Eduard Apostol (Puerto Banus)
Am aflat secretul de la Marc, un ospatar care lucrează pe renumita Costa del Sol. Sangriei mediterneene i se spune ”elixirul care aduce zâmbetul pe buze. Marc a lucrat cu români și are la adresa lor numai vorbe frumoase, așa că n-a fost așa de greu de convins să dezvăluie pentru cititorii Libertatea rețeta băuturii care agită bucuria. Fiindcă sangria merge cu alegria.
Filosofia
”Luăm o carafă în care așezăm cuburi de gheață. Aducem fructe, multe, pune măr, apoi, portocale, lămâie și căpșuni, care sunt foarte importante. Toate tăiate cubulețe sau felii, cazul lămâii. După ce le punem în carafă, turnăm vin roșu, de calitate, și începem să amestecăm. Imediat, turnăm și un păhăruț de limoncello. Mai poate fi Cointreau. La final, suc de portocale. Amestecăm și turnăm în pahare, după care savurăm alături de prieteni. Nu este o mare filosofie, iar dacă folosești acești pași corect și pui și dragoste, va ieși cu siguranță o băutură reușită. Noroc!”, a povestit Marc pentru Libertatea.
VEZI VIDEO AICI:
Ce se bea la ei
Dacă mulți dintre tinerii spanioli preferă berea atunci când ies
în oraș, turiștii și mai ales turistele sunt consumatori de sangria. Mai puțin
englezii, fiindcă ei rămân fideli berii. Dacă localnicii savurează berea la
sticlă, fie de 0,25, fie de 0,33 l, britanicii nu se joacă pe teren străin cu
jumătățile de măsură, iar pint-ul este de la 0,5 l în sus. Bere blondă, dar mai
ales brună.
Rețeta sangriei mediterane
- Vin roșu, italian dacă se poate, aproximativ 250 de ml la o carafă de 1 litru
- Suc de lămâie, poate fi suc carbogazos sau natural, în jur de 300 ml
- Limoncello, 50 ml, sau Cointreau, 50 ml, sau Campari ori Martini Rojo, în aceeași cantitate
- Fructe tăiate cubulețe, măr
- Două lingurițe de zahăr brun
Sangria originală e doar în peninsula iberică
Băutură alcoolică răcoritoare ușoară, asociată mereu cu relaxarea
și cu vacanțele de vară, sangria are gustul dulce și proaspăt al fructelor care
se îmbină cu mirodenii, după caz, dar mai ales cu ingredientul principal, vinul
roșu. În spaniolă, ”sangria” înseamnă “sângerare”, de la cuvântul sangre –
sânge și se referă la culoarea roșiatică închisă a băuturii. Originea
cuvântului provine din latinescul sanguis. Uniunea Europeană a impus restricții
privind etichetarea rețetelor tradiționale. Doar băuturile preparate în Spania
și Portugalia sunt etichetate ca sangria, în Europa, restul țărilor sunt
obligate să menționeze că băutura a fost preparată local și nu este întocmai
rețetei originale, pentru a proteja produsele artizanilor.