Istoria câinelui Beagle

Beagle este recunoscut în primul rând pentru abilitatea de a detecta aproape orice miros, dar și pentru faptul că este un câine de familie inteligent, afectuos, loial și foarte jucăuș. Deși uneori poate părea încăpățânat, cu răbdare, îngrijire adecvată și dresaj constant, el poate deveni un prieten devotat și o parte esențială a oricărei familii. Cei care aleg să adopte un Beagle trebuie să fie pregătiți pentru un câine care necesită multă atenție, iar aici vei citi despre istoria acestei rase, despre aspectul și caracteristicile ei, dar și despre cum îți poți crește propriul Beagle și care sunt nevoile de îngrijire și de hrănire ale acestuia.

Beagle-ul este o rasă de câini cu o istorie de mai bine de 2000 de ani. Originea sa exactă nu este foarte clară, însă primele dovezi ale unor câini similari cu Beagle-ul datează din Antichitate. În acele vremuri, în Grecia și în Roma existau niște câini de talie mică ce erau folosiți pentru vânătoare datorită simțului lor olfactiv foarte dezvoltat, potrivit Yarrah.com.

Cu toate acestea, Beagle-ul a devenit extrem de popular în Anglia medievală unde nobilii și regii utilizau această rasă de câini pentru vânătoarea de iepuri și alte animale mici. Primele înregistrări ale acestei rase de câine datează din timpul regelui Henric al VII-lea, întemeietorul dinastiei Tudorilor, care a domnit între anii 1485 și 1509. În secolul al XVI-lea existau câteva rase de Beagle, inclusiv una foarte mică, denumită „Pocket Beagle”. Acesta avea o înălțime de aproximativ 20 de centimetri, ceea ce îl făcea ușor de transportat în buzunar sau în coșurile de la șaua calului.

Originea numelui Beagle

În secolul al XIX-lea, mai exact pe la începutul anilor 1830, vânătorii britanici au început să standardizeze rasa, amestecând-o cu alte rase de vânătoare pentru a obține un câine de dimensiune medie, cu nas fin și rezistent. Așa a luat naștere Beagle-ul modern așa cum îl știm cu toții astăzi. Acesta a fost exportat ulterior în SUA unde a câștigat rapid în popularitate, devenind nu doar un câine de vânătoare, ci și un animal de companie foarte apreciat. Numele „Beagle” provine de la cuvântul Beag (sau Beg, Beigh), care în celtică înseamnă „mic”. Alte surse indică drept origine cuvântul francez „begeule”, care făcea referire la tendința acestor câini să latre în haită. Specialiștii de la Vetic.in sugerează faptul că rasa modernă Beagle este, probabil, rezultatul încrucișărilor dintre alte rase, și anume Harrier, Talbot Hound, North County Beagle și Southern Hound.

Profilul unui Beagle

Nici prea mare, nici prea mic, nici prea timid, nici prea agresiv, dar foarte prietenos, Beagle-ul este un câine pentru toate gusturile, fiind recunoscut pentru atitudinea prietenoasă și pentru dimensiunile sale mici spre medii. El poate să măsoare între 30 și 40 centimetri în înălțime și cântărește între 10 și 18 kilograme. Așa cum precizam anterior, Beagle-ul a fost crescut inițial pentru vânătoare, în special pentru urmărirea iepurilor și altor animale mici.

Cu un miros extrem de dezvoltat, această rasă este adesea folosită și în activități de detectare a diferitelor substanțe, cum ar fi narcoticele sau explozivii. De asemenea, Beagle-ul are un corp musculos, ceea ce îi conferă rezistență și energie, în timp ce blana este scurtă, netedă și deseori tricoloră (negru, alb și maro), dar poate fi și bicoloră.

De altfel, există 25 de combinații de nuanțe de bej, maro, negru și alb, care au tente de albastru și de roșu. Se spune că, ținând cont de numeroasele variante de nuanțe, nu există doi Beagle care să arate exact la fel. Urechile lungi, moi și căzute sunt una dintre caracteristicile cele mai distinctive ale acestei rase, în timp ce piciorușele sale sunt extrem de puternice și oferă viteză și rezistență, relatează PetMD.com. Ochii mari și expresivi oferă o privire blândă și inteligentă, ceea ce contribuie la popularitatea sa ca un animal de companie ideal.

