Broasca țestoasă – curiozități și lucruri mai puțin știute. Cum se îngrijește o țestoasă

Descoperă lucruri interesante despre broasca țestoasă și cum se îngrijește ea:

Despre broasca țestoasă

Broaștele țestoasă sunt reptile cu cochilii dure care le protejează de prădători. Ele se numără printre cele mai vechi și mai primitive grupuri de reptile, care au evoluat cu milioane de ani în urmă. Țestoasele trăiesc în toată lumea, în aproape orice tip de climă.

Ordinul țestoasei, Testudines (sau Chelonia), se împarte în două subordine, Cryptodira și Pleurodira, apoi se împarte în 13 familii, 75 de genuri și peste 300 de specii.

Cum arată brosca țestoasă, în funcție de specie

Cu atât de multe specii diferite de țestoase, nu există o dimensiune medie. Cea mai mare specie de țestoasă marină este luth. Cântărește între 272 până la 680 de kilograme și are o lungime de aproximativ 140 până la 160 de centimetri).

Țestoasa Galapagos crește până la 183 cm lungime și 260 kg. Cea mai mare țestoasă de apă dulce din America de Nord este broasca țestoasă aligator. Poate crește până la 80 cm lungime și poate cântări până la 91 kg. Țestoasa gigantică din Yangtze este cea mai mare țestoasă cu carapace moale. Măsoară până la 1 m și cântărește până la 140 kg.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Una dintre cele mai mici țestoase este broasca țestoasă pestriță. Învelișul său are o lungime de 7,9 cm. Cântărește aproximativ 142 de grame.

Carapacea

Carapacea unei țestoase este, de fapt, o cușcă toracică modificată și o parte a coloanei vertebrale a acesteia. Partea superioară a cochiliei se numește carapace, iar partea de jos este numită plastron. Cochilia este formată din aproximativ 60 de oase care sunt acoperite de plăci numite scute. Scutele sunt fabricate din keratina, același material care alcătuiește unghiile oamenilor.

Multe țestoase își pot retrage capul și picioarele în carapace. Țestoasele sunt plasate în cele două subordine pe baza metodei de retragere. Pleurodirele își trag capul în lateral; criptodirele își trag capetele drept înapoi în cochilie. Țestoasele marine și-au pierdut capacitatea de a-și retrage capul.

Unde trăiește broasca țestoasă

Broaștele țestoase se adapteaază foarte ușor și pot fi găsite pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii. Cele mai multe specii de broaște țestoase se găsesc în sud-estul Americii de Nord și în Asia de Sud. Doar cinci specii trăiesc și în Europa.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Iată câteva exemple de diferite tipuri de țestoase și unde pot fi găsite:

• Țestoasele marine pot fi găsite în Triunghiul Coralului, zonă care include apele Indoneziei, Malaeziei, Filipinelor și Papua Noua Guinee; coasta Africii de Est; reciful mezoamerican din Caraibe; Insulele Galapagos; Golful California.
• Țestoasa africană cu coif este cea mai comună țestoasă din Africa, conform Animal Planet. Este un vânător care mănâncă păsări tinere și mamifere mici. Fură momeală din cârligele pescarilor. De asemenea, eliberează un lichid urât mirositor din glandele din picioare.
• Țestoasele cu gât de șarpe de pe Insula Roti se găsesc doar pe Insula Roti, o insulă de 161 km pătrați din Indonezia.

• Descoperă și cele mai interesante animale sălbatice din România

Cu ce se hrănește broasca țestoasă

Majoritatea țestoaselor sunt omnivore; ele mănâncă o varietate de lucruri diferite, în funcție de specia lor. Țestoasele mosc mănâncă moluște, plante, pești mici și insecte. Țestoasa cooter este în mare parte vegetariană, iar țestoasa de mare verde mănâncă doar ierburi și alge.

Broasca țestoasă aligator atrage peștele cu limba, care arată ca un vierme. Își mișcă limba pentru a atrage un pește flămând și apoi se lovește de el cu maxilarul puternic. De asemenea, mănâncă plante acvatice, șerpi, broaște, pești, viermi, scoici, raci și alte țestoase.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Cum îngrijești o broască țestoasă

Cel mai des întâlnite broaște țestoase din magazinele de specialitate sunt cele de apă și dintre acestea, cea mai comună ar fi broasca europeană. Există, de asemenea, și țestoasa de uscat, care trăiește doar pe uscat.

