ComenteazăPoloneza Ewa Chwałko, doctor în științe umaniste la Universitatea din Wrocław, a pornit într-o drumeție de trei luni prin întregul Arc Carpatic. Asociată cu Universitatea de Științele Naturii din Wrocław, turista și-a propus să străbată lanțurile montane din România, Ucraina, Polonia și Slovacia, având lungimea totală de aprox. 2500 km.
Despre aventura sa prin Carpații românești, ce a durat mai bine de 40 de zile, Ewa a avut numai cuvinte de laudă. Poloneza s-a arătat înduioșată de ospitalitatea, credința și politețea românilor pe care i-a întâlnit în drumul ei: „După 42 de zile de drumeții prin munții României, părăsesc această țară frumoasă. Nu știu cum este aici în marile orașe, dar în cele mici și în sate, copiii dau străinilor «Bună ziua!» Politețea nu costă nimic și îl face pe străin să nu se teamă.
În fiecare casă sau colibă pastorală, în care mi-a fost dat să înnoptez și să stau la masă cu gospodarii, am ascultat rugăciuni înainte de a mânca. Bunătatea nu este ceva meritat pe bună dreptate, suntem înzestrați cu ea și se cade să fim recunoscători pentru ea.”, a scris poloneza pe contul ei de Facebook, într-o postare shareuită și de Institutul Polonez din România.
Apă și ursu, cele mai folosite cuvinte
Turista poloneză a descris, viața ciobanilor de la poalele munților, a vorbit despre urșii care i-au apărut în cale și excursiile făcute în sate, în timpul nopții: „«Apa» este primul cuvânt românesc pe care l-am auzit. Nu lipsește în văi, ci pe munții înalți, unde trebuie adăpate ovinele, vacile, caii… este prețioasă. O fermă de ciobani poate fi ridicată acolo unde este sursă de apă. Înainte de a numi pe cineva «murdar», întreabă dacă are de băut tot atât de multă apă ca și tine.
Despre urși toată lumea vorbește aici. La propriu, fiecare persoană pe care o întâlnești. Cel de-al doilea cuvânt auzit este «ursu», adică ursul. Am văzut doi. În plus, urme și excremente aproape în fiecare zi. Sunt aici în jur de 6500. Foarte mulți. Noaptea fac excursii în sat. Am văzut poze cu o fermă spulberată și o oaie pe jumătate mâncată. Pe telefon am tot primit alerte. Credeam că sunt alerte meteo, dar și alerte de semnalare urși. Nu ieșim la plimbare după orele 22.00 sau 18.00. Aproape ca și Dracula”, a povestit poloneza.
Lucru mare-i omenia
Drumeția în Carpații românești i-a oferit, totodată, turistei poloneze prilejul de a se confrunta cu propriile frici și de a-și recăpăta încrederea în oameni. Bunătatea necondiționată a românilor a cucerit-o, după cum însăși mărturisește:
„Părăsesc această țară cu munți nemaipomenit de frumoși și goi. Foarte rar am întâlnit pe cineva pe traseu. Câteodată am mers singură toată ziua. Bineînțeles că are farmecul său, deși eu personal îl prefer atunci când oamenii merg pe munte și asta îi face mai buni. Munții ne examinează pe fiecare. Mai devreme sau mai târziu ne arată cine suntem. Ne dezvăluie toate trăsăturile. Am văzut asta. Pe toate traseele goale, omul cunoaște în întregime noile fețe ale curajului – fiindcă stă singur cu gândurile și emoțiile sale. Eu m-am confruntat cu tot și nimic nu îmi este cruțat”, a adăugat aceasta.
Am avut mare noroc în această țară: am întâlnit oameni buni și la momentul potrivit. Tuturor le sunt extrem de recunoscătoare. Am primit acoperiș deasupra capului, de băut și de mâncat, cuvinte blânde, haine spălate și binecuvântarea pentru plecarea la drum. Am primit o parte din sufletul lor bun. Cu siguranță, am lăsat și eu o parte dintr-al meu.”
Ewa Chwałko, turistă poloneză.
Poloneza a continuat prin a-și mărturisi și o plăcere culinară: brânza românească: “Sunt în stare să mănânc orice cantitate de brânză de oaie sau de vacă”.
Turista a publicat și o serie de fotografii spun povestea aventurii ei în România. După 42 de zile, Ewa Chwałko are și o concluzie: “A meritat absolut totul!”
În prezent, dr. Ewa Chwałko este director al Editurii Universitatea de Științe a Mediului și a Vieții din Wrocław și ține prelegeri în domeniul literaturii, culturii, istoriei și dreptului de autor pentru studenți.
foto: Ewa Chwałko/Facebook