Câinele Beagle: comportament și caracteristici

Beagle-ul este un câine extrem de sociabil, prietenos și jucăuș, ceea ce îl face un partener excelent pentru orice familie, inclusiv pentru cele cu copii. Acest câine are o personalitate energică și curioasă, ceea ce îl poate face uneori dificil de controlat dacă nu este bine dresat. Sunt câini care preferă haita, deci tind să fie destul de buni în relaționarea cu alți câini și chiar cu alte animale. Deși adesea sunt foarte afectuoși și iubitori, câinii Beagle pot fi și foarte încăpățânați, având o dorință puternică de independență, mai ales atunci când sunt pe urmele unui miros.

Spre exemplu, un studiu recent a relevat că ei ar putea detecta cancerul pulmonar la oameni cu o acuratețe de 97%. Această trăsătură îi face să fie uneori puțin mai greu de dresat comparativ cu alte rase, însă cu răbdare și consecvență din partea stăpânilor, ei pot să devină câini foarte ascultători.

De asemenea, datorită faptului că îi place să miroasă, plimbarea unui Beagle poate da senzația că durează o eternitate, așa că acesta nu trebuie să fie plimbat fără lesă. Sunt considerați drept câini gălăgioși, însă cu toate acestea nu latră decât atunci când simt că se apropie un străin sau când suferă de anxietate de separare. Pe cât este de mic, acest câine are un lătrat puternic, descurajând orice intrus.

Cum se îngrijește un Beagle

Beagle-ul este o rasă care este relativ ușor de întreținut. Blana sa scurtă și densă nu necesită băi frecvente, însă un periaj rapid o dată pe săptămână cu o perie cu păr mediu sau cu o mănușă specială din cauciuc ajută la îndepărtarea părului mort căzut și va ajuta noile fire de păr să crească. Însă, o mică problemă ar fi aceea că acestui câine îi place să se tăvălească prin materiale urât mirositoare, însă din fericire este ușor de îmbăiat.

În același timp, urechile trebuie verificate des pentru a te asigura că sunt curate, asta pentru că sunt mai predispuse la infecții din cauza dimensiunii și a flexibilității lor. De asemenea, pentru că este un câine extrem de activ, un Beagle are nevoie de exercițiu în mod regulat pentru a-și consuma energia, iar aici ne referim la plimbări zilnice și sesiuni de joacă.

Dacă face prea puțină mișcare, nu numai că riscă să ia prea mult în greutate, dar ar putea deveni și agitat, iar dacă nu este suficient stimulat fizic și mental, poate deveni plictisit și poate dezvolta comportamente distructive, avertizează experții de la Yarrah.com.

La fel ca alte rase de câini, ghearele câinilor din rasa Beagle trebuie tăiate periodic deoarece, dacă acestea sunt prea lungi, îi pot cauza simpaticului patruped durere și probleme la mers și la alergat. Nu în ultimul rând, câinele tău Beagle are nevoie de cel puțin o plimbare prelungită în fiecare zi.

De ce hrană are nevoie un Beagle

Un Beagle trebuie hrănit cu cantitatea recomandată de producătorul de hrană. De asemenea, pentru a-i menține metabolismul crescut, acesta trebuie hrănit la ore fixe în timpul zilei, de obicei de două sau de trei ori pe zi. Atenție! Deși, un Beagle nu trebuie să mânănce toată ziua, puii trebuie să mănânce mai des decât adulții (până la patru mese pe zi) pentru a preveni hipoglicemia. Este important să-ți hrănești câinele în funcție de stadiul său de viață pentru că mâncarea care răspunde cerințelor nutriționale ale cățelului tău pe durata etapei de creștere poate să afecteze sănătatea sa la vârsta adultă, mai notează PetMD.com.

