De la „soldat” la „general” toate gradele din armată sunt, prin definiţie, destinate bărbaţilor. Cu toate acestea, tot mai multe femei cuceresc ierarhia militară şi demonstrează că nu dau niciun pas înapoi în faţa pericolelor la care se expun bărbaţii. Nu au ezitat sa plece nici în misiunile din Irak sau Afganistan, chiar dacă ştiau ca viaţa lor putea fi în pericol zi de zi. Este adevărat că „solda pe timpul participării la misiuni în străinătate este motivantă”, îmi spune locotenent Ştefania Istinie, de la Brigada 2 Infanterie „Rovine” din Craiova, dar efortul a meritat din plin pentru cariera ei.
La fel gândeste şi colega sa, sublocotenent Mihaela Cărăvan, care s-a simţit obligată moral să îşi însoţească pe front plutonul pe care îl comandă. „Suntem constiente de riscurile pe care le implică
Disciplina înseamnă supravieţuire
Exact în urma cu un an, pe când prietenele lor din ţară îsi prindeau marţisoare vesele în piept, tinerii ofiţeri Ştefania si Mihaela înfruntau razboiul din Irak. Când ştii că moartea pândeşte la orice colţ de stradă, pregătirea militară şi suportul moral al colegilor sunt stâlpii de rezistenţă. „Misiunea noastra a fost umanitară, de instruire a militarilor irakieni şi de sprijin medical. A avut un grad ridicat de dificultate şi de pericol, trebuia să fii concentrat tot timpul…”, îşi aduce aminte Mihaela. Nu o să uite niciodată al doilea atac asupra bazei lor, pe timpul nopţii. „Nu prea înţelegeam ce se întâmplă, însă m-am dezmeticit imediat şi am coordonat activitaţile subunitaţii conform procedurilor stabilite.” Executarea ordinelor „ca la carte” este esenţială în situaţiile de risc, îmi dă de înţeles şi lt. Ştefania Istinie. „Un alt element care m-a făcut încrezatoare a fost faptul că am avut atât comandanţi cât şi subordonaţi foarte bine pregatiţi şi cu o experienţă bogată în misiuni asemanatoare”, completează ea.
Cum se descurca la comandă?
În armată, ordinele nu se discută… chiar dacă vin din partea unei femei. Ştefania şi Mihaela sunt obişnuite să ridice glasul şi să comande răspicat. „Este foarte important ca militarii din subordine să fie convinşi că, în orice moment, se pot baza pe cunoştinţele şi deciziile comandantului. Cunoaşterea fiecărui subordonat este foarte importantă”, îmi spune Mihaela.
„Trebuie să te preocupi permanent de siguranţa subordonaţilor tăi”, îmi explică Ştefania de pe poziţia unei femei care conduce un pluton de 40 de militari. În misiune sau în baza militară de acasă, poziţia lor trebuie să ramână fermă. Nu şi-au ales din întâmplare cariera militară şi nici nu vor renunţa la ambiţia lor de a demonstra că pot avea aceleaşi performanţe ca ceilalţi. „Mi se pare fascinant să lucrez în acest domeniu”, îmi spune simplu Mihaela, în timp ce, pentru Ştefania, înseamnă „şansa de a reuşi în viaţă prin propriile forţe”. Cele doua tinere, astăzi comandanţi de pluton, au absolvit Academia Forţelor Terestre din Sibiu, dar orice femeie poate candida pentru un post în armată fără să aibă studii de profil. Trebuie să aibă o diplomă de liceu sau de la o şcoală de meserii, vârsta pâna în 26 de ani şi o condiţie fizică foarte bună. Dintre cele 1.800 de angajate din armată, unele au ajuns în scurt timp la gradele superioare de ofiţer sau colonel. Iar anul trecut, sublocotenentul Simona Maierean de la Baza Aeriana 95 din Bacău a devenit prima femeie care a pilotat un avion supersonic, un post destinat în exclusivitate bărbaţilor.
Text: Adina Stănilă (Libertatea pentru Femei); Foto: Northfoto, arhiva personala