Cum au fost stabilite grupele de sânge

Grupele de sânge au fost descoperite pentru prima dată de un medic austriac, Karl Landsteiner, care lucra la Institutul Patologic-Anatomic al Universității din Viena – acum Universitatea de Medicină din Viena.

În 1900, el a descoperit că serurile de sânge de la diferite persoane s-ar aglutina atunci când sunt amestecate în eprubete.

Aceasta fost prima dovadă că există variații ale sângelui la oameni. În anul următor, în 1901, el a făcut o observație definitivă că sângele unui individ s-ar aglutina doar cu cel al anumitor indivizi. Pe baza acestui fapt a clasificat sângele uman în trei grupe, și anume grupa A, grupa B și grupa C. El a definit că sângele din grupa A se aglutinează cu grupa B, dar niciodată cu propriul tip. În mod similar, sângele din grupa B aglutinează cu grupul A. Sângele din grupa C este diferit prin faptul că aglutinează atât cu A, cât și cu B. Aceasta a fost descoperirea grupelor de sânge pentru care Landsteiner a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1930.

Cum este stabilit în prezent sistemul ABO

Sângele este format din globule roșii, globule albe și trombocite unite într-un lichid numit plasmă. Grupa de sânge este identificată prin anticorpii și antigenii din sânge.

Anticorpii sunt proteine care se găsesc în plasmă. Ei fac parte din sistemul de apărare naturală a corpului. Ei recunosc substanțele străine, cum ar fi germenii, și alertează sistemul imunitar, care le distruge.

Antigenii sunt molecule proteice care se găsesc pe suprafața globulelor roșii.

Așadar, sistemul ABO este sistemul care are la baza 2 aglutinogene (antigene) (A, B) și 2 aglutinine (anticorpi) (anti-A și anti-B).

Sistemul de grupe sanguine ABO clasifică tipurile de sânge în funcție de diferitele tipuri de antigeni din celulele roșii din sânge și anticorpii din plasmă. Sistemul ABO alături de starea antigenului Rh se folosește pentru a determina ce tip de sânge sau tipuri de sânge se vor potrivi pentru o transfuzie sigură de globule roșii.

Dacă o persoană primește celule roșii din sânge cu antigeni care nu sunt deja prezenți în sistemul său, corpul său va respinge și ataca noile globule roșii.

Care sunt grupele de sânge

Grupele de sânge

Există patru grupe de sânge ABO:

  • Grupa A: suprafața globulelor roșii conține antigen A, iar plasma are anticorp anti-B. Anticorpul anti-B ar ataca celulele sanguine care conțin antigenul B.
  • Grupa B: suprafața globulelor roșii conține antigen B, iar plasma are anticorp anti-A. Anticorpul anti-A ar ataca celulele sanguine care conțin antigenul A.
  • Grupa AB: Globulele roșii au atât antigene A cât și B, dar plasma nu conține anticorpi anti-A sau anti-B. Persoanele cu tip AB pot primi orice grup de sânge ABO.
  • Grupa O: Plasma conține atât anticorpi anti-A, cât și anti-B, dar suprafața globulelor roșii nu conține niciun antigen A sau B. Deoarece acești antigeni nu sunt prezenți, o persoană cu orice tip de sânge ABO poate primi acest tip de sânge.

Descoperă mai multe despre donare de sânge

Ce este factorul RH

Celulele roșii din sânge au uneori un alt antigen, o proteină cunoscută sub numele de antigen RhD. Dacă aceasta este prezentă, grupa dumneavoastră de sânge este RhD pozitivă. Dacă lipsește, grupa ta de sânge este RhD negativă.

Aceasta înseamnă că o persoană poate avea una dintre cele 8 grupe de sânge:

  • A RhD pozitiv (A+)
  • A RhD negativ (A-)
  • B RhD pozitiv (B+)
  • B RhD negativ (B-)
  • O RhD pozitiv (O+)
  • O RhD negativ (O-)
  • AB RhD pozitiv (AB+)
  • AB RhD negativ (AB-)

Importanța determinării grupei de sânge și RH-ului în sarcină

Dacă părinții au grupuri de sânge diferite, mama nu va avea neapărat aceeași grupă de sânge sau același factor Rh ca și copilul. Dacă mama are sânge Rh negativ, iar copilul are Rh pozitiv, acest lucru poate reprezenta un risc în timpul sarcinii și al nașterii.

Un număr mic de globule roșii din circulația fătului poate traversa placenta și poate intra în fluxul sanguin al mamei. Anticorpul anti-RhD se poate dezvolta apoi în plasma mamei, într-un proces cunoscut sub numele de sensibilizare.

Poate apărea o problemă dacă acest anticorp detectează apoi un antigen „străin” în celulele sanguine ale fătului. Anticorpii pot începe să atace globulele roșii ale fătului ca mecanism de apărare.

În unele cazuri, poate rezulta icter sever și, posibil, leziuni ale creierului.

O injecție cu imunoglobulină G anti-RhD poate preveni ca organismul mamei să producă acest anticorp și la reducerea impactului unui eveniment de sensibilizare asupra fătului.

Dacă o femeie are sânge Rh negativ, medicul poate administra imunoglobulină anti-D la 28 de săptămâni și la 34 de săptămâni ca măsură preventivă, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Testele de sânge în timpul sarcinii pot prezice posibile riscuri, de aceea este important să se verifice dacă tipul de sânge al fătului este compatibil cu cel al mamei.

Distribuția grupelor de sânge în România:

  • 34% grup O
  • 41% grup A
  • 19% grup B
  • 6% grup AB

 
 

Urmărește-ne pe Google News