Avem religii diferite, dar iubirea ne-a unit

Mama ne-a părăsit pe mine și pe sora mea Andruța când eram foarte mici. Eu aveam 7 ani, iar surioara mea, 4 ani. Am fost crescute de bunica din partea tatălui. întreaga copilărie am trăit cu dorul ei. în fiecare seară ne rugam ca mama să se întoarcă la noi, să ne îmbrățișeze, să ne iubească.

Tata s-a recăsătorit cu o femeie mai tânără decât el și s-a mutat în Pașcani, lăsându-ne pe noi la bunica, în Galați. Mergeam la ei doar în vizită, în vacanțe. Mama vitregă nu prea ne avea la inimă. Au făcut încă trei copii împreună, așa că tata era ocupat să asigure familiei sale cele necesare, iar de noi a uitat complet în câți-va ani.

Eu și Andruța ne-am ambiționat să învățăm și să ajungem oameni mari, la propriu și la figurat. Eu am avut întotdeauna o fire băiețoasă și mi-a plăcut disciplina. Am ales să urmez o carieră militară. Am dat admitere la Academia Tehnică Militară și am intrat cu notă foarte mare. Am fost fericită, căci aveam asigurate cazarea, masa, uniforma și cam tot ce își putea dori o fată săracă. Siguranța pe care mi-o oferea serviciul militar umplea golul și teama pe care le aveam din copilărie in inimă.

Andruța, având o fire sensibilă și constituție firavă, s-a îndreptat către farmacologie. îi plăcea chimia, așa că nu au fost o problemă nici admiterea la facultate, nici anii de studiu care au urmat. După mult timp în care am fost copiii nimănui, în care purtam haine primite de pomană de la săteni și împărțeam amândouă un măr sau o felie de pâine, am ajuns mari și independente. Ne-am jurat ca, indiferent unde ne va duce viața, să nu ne despărțim niciodată. Am trecut prin multe împreună, ne-am fost una alteia soră și mamă, sprijin și încurajare, și nu putem să trăim la distanță.

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

Terminând facultatea, eu am primit post de ofițer în Oradea. Andruța m-a urmat după trei ani, când a absolvit și ea facultatea. și-a găsit un post de farmacistă în oraș. Aveam locuința mea de serviciu în care era loc pentru amân-două, câștigam bine, viața noastră se schimbase la 180 de grade.

Eu l-am cunoscut pe Adrian, un tânăr ofițer, coleg de unitate cu mine, și am început să ieșim împreună. Adrian avea un prieten bun, fost coleg de școală, pe nume Ygal. Mi-a propus să îi facem cunoștință cu Andruța.

Când i-am spus surorii mele de pro-punerea iubitului meu, s-a bucurat enorm.

— Liliana, draga mea, de când ești cu Adrian, m-am temut că o să ne îndepărtăm. Dar acum, dacă iubiții noștri sunt prieteni, avem șanse să rămânem la fel de apropiate mereu.

Am format două cupluri și eram foarte uniți. Ieșeam toți patru, ne petreceam concediile împreună. Băieții erau grijulii și ne iubeau. Eram două surori răsfățate. După vreo doi ani de petreceri și distracție, băieții s-au gândit să ne facă o surpriză de proporții. Au cumpărat inele de logodnă la fel și ne-au cerut de soții într-o seară, cocoțați pe acoperișul unei clădiri din oraș. A fost un moment foarte romantic. Un alt prieten a filmat întreaga scenă.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Eu și Andruța am spus „Da” în cor. Eram convinse că nimeni și nimic nu ne va despărți vreodată. Am sărbătorit logodna cu șampanie și prăjituri. Apoi, ne-am urcat în mașină împreună cu băieții și am pornit către Galați, la bunica, să-i cerem binecuvântarea. Pe drum, Adrian a deschis discuția:

— Acum, că ne-am logodit, ce ar fi să facem și nunta în aceeași zi?

— Nu putem face în aceeași zi, i-am spus eu. Nici măcar în același an nu e permis ca două surori să se căsătorească. Se spune că aduce ghinion.

— Cine spune asta? a intervenit Ygal.

— Cum cine? Religia! a adăugat Andruța.

Adrian era la volan. A oprit. Nu înțelegeam ce se petrecea. Deoarece era noapte, a aprins becul din interiorul mașinii.

