atât de uscat și temperaturile sunt atât de scăzute în aceste zone aride și prăfuite, încât nici măcar zăpada nu cade.
14. În martie 2000, cel mai mare aisberg măsurat vreodată s-a desprins din platoul de gheață Ross din Antarctica. Denumit B-15, acesta avea aproximativ 270 km lungime și 37 km lățime, o suprafață mai mare chiar decât câteva dintre statele insulare ale lumii. La 18 ani după ce aisbergul a început să plutească în derivă spre nord în Oceanul Atlantic, acesta s-a rupt în patru iceberguri mici.
15. Muntele Erebus este unul dintre puținii vulcani activi în mod constant de pe Pământ. Acesta eliberează continuu gaze și a avut mai multe episoade de erupție de-a lungul anilor, aruncând lavă care curge pe versanții săi. Este locul unde există singurele lacuri de lavă de lungă durată de pe Terra și este al doilea munte ca înălțime din Antarctica.
16. Cel mai înalt vârf din Antarctica, Vinson, are 4.987 de metri, fiind puțin peste jumătate din Muntele Everest. A fost numit după Carl Vinson, un congresman american care a susținut cu fermitate expedițiile în Antarctica. Acest munte a fost escaladat pentru prima dată în 1966 de o echipă condusă de americanul Nicholas Clinch, potrivit Secret Atlas.
17. Munții Gamburtsev (denumiți și Munții Fantomă) se întind pe 1.200 km prin Antarctica și ating înălțimi de peste 3.000 m. Cu toate acestea, aceștia nu pot fi văzuți deoarece grosimea calotei glaciare în acele regiuni este de peste 4.000 m, ei fiind complet îngropați de zăpadă și gheață.
18. Munții Transantarctici se întind pe mai mult de 3.500 km, fiind unul dintre cele mai lungi lanțuri muntoase de pe planetă. Ei se întind de la Marea Weddell la Marea Ross și împart Antarctica în două regiuni, de est și de vest, cea estică reprezentând 2/3 din continent.
19. În Antarctica există mai multe sisteme de rifturi, atât în est, cât și în vest. Sistemul de falii din Antarctica de vest se întinde pe o suprafață uriașă (cca. 3.000 km lungime și 700 km lățime) și conține falia Ferrigno, un canion adânc de 1,6 km, adică aproape la fel de adânc ca Marele Canion.
20. Peste 200 de lacuri au fost descoperite sub stratul de gheață din Antarctica, lacul de apă dulce Vostok fiind cel mai mare dintre ele. Îngropat sub aproximativ 4 km de gheață, acesta este un lac subglaciar, ceea ce înseamnă că este învelit de gheața unui ghețar, nu de rocă sau pământ.

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News