1 comentariuBusuiocul se cultivă pentru aroma deosebită a frunzelor care se folosesc la aromatizarea diferitelor preparate culinare. În plus, în medicina tradițională infuziile de busuioc se utilizează pentru tratarea unor afecțiuni respiratori, renale, gastrice și nu numai.
Notă: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați medicul și să urmați indicațiile acestuia.
Cuprins:
Despre planta de busuioc
Busuiocul, cu denumirea știițifică de Ocimum basilicum, este o plantă din familia Lamiaceae. Termenul de busuioc provine din limba greacă -basileus – însemnând „rege”.
Planta de busuioc poate atinge între 20 și 60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5 și 5 cm și late de circa 1-3 cm.
Florile busuiocului sunt, în funcție de varietate, de culoare albă până la mov, aranjate într-o terminație numită racem.
Planta de busuioc are un gust asemănător cu al anasonului, având un miros puternic dulceag-înțepător. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeală. În timp ce varietățile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăți, cum ar fi busuiocul albastru african și busuiocul sacru thailandez, sunt perene.
Când și cum se plantează busuioc
Tufa de busuioc poate fi crescută atât în scop decorativ, cât și practic, pentru a folosi frunzele sale în diverse preparate culinare. Mai mult, credința populară spune că busuiocul plantat în ghiveci, în casă, va aduce noroc și prosperitate.
În grădină busuiocul se poate planta din răsaduri sau semințe când temperaturile sunt mai mari de 12 grade. Se răsădește pe rânduri lăsând o distanță de 30-35 de centimetri între rânduri și 8-10 centimetri între plante pe rând. Busuiocul se poate semăna și direct în grădină în prima jumătate a lunii mai, respectând distanța între rânduri și între plante pe rând.
Busuioc în ghiveci
În ghiveci se pun 4-5 semințe care se acoperă cu un strat de circa un centimetru de pământ. Imediat după semănat se udă moderat.
Busuiocul plantat în ghiveci are nevoie de apă, în special atunci când temperaturile sunt crescute. Nu îl ține lângă o sursă directă de căldură sau în zone cu curenți de aer.
Udă pământul ori de câte ori este nevoie, în special atunci când solul începe să se usuce. Ai grijă ca apa să fie bine drenată și verifică tăvița de colectare; aceasta nu ar trebui să fie niciodată plină cu apă.
Tipuri de busuioc
Busuiocul are numeroase varietăți, fiind utilizat în lumea întreagă. Iată care sunt cele mai cunoscute tipuri de busuioc:
Busuioc dulce
Busuiocul cel mai larg cultivat, popular, renumit pentru utilizarea sa în mâncărurile italiene. De obicei aceste plante se vând uscate în supermarketuri. Are o aromă de lemn dulce.
Busuioc grecesc
Are o aromă puternică, dar blândă, deci poate fi înlocuit cu busuioc dulce. Formează un tufiș compact cu frunze mici și crește bine în ghiveci.
Busuioc thailandez
Are o combinație de arome de anason și lemn dulce și este utilizat în mod obișnuit în mâncărurile thailandeze și din Asia de Sud-Est.
Busuioc mexican
Are o aromă și un miros de scorțișoară. Servit în mod obișnuit cu leguminoase sau legume picante, prăjite.
Busuioc – beneficii și proprietăți
Busuiocul este atât unul dintre cele mai îndrăgite condimente, cât și una dintre acele plante medicinale utilizate frecvent.
Busuiocul nu este doar un remediu popular pentru afecțiuni precum greața și înțepăturile de insecte, ci este, de asemenea, utilizat pe scară largă în medicina tradițională chineză, medicina ayurvedică și alte sisteme de medicină holistică.
Valoare nutrițională
O linguriță de busuioc uscat (2 grame) conține următoarele:
- Vitamina A – 4% din DZR;
- Vitamina K – 43% din DZR;
- Calorii – 5;
- Calciu – 4% din DZR;
- Fier – 5% din DZR;
- Mangan – 3% din DZR
Protejează rinichii
Ceaiul și exatractul de busuioc au efect diuretic și sunt ideal de consumat pentru a sprijini funcțiile renale și pentru eliminarea toxinelor.
Potrivit studiilor, datorită proprietăților antiinflamatoare, ceaiul de busuioc se utilizează pentru a curăța rinichii și îi ajută să funcționeze normal, prevenind apariția insuficienței renale.
Adjuvant împotriva stresului
Extractele naturale de busuioc acționează ca un agent antistres care te ajută să te relaxezi în doar câteva minute. Este recomandat consumul regulat, dar în cantități mici, deoarece previne producția excesivă de cortizol, hormonul stresului și stimulează secreția de endorfine.
Ajută la prevenirea infecțiilor orale
Potrivit studiilor, compușii antibacterieni ajută la crearea unei bariere protectoare împotriva germenilor și infecțiilor ce pot provoca afecțiuni orale. Ceaiul de busuioc curăță gura în profunzime și ajută la eliminarea rezidurilor alimentare ce pot duce la înmulțirea bacteriilor.