Acvariul/terariul

Ţestoasele se păstrează în acvarii sau terarii spaţioase în care au obligatoriu o porţiune de uscat unde să se poată usca şi să lenevească la căldură. Din cauza faptului că excrementele ţestoaselor sunt mai însemnate cantitativ, în comparaţie cu peştii de exemplu, va trebui să schimbaţi mai des apa, chiar dacă aveţi filtru.

Pentru că ţestoasele sunt vieţuitoare subtropicale, ele au nevoie de un încălzitor, iar temperatura apei trebuie să atingă 25°C.

Puteţi să decoraţi acvariile cu plante artificiale, pietre, etc. Dacă nu aveţi posibilitatea să ţineţi acvariul în lumina soarelui, ceea ce le este indispensabil, trebuie să achiziţionaţi lămpi speciale ce simulează reflectarea razelor solare.

Apa nu trebuie să conțină amoniac sau nitriți. Apa de la robinet este bine să fie lăsată minim 24 ore la declorinat înainte de a fi adăugată în acvaterariu.

Hrana

Deși sunt carnivore, broaștele țestoase au nevoie să consume și vegetale în cantități mici, cum e salata, legumele și fructele. Poți găsi în magazinele de specialitate meniuri complexe pe bază de creveți, inima de vită, pelete cu spirulina și pește, daca vrei să-i oferi un ospăț mai delicios și diversificat. În primii ani de viață trebuie să-i asiguri un supliment de calciu. Când sunt mici, broaștele țestoase ar trebui să fie hrănite o dată sau maximum de două ori pe zi, ulterior o dată la două zile.

Hibernarea

Broaștele au nevoie de hibernare. Deși ele ar putea hiberna câteva luni pe an, ar fi indicat să le lăsăm să hiberneze în jur de 6 săptămâni. În perioada de hibernare broaștele își reduc activitatea, stau nemișcate, nu se mai hrănesc consumandu-și rezervele proprii. Din acest punct de vedere hibernarea poate fi extrem de periculoasă pentru broscuțele foarte mici pentru că nu au rezerve corporale care să le ajute să facă fata acestei perioade.

Boli

Salmonella este o specie de bacterii pe care multe specii de reptile, dar mai ales țestoasele, le pot purta în flora lor intestinală normală, ele nefiind afectate de către acestea. Acestea elimină bacteria în mod intermitent prin scaun. La om și la alte mamifere, precum câinii și pisicile, aceasta bacterie poate provoca probleme gastrointestinale teribile, precum voma și diaree severă. De aceea este extrem de important ca, oricine atinge o țestoasă, fecalele acesteia sau obiectele existente în acvariul ei, să se spele bine pe mâini.

În momentul depistării unei țestoase bolnave, prima acțiune pe care e bine să o avem în vedere va fi ridicarea sau scăderea temperaturii la cea optimă, crescând sau scăzând cu 2°C pe zi, până la atingerea valorilor normale. Acest lucru este necesar pentru a favoriza mecanismele de apărare și scăderea rezistenței germenilor. Foarte important este ca atunci când am constatat că broasca țestoasă este bolnavă să nu o lăsăm să hiberneze, deoarece scăderea temperaturii amplifică agravarea unor anumite boli..

Curiozități despre broasca țestoasă

• Toate țestoasele depun ouă. Găsesc un loc pe uscat pentru a-și depune ouăle, sapă un cuib în nisip sau pământ și apoi pleacă. Nicio specie de broască țestoasă nu își hrănește puii.
• Țestoasele ajung la vârsta împerechere în momente diferite ale vieții. Unele ajung la vârsta de câțiva ani, în timp ce altele nu ating maturitatea sexuală decât după aproximativ 50 de ani.
• Cele mai vechi fosile de broască țestoasă cunoscute sunt din perioada Triasica, acum aproximativ 220 de milioane de ani. Din punct de vedere anatomic, sunt aproape identice cu țestoasele moderne
• O pereche de broaște țestoase din Rusia au mers în spațiu. În 1968, Uniunea Sovietică a lansat Zond 5, o sondă spațială care a fost prima navă spațială care a orbitat în jurul Lunii. S-a întors în siguranță și țestoasele au supraviețuit. Ele au pierdut aproximativ 10 la sută din greutatea corporală, dar au ramas active și nu au arătat nicio pierdere a poftei de mâncare, potrivit NASA.

Urmărește-ne pe Google News