Deși există o dezbatere referitor la adevăratele origini ale bridge-ului, acesta este considerat unul dintre cele mai vechi din istoria jocurilor de cărți. El face parte din categoria jocurilor de cărți la care participă două echipe formate din câte doi jucători. În acest articol îți vom spune cum se joacă bridge și care sunt regulile de bază.

Când a apărut jocul de bridge?

Prima atestare documentară a jocurilor de cărți datează din secolul al XVI-lea, când în Italia și Franța era popular un joc intitulat „La Triomphe” care se juca cu 52 de cărți.

Bridge-ul a apărut pentru prima dată sub numele de Biritch, în secolul al XIX-lea. Era un joc practicat de comunitatea rusă de la Constantinopol, iar numele său făcea referire la anunțătorii și colecționarii de impozite ruși.

John Collinson, un finanțator britanic care lucra la Constantinopol, este autorul uneia dintre cele mai vechi cărți care conține regulile jocului de Biritch, în 1886. Aceasta a fost actualizată două decenii mai târziu, un raport fiind publicat în publicația „The Saturday Review”.

Din această carte putem afla că Biritch avea unele caracteristici comune cu varianta de wist Solo, că a evoluat din wist și că în limba engleză mai există o denumire pentru acest joc, și anume Contact Bridge.

Jocul a suferit de-a lungul istoriei mai multe modificări semnificative. Spre exemplu, dealerul alege culoarea de atu sau îl deleagă pe partenerul său pentru această sarcină, există posibilitatea jocului fără atu, partenerul dealerului devine „mână moartă”, jocul de 3NT, 4H şi 5D, licitarea poate fi dublată şi redublată, existenţa bonusurilor pentru slam, etc..

Acel joc şi variantele sale ulterioare au devenit populare în Statele Unite ale Americii şi în Marea Britanie în anii 1890, în ciuda faptului că wist-ul domina de multă vreme „piața” jocurilor de cărți.

În secolul al XX-lea au fost dezvoltate mai multe tipuri de bridge, pornind de la „Auction Bridge” (1904) și terminând cu „Bridge-plafond. Jocul modern, cu regulamentul actual, a fost produs de americanul miliardar Harold Stirling Vanderbilt.

În prezent există o așa-numită Federație Mondială de Bridge, care asigură buna funcționare a jocului de bridge la nivel competițional.

Ce trebuie să știi despre jocul de bridge?

În forma sa de bază, bridge-ul este un joc de cărți la care iau parte patru persoane, care sunt împărțite în două echipe de câte doi jucători și care folosesc un pachet standard de cărți.

Jocul de bridge folosește toate cele 52 de cărți din pachet, în care sunt 13 cărți de fiecare culoare, și anume: As, Popă, Damă, Valet, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3 și 2. Culorile au următoarea ordine crescătoare:      trefla, romb, inimă roșie șiinimă neagră, fără atu. Nu sunt numărate punctele, ci numărul de levate realizate pe fiecare partidă: 13 levate posibile care vor fi repartizate între cele două echipe.

Pentru notare şi referinţă, fiecare se identifică folosind denumirea punctelor cardinale, iar echipele astfel formate sunt axa Nord-Sud, respectiv axa Est-Vest. Jucătorii sunt dispuși în cele patru părți ale mesei de joc de unde și numele de „Bridge” (n.n. – pod).

Cărțile se împart în sensul acelor de ceasornic, pe rând câte o carte cu fața în jos, fiecărui jucător revenindu-i 13 cărți. Dacă se joacă duplicat (n.n. – aceeași donă se joacă la minimum două mese) dealerul este deja stabilit de numărul donei. Totodată, cărțile sunt deja împărțite și puse în ordine N, S, E, V și nu se amestecă dupa terminarea donei.

Vezi și: Jocul de canastă – cum se joacă, reguli de bază și modalități de joc

Care sunt etapele jocului de bridge?

Jocul de bridge are două etape: Licitația și Jocul de levată. Declarantul este jucătorul care anunță ce contract s-a angajat să completeze împreună cu coechipierul său. Mai exact, câte runde trebuie să câștige în afară de cele 6 de bază pentru a câștiga întregul joc.

Contractul reprezintă angajamentul unei echipe de a câștiga un număr de trick-uri cu un anumit simbol (trefla, romb, inimă roșie sau inimă neagră) ) stabilit de fiecare echipă la începutul jocului. Un trick este fiecare levată câștigată de linia declarantului pe lângă cele 6 de bază.

Perechea care licitează cel mai mare număr de trick-uri, cu sau fără atu, câștigă licitația și trebuie să realizeze contractul la care s-a angajat.

Cele 6 levate de bază trebuie mereu adăugate la orice contract stabilit sau, cu alte cuvinte, dacă declarantul a impus un contract de 3 trefle atunci va trebui să le câștige pe cele 3 plus încă 6 de bază pentru a câștiga jocul.

Levata este o rundă de joc prin care este determinat rezultatul unui contract și este formată din 4 cărți puse pe masă, pe rând, de fiecare jucător. La finalul rundei, toate cele 4 cărți sunt luate de câștigător și aranjate pe masă.

Vezi și: Cum se joacă poker – regulile de bază

Jocul de bridge reguli. Cum se joacă jocul de bridge?

Licitația este pornită de cel care a împărțit cărțile (dealer-ul) și care va face primul anunț. Apoi urmează ceilalți jucători cu scopul de a determina ce axă va câștiga contractul în mod particular: numărul de levate, culoarea de atu (sau fără atu), contestarea contractului (contra) eventual recontră.

Axa care licitează la nivelul cel mai înalt câștigă contractul, iar culoarea din contractul final adjudecat va deveni atu. În cazul în care se licitează fără atu atunci în cadrul jocului de levată nu va exista atu. Jucătorul din axa câștigătoare a contractului care a stabilit primul în licitație atuul este denumit declarant, iar partenerul acestuia este denumit mort (n.n. – dummy = manechin).

La jocul de levată regulile sunt asemănătoare cu cele ale altor jocuri de atu și levată, precum wist, rentz, licitație și altele. Singura particularitate este aceea că mâna mortului (cărțile partenerului declarantului) sunt așezate pe masă cu fața în sus după ce se face deschiderea jocului de către apărătorul din stânga declarantului, iar prima carte jucată de acesta se numește atac.

Dicționar de termeni ai jocului de bridge

  • Axa – cei 4 jucători sunt împărțiți în două echipe și sunt denumiți N-S sau E-V formând o pereche sau o linie/axă.
  • Contract – angajamentul liniei declarantului de a câștiga în denominația respectivă ( ) un numar de trick-uri de la 1 la 7.
  • Trick – fiecare levată câștigată de linia declarantului peste primele 6, acestea reprezentând baza de pornire.
  • Declarant – jucătorul din linia care a câștigat contractul final și a anunțat primul.
  • Levata – unitate prin care este determinat rezultatul contractului, formată din 4 cărți, furnizate una câte una, de cei patru jucători, în sensul acelor de ceasornic, începând cu atacul.
  • Defosa – carte furnizată de jucător când îi lipsește culoarea cerută și nu vrea sau nu poate să taie.
  • Renonsa – jocul unei cărți în altă culoare decât cea jucată atunci când mâna deține, totuși, culoarea jucată.
  • Impas/Expas – tehnici de joc care permit câștigarea unei levate cu o carte inferioară ca rang unei cărți deținute de adversari.
  • Slem – un contract pentru realizarea a 12 levate (mic slem) sau 13 levate (mare slem).

Vezi şi cum se joacă Domino – istorie, reguli de joc!

Foto: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News