„Mișcările ei diafane se topesc în aer”, scrie ziarul britanic. „Dansează parcă din instinct, ca și cum baletul ar fi ceva înnăscut”. Românca ripostează cu blândețe la auzul acestor cuvinte.
„Când toată lumea spune: «Oh, ai talent înnăscut la asta, te-ai născut să fii balerină», îmi vine să țip și să urlu: «Nu, nu m-am născut așa! Nimeni nu s-a născut așa!»”, spune Alina Cojocaru râzând. Dar este cât se poate de serioasă, notează The Guardian.
Balerina le mărturisește jurnaliștilor britanici că s-a luptat din greu să se întoarcă la balet, după ce a născut al doilea copil în timpul pandemiei și era gata să spună adio dansului. În momentul interviului, românca se afla în China, în orașul Xi’an, într-un turneu, și se pregătea să meargă la sala de sport pentru a se antrena.
Sora sa a luminat-o atunci când își dădea seama că nu progresează la antrenamente: „Alina, încerci să faci totul să funcționeze cu doar două ore la sală. Mereu lucrai 10 ore pe zi înainte să ai copii.” Așa că s-a întors la antrenamentele grele de altădată: are nevoie de trei ore în sala de fitness înainte de un curs de balet și cinci înaintea unui spectacol.
Cojocaru continuă să danseze
La 42 de ani, Cojocaru a ajuns la vârsta la care mulți dansatori se retrag, dar românca spune că se simte „foarte bine”. Totuși, balerina trece la o nouă etapă a carierei sale, notează sursa citată.
După 14 ani la Royal Ballet, una dintre cele mai cunoscute companii de balet din Marea Britanie, pe care a părăsit-o în 2013, și șapte ani la English National Ballet, companie la fel de prestigioasă, Alina Cojocaru a devenit freelancer, cu spectacole în toată lumea.
Dar acum, Cojocaru nu doar dansează, ci și produce, scrie The Guardian. Primul ei spectacol de balet important va avea premiera în ianuarie, bazat pe filmul „La Strada” (1954) al lui Federico Fellini, care descrie călătoria puternicului Zampano și a naivei Gelsomina.
Alina Cojocaru va fi Gelsomina, balerinul danez Johan Kobborg va fi clovnul Il Matto, iar dansatorul italian Mick Zeni va fi Zampanó. Coregrafia realizată de Natália Horečná încorporează balet și dans contemporan, cu muzica originală de film a lui Nino Rota în coloana sonoră.
Cojocaru are puțin din Gelsomina”, notează The Guardian. Intră atât de bine în pielea personajului, chiar și la repetiții, încât devine una cu el.
„Cumva, viața mea din studio și de pe scenă devine mult mai reală decât afară”, mărturisește balerina română. Teatrul este un loc în care se simte în siguranță și numai aici poate fi vulnerabilă. Și reușește să transmită asta și publicului ei.
Spectacol de balet pentru refugiații ucraineni
Când Rusia a invadat Ucraina, Alina Cojocaru a organizat un spectacol caritabil pentru Ucraina (împreună cu colegul ei, dansatorul Ivan Putrov), scrie The Guardian. Încă mai ține legătura cu profesoara ei din Kiev. „Acum locuiește singură în bloc”, povestește Cojocaru. „Dar ei (n.r. – ucrainenii) își continuă viețile, se duc la muncă, țin spectacole ș.a. Iar atunci când aud sirenele, coboară la subsol. Este o lume pe care nu cred că ne-o putem imagina”, continuă balerina.
Artiștii care au rămas în Rusia și nu au denunțat războiul nu mai sunt invitați să cânte în cea mai mare parte a Europei. Dar Cojocaru îi întâlnește la gale din China.
Îmi pun ochelarii de Gelsomina. Și când văd pe cineva, văd, de fapt, dansatorul, văd mama și vorbesc cu acela/aceea. Nu judec pașaportul. Dacă mă uit la oameni în acest fel, sper să găsesc binele.
Alina Cojocaru, în The Guardian:
Una dintre cele mai bune balerine ale lumii
Alina Cojocaru este considerată drept una dintre cele mai bune balerine ale lumii din toate timpurile. S-a născut pe 27 mai 1981, la Bucureşti. A studiat la Kiev timp de şapte ani, începând de la vârsta de 9 ani. S-a perfecţionat apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării bursei Premiului Lausanne.
A dansat vreme de 13 ani, împreună cu Johan Kobborg, partenerul ei atât pe scenă, cât şi în afara acesteia, în cadrul Royal Ballet. A continuat să danseze, ca artist invitat, în companii renumite din întreaga lume, precum American Ballet Theater, Hamburg Ballet, Tokyo Ballet. În iunie 2013, Alina Cojocaru a părăsit Royal Ballet, alăturându-se English National Ballet.
Momentul nu a fost lipsit de controverse. De ce a ales să plece? În parte, pentru că propriile idei artistice nu se potriveau cu cele ale directoarei de atunci, Monica Mason, a explicat ea pentru ziarul britanic.
De la începuturi ni se spune cum ar trebui să dansăm, cum ar trebui să ne gândim la dans, cum ar trebui să arate o producție. Mereu am urmat viziunea altcuiva. Dar rareori ești încurajat să întrebi: «Ce îmi place mie, ce este important pentru mine?»
Alina Cojocaru, în The Guardian:
Dacă vrei să te dezvolți, „este o provocare să găsești companii care să fie suficient de deschise și de bine informate pentru a sprijini acest lucru”, mai spune balerina. „Pentru mine, pur și simplu nu a fost suficient. Când am simțit că am nevoie de mai mult, a trebuit să fac un pas.”
„Balerina deceniului”
De asemenea, românca s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului „Balerina deceniului”, decernat cu ocazia unei prestigioase gale internaţionale de balet „Stars of the 21st Century”, desfăşurată în anul 2010 la Moscova. În 2019, a primit o nouă distincție, Premiul de Excelență pentru „Cea mai bună solistă de dans clasic” (Outstanding Female Classical Performance).
Cojocaru a găsit inspirație la Hamburg Ballet, unde rămâne artist invitat. Și acum Cojocaru își urmărește libertatea și „zboară” ca artistă, dar este în continuare o studentă, după cum povestește. „Îmi place să învăț și încerc să fiu suficient de inteligentă pentru a reînvăța lucruri pe care credeam că le știu deja.”
Foto: alinacojocaru.com
lipanileana • 26.12.2023, 12:26
Are dreptate ,toate se fac cu multa munca nimeni nu se naște învatat.