ComenteazăE ceva în aerul
iernatic care înconjoară casa făcută de Arghezi cu mâinile și spinarea lui – un
soi de primăvară firească la mijloc de ianuarie. Nu sunt cireșii în floare și
prisaca și-a oprit de multă vreme bâzâitul, dar întreaga atmosferă din ceea ce era
odinioară o margine pitorescă de București păstrează o savoare îndepărtată și
foarte plăcută.
Casa memorială Tudor Arghezi, a cărei ridicare a început în 1926, a păstrat în arhitectura sa memoria unui trecut drag poetului, de pe vremea când era călugăr. Construcția cu 18 camere seamănă cu o biserică sau cu o mănăstire, iar curtea găzduiește trei morminte – pe cel al poetului, pe cel al soției sale, Paraschiva, de care Arghezi a rămas întotdeauna profund îndrăgostit, și pe cel al fiicei lor, Mitzura, actriță, pictoriță și scriitoare. Fiecare încăpere a fost adăugată casei pe măsură ce Arghezi mai vindea un volum.
Versurile regăsirii
În biroul poetului,
papucii, bastonul, ochelarii, băscuța poetului sunt așezate de parcă ar aștepta
pe cineva, într-un gest emoționant încremenit în timp. Tot aici este și patul
în care se odihnea nopțile spre ziuă, căci Arghezi scria mai ales mânat de
liniștea întunericului. Când inspirația fugea, se punea în genunchi și se ruga
icoanei de pe perete și stelei de deasupra casei. Iar în zori suna dintr-un
clopoțel și întreaga familie se aduna ca să-i asculte cele scrise peste noapte.
Aici, în această
odaie, stau înrămate ultimele versuri create de poet și dedicate soției sale,
care a murit în 1966, cu un an înaintea sa: „Mă chemi din
depărtare și te ascult/ N-am să te fac, pierduto, să mă aștepti prea mult.” Ele
au fost scrise pe 12 iulie 1967. Două zile mai târziu, Arghezi a murit și el.
Dormitorul matrimonial
surprinde prin modestie, iar austeritatea camerei e pigmentată de păpușile Mitzurei,
așezate pe jumătatea de pat a mamei sale. Fiica poetului povestea odinioară că
mamei sale, Paraschiva, îi erau dragi păpușile pentru că în copilărie îi lipsiseră.
Într-una dintre verandele casei – veranda mica – de la Mărțișor este expus
primul radiomagnetofon din București, pe care Arghezi l-a cumpărat de la
Moscova. Alături, în veranda mare, își primea oaspeții Paraschiva, ale cărei
calități de gospodină și de stăpână a casei erau lăudate de soțul ei printr-o
frază care-ți încălzește inima: ”Toată literatura mea nu face cât un borș de-al
Paraschivei”.
Curtea casei de la
Mărțișor, care acum are într-un colt mormântul lui Zdreanță, ”personaj” real,
era cămin odinioară pentru foarte multe animale – căței, pisici, oi, albine,
capre. De altfel, în perioada în care poetul a fost interzis, 1948-1954,
familia a fost nevoită să supraviețuiască din resurse proprii – dulceață sau
miere și alte produse din ograda marelui poet.
Parfum din grădină
Camera-laborator este
cea care-l arată pe Tudor Arghezi ca geniu complex, dincolo de ce așternea cu pana
pe hârtie. Încăperea arată pasiunile sale pentru parfumerie, ceasornicărie,
motociclism și multe alte îndeletniciri. Cum în tinerețe fusese ucenicul unui
parfumier, Arghezi prepara, în camera-laborator, esențe de trandafir și verbină
și brad și de tot ce se găsea prin grădina lui și a familiei sale.
Ultima camera care se
vizitează este cea a copiilor, plină cu jucării uzate, un ghiozdan de școlar și
parfum de copilărie veche de aproape un secol. Ceva duios, care-ți atinge
inima, un spațiu mic dedicat celor doi copii mai mici ai lui Arghezi, deși poveștile
vremii spun că lui Mițu și lui Baruțu le aparținea, de fapt, toată casa. În
curtea casei a existat o mică tipografie, la care poetul își imprima Biletele
de papagal și care a ajutat la tipărirea unei singure cărți semnate de
scriitor. Aparatura originală a fost însă distrusă de comuniști și a fost
imposibil de recuperat și restaurant. În acea încăpere se țin azi atelierele
pentru copiii care vizitează casa de la Mărțișor, cu scara ei alb-roșie, ca
firul de ață ce anunță primăvara.
Biletul de intrare pentru adulți costă 4 lei, iar pentru elevi, pensionari și studenți, prețul scade la doi lei. Preșcolarii și persoanele cu dizabilități beneficiază de acces gratuit. Pentru ateliere, fiecare participant trebuie să plătească în plus 5 lei.