La fel de important este faptul că unii Beagle tind să fie lacomi și să mănânce prea repede, ceea ce poate duce la sufocare sau la regurgitarea alimentelor nedigerate. Pentru a ajuta un Beagle înfometat să mănânce mai lent este recomandat să utilizezi un castron cu hrănire lentă, astfel încât să „muncească” pentru mâncare. Dacă Beagle-ul tău tinde să mănânce prea repede ar fi bine să îi dai porții mai mici de mâncare de mai multe ori pe zi. De asemenea, nu îți hrăni câinele prea mult și încearcă să nu recompensezi comportamentul bun cu dulciuri tot timpul.

Ideală pentru Beagle este hrana uscată specială pentru rasele de câini mici și mijlocii, adică cea din pui organic, pește certificat MSC și mazăre organică. Această hrană conține mai puțini carbohidrați decât cea pentru câini de talie mare, astfel încât Beagle-ul tău se poate bucura de un bol plin de mâncare fără să aibă prea mult de mâncat. Dimensiunea crochetelor este și ea ceva mai mică, astfel încât este mai ușor de mestecat. În cazul în care nu știi câtă hrană să-i dai câinelui tău, îți recomandăm să folosești unul dintre ghidurile nutriționale de pe site-urile specializate. Spre exemplu, pentru un câine activ care cântărește 12 kg ar trebui să consume 250 de grame de crochete pe zi, dar nu-l obișnui cu prea multe gustări. Însă, dacă vrei să le folosești ca recompensă, alege gustări mici care contribuie la cerințele nutriționale zilnice ale câinelui tău. Astfel, mini-snacks-uri organice cu 97% carne sunt ideale deoarece conțin doar ingrediente pure, fără coloranți, arome, pesticide sau OMG (organisme modificate genetic).

Află ce mănâncă un Bulldog englez

Probleme de sănătate la Beagle

Durata medie de viață a unui Beagle este de 10-15 ani, însă ca orice rasă de câine, și aceasta este predispusă la o serie de probleme de sănătate pe măsură ce îmbătrânește, spun experții de la Thefarmersdog.com. Iată care sunt cele mai frecvente dintre ele:

  • Infecții ale urechilor – deoarece acoperă complet deschiderea urechii, există un flux de aer redus în canalul urechii, ceea ce creează un mediu umed și întunecat, care permite bacteriilor să se dezvolte. Acest lucru poate duce la o infecție a urechii. De aceea, curățarea regulată a urechilor este esențială.
  • Obezitatea – în ciuda faptului că este un câine foarte energic, obezitatea este des întâlnită la câinii Beagle. Dacă îi este permis el va mânca în exces și va căuta orice gustare îi este la îndemână. Astfel, acești câini au tendința de a se îngrășa dacă nu fac suficientă mișcare sau dacă nu li se controlează dieta.
  • Sindromul cozii Limber – aceasta este o boală musculară, care se localizează la baza cozii câinelui și împiedică mișcările normale ale acesteia, provocând multă durere. Mai este cunoscută și sub numele de boala cozii reci.
  • Displazia de șold – aceasta este o afecțiune genetică care poate afecta mobilitatea unui Beagle pe măsură ce acesta îmbătrânește.
  • Afecțiuni oculare – câinii Beagle pot fi predispuși la diverse afecțiuni oculare precum ochi de cireașă, ochi uscați sau glaucom.
  • Epilepsie – un Beagle poate suferi de epilepsie, o boală neurologică care cauzează convulsii. Acestea pot dura aproximativ 30-60 de secunde, dar pot fi și mai lungi, de 5 până la 10 minute sau chiar mai mult, și pot varia de la ușoare la severe. Epilepsia începe de obicei pe la 2 ani, dar uneori apare și la un Beagle de 5 ani.

Pentru a preveni apariția unor probleme de sănătate este important să programezi controale veterinare regulate și să oferi câinelui o dietă echilibrată și exercițiu zilnic.

Foto: Shutterstock.com

Vezi și Shih Tzu – cum se îngrijește un câine de rasă

Urmărește-ne pe Google News