— Măi fraților, a spus el, cum de nu ne-am gândit până acum la religie? Noi suntem evrei, voi sunteți ortodoxe! Cum ne vom căsători?

Toți patru ne-am privit speriați. îl iubeam pe Adrian, dar nu eram în stare să renunț la religia ortodoxă în care mă născusem și în care mă crescuse bunica mea.

— Cum o să-i cerem binecuvântarea bunicii? a întrebat Andruța.

— Haideți să nu ne pripim, a intervenit și Ygal. Eu propun să ne întoarcem în Oradea și să căutăm o soluție.

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

Ne-am întors și am ținut o ședință de grup. Noi țineam la religia noastră și ne temeam de impactul pe care l-ar fi avut asupra bunicii convertirea noastră la iudaism. Băieții țineau la religia lor și nu își puteau dezamăgi familiile renunțând la religia lor.

Am luat hotărârea să mergem să vorbim fiecare dintre noi cu îndrumătorii de care aparțineam: noi cu un preot, ei cu un rabin. Așa cum bănuiam, răspunsurile au fost asemănătoare, dar împotriva căsătoriilor noastre. Din punct de vedere religios nu puteam să ne căsătorim decât dacă unul dintre soți se convertea la religia celuilalt.

Ne-am adunat din nou toți patru și am început să căutăm asemănările și deosebi-rile dintre cele două religii. Până la urmă, toți credeam în Dumnezeu și ne rugam Lui. Nu înțelegeam de ce nu ne puteam căsători.

Ygal, cel mai puțin religios dintre noi, a propus să ne întâlnim cu un consilier de cuplu și poate așa aveam să ne lămurim. Am fost de acord toți patru, așa că am sunat și ne-am programat la un cabinet.

Am ajuns în ziua și la ora stabilită. Consilierul a fost uimit că nu avea doi clienți, ci patru! I-am povestit pe scurt toată povestea și l-am rugat să ne ajute să găsim soluții. Ne așteptam să ne dea un sfat, dar tipul din fața noastră ne-a avertizat, foarte sigur pe el:

— Eu nu dau sfaturi. Sunt aici ca să vă ascult și să vă ajut să găsiți în interiorul dumneavoastră soluțiile care vi se potrivesc.

— în regulă. Atunci, ajutați-ne! l-am rugat, depășită de situație.

— Care este diferența dintre religie și credință pentru fiecare dintre dumneavoastră?

Am vorbit pe rând. Fiecare a descris cum se roagă, cum crede în divinitate ca într-o ființă superioară, atotputernică, omniscientă, omniprezentă…

— și această ființă, energie, indiferent cum o numim, a continuat consilierul, este așadar transcendentă…

— Da. Am răspuns toți.

— și atunci, cum o putem încadra în niște tipare, cum o putem limita între dogmele unei religii?

Am stat și am reflectat la cuvintele lui. Toți patru eram credincioși. Ceea ce ne diferenția era religia în care ne născuserăm. De când e lumea, oamenii s-au luptat din cauza diferențelor dintre religii. Dar credința adevărată este în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne-am uitat unii la alții și am izbucnit în râs.

— Haideți să ne căsătorim civil! a pro-pus Ygal. în felul acesta, fiecare își păstrează libertatea religioasă, iar legal vom fi soți.

Ne-am anunțat familiile și am început pregătirile. Peste un an, în aceeași zi, eu și Andruța am devenit soțiile lui Adrian și Ygal. Am organizat o mega-petrecere împreună cu colegii de serviciu, prietenii și familiile. Am avut parte de o adevărată diversitate religioasă: evrei, ortodocși, catolici și chiar un budist.

Toată lumea s-a distrat pe cinste. Meniul a fost pe gustul tuturor, muzica la fel. 0 noapte în care am uitat de diferențele și ideile preconcepute și ne-am dat mâna ca oameni, indiferent de religia în care alegeam să credem.

După căsătorie, eu și Adrian ne-am mutat în casa lui. Andruța și Ygal locuiesc două străzi mai departe. Ne vizităm des. De curând, am îngropat-o pe bunica. Ne-a fost greu să acceptăm pierderea celei care ne-a fost mamă și ne-a crescut de mici. Soții ne-au fost alături și suntem împăcate că am construit o familie unită, așa cum nu am avut în copilărie.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News