Canalul Suez – istoria canalului ce leagă Marea Mediterană de Marea Roșie

Are o lungime de 193 de kilometri și o lățime de 300 de metri în cel mai îngust punct, permițând trecerea în ambele direcții a navelor între Marea Mediterană și Marea Roșie.

Practic, distanța pe apă dintre Europa și Asia este mult mai scurtă. Dacă egiptenii nu ar fi construit Canalul Suez în urmă cu peste un secol și jumătate, acum, vapoarele care pleacă din porturile din Europa ar fi trebuit să ocolească toată Africa pentru a ajunge în Asia, ceea ce ar fi însemnat un ocol de circa 24.000 de kilometri.

Când a fost construit primul canal de navigare?

Ideea de canal navigabil datează încă de pe vremea faraonului Senusret al III-lea, care dorea să fie construit o cale navigabilă între fluviul Nil și Marea Roșie. Dar, limitările de ordin tehnic şi costurile ridicate au împiedicat construcţia canalului.

Un astfel de canal de navigare a fost construit în anul 500 î.Hr. de Darius I, cuceritorul persan al Egiptului care, pentru a sărbători cum se cuvinte această realizare, a construit stele de granit pe malurile NiluIui.

Recomandări

Să nu fim mai proști decât aleșii noștri! Politicienii sunt oglinda noastră, a cetățenilor turmentați

Primul plan de a construi un canal care să unească Marea Mediterană de Marea Roşie a fost realizat în secolul al XVI-lea de către otomani, însă a rămas la stadiul de proiect, scrie DW.com.

Până la următoarea tentativă de a construi o cale maritimă de legătură între Mediterană și Marea Roșie aveau să mai treacă mai bine de două sute de ani. Cel care a examinat această posibilitate a fost Napoelon Bonaparte în timpul ocupaţiei franceze a Egiptului de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Cum a fost construit Canalul Suez?

Inginerii francezi care au însoţit trupele conduse de Napoleon în 1798 au realizat studiile aferente. Ei au ajuns, însă, la concluzia că acest proiect este mult prea îndrăzneț și, deci, este irealizabil.

În 1855, antreprenorul francez Ferdinand de Lesseps a obținut o concesiune de la viceregele egiptean Muhammad Said Pașa, care a aprobat demararea construcției unui canal maritim, accesibil navelor din toate țările. La scurt timp, de Lesseps a dat startul lucrărilor cu o lovitură de târnăcop. Mai târziu, el avea să conducă și lucrările la Canalul Panama.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

Primele săpături au fost extrem de dificile deoarece se lucra sub soarele fierbinte al deșertului, iar cele câteva mii de muncitori europeni săpau doar cu târnăcopul şi cu lopata. În plus, aceștia nu aveau nici apă potabilă la dispoziție, aceasta fiind adusă de la mare distanță cu ajutorul a 1.600 de cămile.

Deoarece forța de muncă nu era suficientă, Said a trimis în 1861 în jur de 10.000 de egipteni din partea de nord a ţării, iar în anul următor a mai adăugat alţi 18.000 de salahori.

Guvernul britanic a pus bețe în roate proiectului deoarece se temea că existenţa canalului ar putea duce la eliberarea Egiptului de sub dominaţia turcă şi slăbirea influenţei engleze în India.

Cum construcţia se afla sub patronatul lui Napoleon şi a lui Said Paşa guvernul britanic a cedat în cele din urmă, iar proiectul a putut fi dus la bun sfârșit, astfel fiind terminată „Autostrada Imperiului Britanic”, așa cum a fost supranumit canalul. Acesta a scurtat substanţial distanţa dintre Londra şi Mumbay, de la circa 19.800 la 11.600 de kilometri. 

Ce a fost Războiul Suezului?

O epidemie de holeră a provocat încetinirea procesului de construcţie, canalul fiind terminat mai târziu cu patru ani de la termenul iniţial. În cele din urmă, la 17 noiembrie 1869, canalul a fost deschis pentru navigație.

Recomandări

Ultimele cuvinte ale unor români dispăruți în inundațiile din Spania: „Sunaţi la 112, nu scăpăm din asta”

În primul an de la inaugurare, pe Canalul Suez au navigat sub 500 de vapoare, însă datorită unor îmbunătățiri semnificative care i-au fost aduse ulterior, canalul a devenit una dintre cele mai importante căi maritime din lume.

Mai târziu, în 1956, forţele britanice, franceze şi israeliene au început aşa-numitul Război al Suezului. Canalul a fost parţial distrus, unele nave au fost scufundate, iar traficul maritim a fost suspendat până în aprilie 1957, atunci când forţeIe ONU au reparat şi curăţat calea navigabilă.

Zece ani mai târziu, Egiptul a închis din nou canalul, în urma Războiului de şase zile, după ce Israelul a ocupat Peninsula Sinai. Dar, după alți opt ani în care a stat închis, preşedintele egiptean de atunci, Anwar el-Sadat, l-a redeschis în 1975, după discuţiile privind încheierea unui acord de pace cu Israel.

În momentul de față, Canalul Suez este traversat zilnic de aproximativ 50 de nave, iar anual sunt transportate peste 300 de milioane de tone de mărfuri.

Începând cu anul 1980 s-a deschis Tunelul Ahmed Hamdi pe sub canal, iar începând cu 1999 acesta este traversat de o linie de înaltă tensiune. De asemenea, o linie de cale ferată aflată pe malul de vest parcurge paralel întreaga sa lungime.

Foto: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News