► Anchetă plină de mister
Poliţia a încercat să îi găsească rudele lui Fenz, fără succes însă. Au apelat la colegii din statele vecine, inclusiv din Europa, dar nicio persoană dispărută nu părea să semene cu bărbatul ciudat, omorât în accident de maşină. Ofiţerul Hubert Rihn de la Biroul de persoane dispărute s-a gândit să caute mai multe informaţii în trecut, în anii din care proveneau banii vechi din buzunarele lui Fenz. Într-o carte veche de telefoane, de la începutul secolului al XX-lea, anchetatorul l-a găsit pe Rudolf Fenz junior, iar adresa l-a condus în casa acestuia. Văduva lui Fenz junior le-a spus poliţiştilor că auzise adesea în familie despre socrul ei, Fenz senior, care dispăruse fără urmă cu mulţi ani înainte. La acea vreme, fiul lui, ulterior soţul ei, avea doar patru ani. Consultând arhivele poliţiei, Rhin a descoperit dosarul Fenz, un caz nerezolvat. Fotografia alb-negru din dosar i-a confirmat că omul găsit mort pe Fifth Avenue a fost Rudolf Fenz, ceea ne face să credem că bărbatul a călătorit în altă dimensiune 74 de ani, iar vârtejul timpului l-a aruncat sub roţile unei maşini la aceeaşi vârstă pe care o avea la data dispariţiei.
► Paradoxul cauză-efect
Acţiunile unei persoane care ar putea călători în trecut ar afecta iremediabil viitorul. Modul nostru de a percepe lumea, spaţiul şi timpul este strâns legat de relaţia dintre cauză şi efect, care devine un paradox greu de trecut în călătoria temporală. Multe voci susţin existenţa unor universuri paralele, între care putem călători fără să alterăm evenimentele trecute sau viitoare. Este o idee ştiinţifico-fantastică, deocamdată, care s-ar putea dovedi reală. Fizicienii David Pegg şi Daniel Greenberger susţin că universul pe care îl cunoaştem se află la intersecţia a numeroase universuri posibile, din care însă numai unul se materializează. Celelalte universuri posibile dispar o dată cu trecerea timpului… dar de ce curge timpul? Ei bine, aceasta este altă întrebare la care niciun om de ştiinţă nu a găsit răspunsul. Cert este că timpul este o noţiune relativă, după cum spune Einstein. Timpul psihologic nu este acelaşi cu timpul obiectiv, măsurat de ceasuri. O oră de muncă va trece întotdeauna mai greu ca o oră de distracţie. Probabil că, odată ce vom afla ce este timpul, vom reuşi să călătorim şi dincolo de barierele sale.
POVESTEA INCREDIBILĂ A LUI FENZ
Istorii greu de crezut despre oameni care au călătorit în timp abundă prin ziare şi la televizor. Dar cazul lui Rudolf Fenz e, poate, singurul documentat de poliţie. Tânărul american a dispărut, în anul 1876, pe când avea 31 de ani. A plecat la o plimbare de seară şi nu s-a mai întors acasă niciodată. Familia l-a aşteptat ani de-a rândul, bănuind că l-a „răpit” spiritul de aventură. Se pare că Rudolf a încercat să se întoarcă acasă, dar la mulţi ani după ce toate rudele sale erau decedate de mult. În luna iunie a anului 1950, Rudolf Fenz a fost izbit din plin de o maşină pe bulevardul Fifth Avenue din Manhattan şi a murit pe loc. Poliţia i-a găsit în buzunare o carte de vizită cu numele lui, monede ieşite de mult din circulaţie şi bancnote de dolari emise înainte de 1870. Mai avea o chitanţă pentru îmbarcat cai şi una pentru închirierea unei trăsuri. Bărbatul purta haine curate, îngrijit croite, dar de modă veche. Cureaua de la pantaloni avea o cataramă veche, specifică modei secolului al XIX-lea.
CUM AR ARĂTA MAŞINA TIMPULUI?
Călătoria în timp este misiunea de-o viaţă a fizicianului american Ronald Mallet. După zeci de ani de studii, el crede că a găsit o soluţie viabilă. Pe hârtie, proiectul lui este posibil, doar costurile sunt exorbitante. Pornind de la teoria lui Albert Einstein potrivit căreia gravitaţia poate îndoi spaţiul şi timpul, Mallet crede că ar putea construi o cuvă care să se rotească la viteze supersonice, suficient de mari să modeleze timpul. Dacă obiectul este rotit cu viteze uriaşe, timpul din interiorul lui ar putea forma o buclă ca un tunel prin care obiectul din interior ar putea călători în timp. La începutul anilor ’80, a fost avansată teoria călătoriei în timp prin gaura de vierme. Aceasta este o structură ipotetică din cosmos, asemeni unui tunel care face legătura între două puncte spaţiu-timp. De fapt, găurile de vierme sunt considerate scurtături în imensitatea spaţiului cosmic, dar existenţa lor nu a fost dovedită prin informaţii concrete.