Azi o pierdere uşoară de echilibru, mâine simţi cum îţi joacă puţin privirea şi ajungi, la o anumită vârstă, să dai piept cu una dintre cele mai perfide boli ale ochiului, când deja e mult prea târziu. Şi asta pentru că glaucomul vine pe furiş, se dezvoltă în timp, afectând nervul optic, până reuşeşte să-i ia omului, pentru totdeauna, o avuţie de preţ: vederea.
O boală care nu doare
Pe vremuri, în popor, i se spunea “apa neagră”. Netratat, ochiul căpăta atunci o tentă argintie, ştearsă, orbirea presupunându-se a fi fost cauzată de cataractă. În zilele noastre însă, ochiul bolnav arată normal, nu dă semne de afecţiune şi singura metodă de a preveni declanşarea consecinţelor nefaste ale glaucomului este vizita periodică la oftalmolog. După vârsta de 40 de ani, consultul medical este obligatoriu şi trebuie să fie cât se poate de amănunţit. Cei care ştiu că există în familia lor antecedente de glaucom trebuie să se supună examinărilor periodice încă de la 20-25 de ani. Riscă să fie expuse acestei afecţiuni nemiloase şi persoanele care urmează tratamente cu steroizi, care suferă de diabet, de miopie severă sau de hipertensiune arterială. Şi presiunea intraoculară (PIO) mărită se numără printre principalii factori de risc. Pierderea vederii evoluează foarte lent.
Recomandări
Mic sondaj la marginea țării. De la „frumosul Ciolacu” și „inteligentul Geoană” la „Băsescu cel hazliu”, ce cred oamenii care trăiesc în colțul de jos al hărții, în Dobrogea, despre prezidențiale
Ce e de făcut?
Foarte important de ştiut este că un examen oftalmologic banal nu este suficient pentru depistarea glaucomului.