Remediu pentru durerile de cap
Busuiocul este un remediu natural datorită proprietăților antiinflamatoare și calmante și ajută la optimizarea oxigenării celulelor și implicit la îmbunătățirea circulației. Este un adjuvant pentru durerile de cap provocate de tensiune.
Previne îmbătrânirea prematură
Cu un conținut ridicat de taninuri și flavonoide, busuiocul ajută la prevenirea îmbătrânirii premature a celulelor. Astfel, consumul regulat protejează țesuturile împotriva daunelor provocate de radicalii liber și previne apariția diferitelor boli severe.
Bun pentru digestie
Busuiocul reglează procesele inflamatoare din corp, hrănește flora intestinală și stimulează tranzitul. Consumul regulat în cazul excesului de gaze intestinale, ameliorează durerile de stomac și stimulează eliminarea surplusului de apă.
Alte beneficii ale busuiocului:
- Tratează cefaleea;
- Stimulează lactația;
- Tratează afecțiuni ale pielii;
- Infuzia de busuioc este recomandată în infecții urinare, răceală, gripă crampe abdominale;
- Calmează astmul bronșic;
- Ajută la întărirea sistemului imunitar;
- Conferă energie organismului;
- Stimulează pofta de mâncare.
Contraindicații
Busuiocul este în general sigur atunci când este consumat în cantități mici, dar sunt necesare câteva măsuri de precauție.
Frunzele busuiocului sunt bogate în vitamina K, ceea ce ajută la formarea cheagurilor de sânge. Aporturile mari ar putea interfera cu medicamentele care diluează sângele, cum ar fi warfarina.
În schimb, extractele de busuioc – cum ar fi cele care se găsesc în suplimente – pot subția sângele, ducând la probleme în cazul unei viitoare intervenții chirurgicale.
În plus, persoanele care iau medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale sau medicamente pentru diabet trebuie să fie prudente cu suplimentele de busuioc, deoarece pot scădea tensiunea arterială și glicemia.
Cum se folosește busuiocul în rețete culinare
Busuiocul dă savoare în orice mâncare de roșii, salate, la dovlecei, vinete, este folosit drept condiment pentru carne, pește, supe, sosuri, paste și pizza.
De asemenea, busuiocul dă savoare și prospețime în rețetele cu carne de pui.
Pesto, de exemplu, este un sos cremos, verde – este una dintre cele mai populare utilizări ale busuiocului. Este fabricat de obicei din busuiocul zdrobit, usturoi, parmezan, ulei de măsline și semințe de pin, deși sunt disponibile și opțiuni fără lactate.
Busuiocul completează alte ierburi și condimente precum usturoiul, maghiranul, muștarul, oregano, boiaua, pătrunjelul, piperul, rozmarinul și salvia.
În general, este mai bine să adăugați busuioc proaspăt la ultima etapă de gătit, deoarece căldura poate diminua aroma și culoarea verde strălucitor.
Dacă o rețetă necesită busuiocul proaspăt, dar aveți doar uscat, utilizați doar 1/3 din cantitate, deoarece busuiocul uscat este mai concentrat.
Cum se păstrează busuiocul
Puneți tulpini proaspete de busuioc într-un borcan cu apă de la robinet pentru a menține frunzele proaspete câteva zile.
Dacă aveți mai mult busuioc proaspăt, puteți usca frunzele și le puteți păstra într-un borcan cu un capac etanș. Evitați sfărâmarea frunzelor până când aveți nevoie de ele, deoarece acest lucru vă ajută să vă păstrați uleiurile esențiale și aroma.
Tradiții și curiozități despre busuioc
- Busuiocul este originar din Asia tropicală și a apărut în urmă cu aproximativ trei milenii și, ulterior, a ajuns în India și Europa.
- Vracii din vechime considerau că dacă pun busuioc pe rana cauzată de înțepătura unei insecte, planta vă extrage otrava.
- Una dintre legende ortodoxe leagă busuiocul de Crucea lui Hristos. Se spune că imediat ce Domnul a fost dat jos, Crucea a căzut și, în timp, a fost acoperită de pământ. După mulți ani, Sfânta Împărăteasă Elena, în drumul ei de căutare a Sfintei Cruci, a adulmecat un miros extrem de plăcut în adierea vântului. Elena s-a luat după acest miros și așa a descoperit busuiocul.
- La români, semnificațiile busuiocului sunt legate de fetele tinere, nemăritate, care, după ce-l sfințesc la preot, în ajunul marilor sărbători, îl poartă la brâu, în cosițe, în sân, iar înainte de culcare pun crenguța de busuioc sub pernă ca să-și viseze ursitul.
- Busuiocul este considerat o plantă sacră în cultura hindusă. De asemenea, în unele culturi, busuiocul reprezenta un semn de dragoste și devotament între cupluri.
- Nu în ultimul rând, se spune că dacă vom pune o crenguță de busuioc în portofel, vom avea noroc la bani.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!