Mai mult decât atât, înotul reprezintă o deprindere utilă pe care orice persoană ar trebui să o aiba deoarece nu știi niciodată când îți poate fi de folos.

Fie că alegi să înoți la mare, la ștrand sau în piscină cu siguranță vei aborda unul sau mai multe stiluri de înot existente, care te vor ajută să-ți dezvolți anumite grupe musculare. În cele ce urmează îți vom spune care sunt cele mai cunoscute stiluri de înot pe care le poți încerca.

Ce este înotul

În cel mai larg sens al cuvântului, înotul este un sport de apă olimpic, o activitate independentă care este preferată de tot mai mulți oameni cu scopul de a-și menține un stil de viață cât mai sănătos.

Caracterul unic al acestui sport constă în munca coordonată a tuturor grupelor de mușchi, indiferent de stilul de înot pe care îl alegi. De aceea, înotul a câștigat enorm la capitolul popularitate.

Înotul este sportul care conferă mișcarea de deplasare a oamenilor prin apă, de obicei fără nici un fel de asistență. Procedeele de înot sunt craul (liber), bras (broască), fluture (delfin) și spate, precum și anumite derivate ale acestora (alunecare craul, alunecare bras, etc.).

Când a apărut și cum a evoluat înotul

Înotul este documentat încă din perioada preistorică, iar primele atestări ale acestui sport sunt reprezentate de o serie de desene descoperite pe zidurile cetății Vadi Sari din deșertul libian. Acestea au o vechime de mii de ani și înfățișează oameni înotând.

Alte referințe scrise datează din jurul anului 2000 î.Hr. din Grecia antică, acolo unde înotul se practica și era folosit atât în educația fizică a tinerilor, cât și în scop utilitar. Totodată, grecii antici se scufundau pentru pescuitul coralilor, bureților, stridiilor etc. și pentru verificarea și repararea chilelor navelor.

Unele descoperiri arheologice atestă faptul că, în timpul Romei antice, înotul se practica în scop militar și igienic, în locuri unde erau amenajate bazine a căror apă avea o temperatură diferită.

Există înscrisuri ce datează din Japonia anului 36 î.Hr. și care vorbesc despre mari competiții de înot, în timp ce la curtea imperială din Beijing se făceau demonstrații de înot.

Mult mai târziu, unele informații transmise de-a lungul istoriei arată faptul că în Anglia, în anul 730 d.Hr., erau organizate întreceri de înot la Beowulf Epos.

Nu în ultimul rând, în secolele XIV-XVI, odată cu dezvoltarea ideilor renascentiste, s-a înregistrat un progres semnificativ privind practicarea înotului în scop igienic, aplicativ și de agrement.

Înotul competițional a debutat în Europa în jurul anului 1800 și se folosea în principal stilul bras. În 1873, John Arthur Trudgen a introdus în competițiile de înot din vest procedeul „trudgen”, copiind procedeul craul practicat de indigenii americani.

Înotul a devenit disciplină olimpică în cadrul primei ediții a Jocurilor moderne de vară, care s-au desfășurat la Atena în anul 1896.

Câte stiluri de înot există și care sunt acestea?

Dacă nu știi să înoți și te-ai hotărât să faci acest pas  trebuie mai întâi să te familiarizezi cu stilurile și tehnicile de înot astfel încât să știi care sunt cele mai eficiente metode de a înota. Există patru stiluri de înot principale pe care ai putea să le înveți și tu, și anume:

Stilul bras (broască)

Este cel mai potrivit pentru înotătorii începători și, în același timp, cel mai popular printre înotătorii amatori, mai ales în rândul femeilor. Este foarte ușor de învățat, este un stil de înot lent, de rezistență, nicidecum de viteză.

În stilul bras, capul trebuie menținut la suprafață, în timp ce mâinile execută simultan o mișcare semicirculară orizontală sub apă, revenirea la poziția inițială realizându-se tot sub apă.

Picioarele acționează ca propulsie pentru a înainta în apă, iar mișcarea acestora trebuie sincronizată cu cea a mâinilor. Prima dată se îndoaie genunchii, iar călcâiele ajung cât mai aproape de fese după care picioarele se împing către spate și, astfel, înaintezi.

Unul dintre avantajele acestui stil este acela că îți poți menține capul la suprafață, evitând în acest fel problemele legate de respirație sau de orientare.

Stilul crawl (liber)

Cunoscut sub mai multe denumiri – liber, front crawl sau australian crawl – acest stil de înot este preferat de înotătorii mai experimentați atât la antrenamente, cât și în competiții.

Această tehnică de înot presupune antrenarea întregului corp și a respirației. Din poziția pe burtă se ține capul scufundat cu ochii deschiși, expirând aerul sub apă. Mișcările mâinilor sunt circulare și alternative, revenirea la poziția inițială realizându-se pe sub apă.

Și în acest caz mișcările picioarelor se sincronizează cu cea a mâinilor, executându-se mișcări alternative sus-jos, folosindu-te de articulația șoldului și a genunchiului. Capul va face mișcări rotative stânga-dreapta atunci când iese la suprafață, iar în rest se va afla parțial sub apă.

Stilul spate

Acest stil se aseamănă mult cu stilul liber, doar că în acest caz poziția corpului este pe spate. Înotul pe spate nu este cel mai dificil dintre stilurile de înot, dar nici cel mai ușor de învățat.

În ceea ce priveșt gradul de dificultate și viteza, acesta se situează între bras și craul. Capul trebuie menținut la suprafața apei, în timp ce vei face cu mâinile mișcări circulare și alternativ. Picioarele vor fi mișcate de sus în jos în mod alternativ.

Stilul de înot pe spate prezintă dezavantajul că, fiind în această poziție, nu vei avea vizibilitate, iar direcția va fi deficitară în aer liber, iar dacă nu ești atent riști să și înghiți apă. Ca avantaje, amintim ameliorarea durerilor de spate deoarece musculatura dorsală este foarte solicitată.

Stilul fluture (delfin)

Stilul de înot fluture sau delfin, așa cum mai este cunoscut, este pe cât de spectaculos, pe atât de dificil de învățat și mai ales de executat.

Acesta presupune o mișcare simetrică a brațelor cu revenire pe deasupra apei, în timp ce corpul este foarte solicitat deoarece realizează o mișcare ondulatorie, iar picioarele presupun o tehnică denumită „dolphin kick”.

Ca viteză de deplasare, stilul fluture este al doilea după stilul liber. Pentru a-l executa corect este nevoie de o coordonare excelentă între corp, mâini și picioare.

Astfel, poziția corpului este similară cu cea a unui delfin, iar primele mișcări pe care le faci sunt cele ale capului și ale mâinilor, care se deplasează simultan și simetric. Apoi urmează mișcările restului corpului și ale picioarelor.

Vezi şi Top 10 piscine din București în 2022!

Urmărește-ne pe Google News