Întrebări pe care trebuie să ţi le pui
• ştie să spună cum îl cheamă, unde stă, ce telefon are, ce telefon ai tu sau tatăl său la serviciu sau numerele voastre de mobil? ştie să te sune ca să ştii că a ajuns teafăr acasă?
• Ştie unde trebuie să sune şi ce trebuie să facă, în mare, în caz de urgenţă? Ai lipit o hârtiuţă cu numerele de la Salvare, Poliţie şi Pompieri (sau cu numărul unic de urgenţă 112, dacă sistemul a ajuns la voi) lângă telefon şi i-ai explicat ce consecinţe poate avea sunatul „în joacă” la acestea?
• Este capabil să aibă grijă de cheie şi să o ţină astfel încât să nu vadă toată lumea că e singur acasă?
• Dacă este necesar pentru drumul la şi de la şcoală sau la diversele activităţi extraşcolare pe care le are, se poate descurca cu transportul în comun?
• L-ai învăţat să „mintă” la telefoanele străinilor, dând răspunsuri de genul „Mama în baie acum, vă sună ea când iese”, astfel încât să nu dezvăluie faptul că, dintre adulţi, nu-i nimeni acasă?
• ştie că nu trebuie să deschidă uşa nimănui? Că trebuie să sune la Poliţie dacă persoana din faţa uşii încearcă să forţeze pătrunderea în casă?
• I-ai spus că nu are voie să meargă nicăieri fără permisiunea ta, nici măcar la prietenii de joacă?
• ştie că e periculos să folosească liftul şi cu atât mai mult să se joace cu el?
Sunt multe lucruri de care trebuie să te ocupi
Chiar dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt în majoritate „da”, nu înseamnă că poţi să-ţi iei o piatră de pe inimă. Sunt alte câteva lucruri de care trebuie să ţii seama.
• Verifică sobele, aragazul, butelia, boilerul, prizele şi toate aparatele electrocasnice şi asigură-te că funcţionează bine; eventual remediază micile defecţiuni care până acum nu ţi se părea că sunt importante.
• Pune toată farmacia casei sub cheie. Nici un medicament, nici măcar un banal sirop de pătlagină nu trebuie să rămână la îndemâna copiilor.
• Pune pe un raft, undeva la înălţime, toate produsele chimice de curăţenie pe care le ai în casă. Dacă poţi încuia şi acest dulap, ar fi şi mai bine.
• Lasă-i un aparat de radio aprins. Spune-i că e bine să-l lase mergând şi când e plecat. Eventualii hoţi care aud radioul pot crede că sunt oameni în casă şi să renunţe la planurile lor. În plus, dacă îl fixezi pe un program potrivit cu vârsta lui, o să-i capteze atenţia şi o să-i dea un sentiment de confort şi siguranţă.
• Până ai încredere că poate umbla în deplină siguranţă la aragaz, lasă-i mâncare pe care o poate mânca rece. După aceea, lasă-i porţiile în crăticioare, doar să şi le încălzească.
• Cumpără un mic extinctor de incendiu şi învaţă-l cum şi când să-l folosească.
Ce trebuie să facă un copil singur acasă
A avea grijă de tine însuţi e o responsabilitate de adult. Dar nici adulţii nu ştiu întotdeauna ce trebuie să facă şi au nevoie de ajutor. Cu atât mai mult un copil, pus pentru prima dată în situaţia de a se descurca singur. Iată ce trebuie să facă puştiul:
• Să nu scoată cheia de la gât niciodată înainte de a ajunge acasă.
• Să vină direct acasă de la şcoală şi, pe cât posibil, întotdeauna pe acelaşi drum. Dacă se poate, împreună măcar cu încă un coleg, pe care tu îl cunoşti.
• Să stea încuiat în casă.
• Să-ţi telefoneze sau să sune la un vecin ca să anunţe că a ajuns acasă.
• Să ţină luminile aprinse (mai ales iarna, când se întunecă repede şi chiar şi în zilele noroase), ca să nu-i fie urât.
• Să îşi vadă de programul obişnuit, să-şi facă temele, să se joace, să citească sau să îndeplinească sarcinile pe care i le-ai lăsat, potrivite cu vârsta şi cu priceperea lui.
• Să-ţi spună întotdeauna adevărul, să-ţi mărturisească inclusiv trăsnăile pe care le-a făcut, chiar dacă între timp a şters cu grijă orice urmă vizibilă.
• Să-ţi spună tot ce simte în legătură cu noul statut pe care e pe cale să-l dobândească – acela de copil mare.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei