Când propriul copil te loveşte

„Comportamentul violent al copilului este un semn prin care îşi arata starea de disconfort pe care o traieşte„, remarca psihoterapeutul Lavinia Ţânculescu. „E valabil la orice vârsta. El transmite, în mod conştient sau inconştient, ca nu îi este bine, ca are nevoie de atenţie, de apreciere, de dragoste, de ascultare. Copilul agresiv are, de multe ori, nevoie ca parintele sa simta durerea pe care el însuşi o simte, dar pe care nu ştie sa o exprime altfel„, adauga psihoterapeutul.
 
Motivele agresivităţii
Chiar daca nu îi vei tolera comportamentul, ar fi bine sa mergi mai în profunzime sa vezi ce l-a nemulţumit. De cele mai multe ori este vorba de relaţia cu voi, cu parinţii. Chiar daca îi oferii tot ce credei ca are nevoie, s-ar putea sa lipseasca ceva. Fie petreceţi prea puţin timp împreuna, nu aveţi activitaţi comune sau nu participaţi la evenimentele importante din viaţa lui, fie nu impuneţi nişte limite clare, fie sunteţi prea stricţi. Vezi care este problema şi încearca sa o remediezi.
Modele de la TV
„De cele mai multe ori, copiii agresivi nu înţeleg ce simt sau nu ştiu cum sa exprime„, constata şi psihologul Cristina Ion- Radulescu şi te sfatuiete sa îi oferi modalitaţi alternative de exprimare şi sa cauţi sa înţelegi ceea ce simte. Totodata, „violenţa poate veni şi pentru ca acestea sunt exemplele pe care le vede în jur – fie în familie, fie la televizor„.
Daca micul ecran este de vina, soluţia ar fi sa ai un control mai strict asupra a ceea ce vizioneaza. Ar fi bine şi sa va uitaţi la filme sau emisiuni împreuna şi sa le comentaţi.
Posibile soluţii
Chiar daca te simţi poate vinovata ca ai provocat comportamentul lui, trebuie sa ştie ca violenţa nu rezolva problemele, ci din contra. Stabileşte pedepse (bineîneles, nu prin bataie) şi spune-i ce îl va atepta în cazul în care va face asta din nou. Va fi mai greu daca soţul tau folosete bataia ca mod de educaţie sau, mai rau, copilul poate vedea în familie cazuri de agresivitate. În aceasta situaţie, tu va trebui sa fii un exemplu şi sa încerci sa-l atragi de partea ta.
„Violenţa nu este doar fizică, ci poate fi şi de natură verbală şi emoţională. Tăcerea sau minciuna pot fi înţelese de multe ori de părinte ca forme de agresiune, pentru că sunt asociate cu lipsa de încredere pe care copilul o are în el şi, implicit, cu un sentiment de devalorizare. Şi reversul este posibil: copilul care investeşte adultul cu încredere care apoi îi este înşelată în mod repetat încetează să comunice cu acesta.
Pentru a preveni ca astfel de comportamente să devină permanente, ar trebui să fii, în primul rând, conştientă de ce se petrece cu tine însaţi şi cu cel mic. Dacă îi este greu, nu ezita să recunoşti şi să ceri ajutorul. Copilul nu dispreţuieşte, nu se îndepărtează şi nu îl pedepseşte pe părintele care nu ştie cum să reacţioneze, ci pe acela pe care îl vede că este nepăsător.” LAVINIA ŢÂNCULESCU.

Urmărește-ne pe Google News