Ce este parastasul și de unde vine tradiția

Parastasul este o slujbă religioasă specifică tradiției creștin-ortodoxe, săvârșită în memoria celor adormiți. Acest ritual are un loc central în spiritualitatea ortodoxă, deoarece reflectă credința în viața veșnică, comuniunea dintre cei vii și cei morți, dar și responsabilitatea creștinilor de a se ruga pentru sufletele celor adormiți.

Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva. Potrivit tradiției creștine, numele vine de la faptul că noi, cei vii, mijlocim către Dumnezeu pentru cel mort. Prin parastas, comunitatea creștină și familia celui decedat se roagă împreună, cerând lui Dumnezeu iertare pentru păcatele persoanei răposate și odihnă în lumina veșnică.

Rădăcinile acestei tradiții pot fi găsite încă din primele veacuri ale creștinismului, când Biserica a început să își exprime în mod organizat rugăciunile pentru cei răposați. Bazele teologice ale parastasului se află în Scriptură, în special în epistolele Sfântului Apostol Pavel, care vorbesc despre speranța învierii și comuniunea dintre cei vii și cei morți. De asemenea, în cărțile liturgice și scrierile Sfinților Părinți, rugăciunile pentru cei adormiți au fost mereu evidențiate ca o formă esențială de iubire și milostenie spirituală.

Rugăciunile parastasului includ și invocarea milei lui Dumnezeu, subliniind faptul că doar harul divin poate aduce mântuirea sufletului. Totodată, ele exprimă unitatea Bisericii, care îi cuprinde pe cei vii și pe cei morți, toți fiind parte din Trupul lui Hristos.

Etapele de pomenire

Tradiția ortodoxă prevede ca parastasele să fie săvârșite în anumite momente: la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, un an și anual, până la 7 ani. Fiecare dintre aceste date are o semnificație simbolică:

  • 3 zile – Simbolizează Învierea Domnului, Cel care a înviat a treia zi.
  • 9 zile – Este legată de cinstirea îngerilor, care sunt chemați să însoțească sufletul celui răposat.
  • 40 de zile – Marcheză urcarea sufletului la judecata de apoi, amintind de Înălțarea Domnului.
  • Un an și pomenirile anuale – Reflectă continuitatea rugăciunii și iubirii față de cel adormit.

Ce este pomana

Pomana reprezintă hrana și bunurile care sunt dăruite de familie sau de către cei apropiați, pentru sufletul celor decedați. De obicei, după orice parastas se pregătesc și alimente pe care familia le va oferi de pomană, pentru sufletul decedatului. Pomana poate avea loc la biserica, acasă sau, mai nou, la un restaurant.

Vinul, colacii și coliva

Pomenirea mortului la perioadele stabilite se face fie cu parastas și Liturghie, fie ducându-se numai colivă, colac și vin la mormânt, unde preotul face parastasul pe scurt și stropește mormântul cu vin.

Uneori, pomenirea este însoțită de mese sau pomeni și se împart, mai ales la șase săptămâni și la un an, diferite lucruri de pomană pentru sufletul mortului, care sunt mai întâi binecuvântate prin rânduieli de slujbă. De obicei, pomenirile nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales joia, sâmbăta și duminica.

Câţi colaci se fac la parastas

Împărțirea colacilor întărește legătura spirituală dintre cei vii și cei adormiți, exprimând credința în comuniunea tuturor sufletelor în Hristos.

Numărul colacilor făcuți pentru parastas poate varia în funcție de tradițiile locale, obiceiurile familiei, precum și de recomandările preotului care oficiază slujba.

Dacă nu știm exact câți colaci se fac la parastas, preotul poate oferi indicații privind câți colaci sunt necesari, în funcție de tipul parastasului (de exemplu, un parastas simplu sau o pomenire mai mare, cum ar fi la 40 de zile sau la un an).

Ce colaci se fac la parastas

Chiar dacă nu sunt reguli fixe cu privire la câți colaci se fac la parastas, există anumite practici comune în Biserica Ortodoxă, care ghidează pregătirea colacilor pentru parastas.

Colacul Domnului: Este cel mai important colac și simbolizează pe Hristos. Este așezat în centrul mesei cu coliva sau pe o tavă specială, alături de lumânări. Reprezintă unitatea și jertfa Mântuitorului pentru mântuirea sufletelor. Acest colac este destinat binecuvântării și sfințirii în timpul slujbei.

Colacul de pomenire (sau colacii pentru răposați): În general, se fac doi sau patru colaci care simbolizează pomenirea celor adormiți. Ei pot fi împărțiți la final celor prezenți la parastas, alături de pachetele de pomeni.

Uneori, se adaugă un colac dedicat familiei sau gazdei, pentru ca aceasta să primească binecuvântarea lui Dumnezeu.

În unele zone, pe lângă colacii mari, se pregătesc și colăcei mai mici, care sunt împărțiți la cei prezenți. Aceștia simbolizează darurile oferite în numele celui răposat.

Câte pachete se dau de pomană

Numărul pachetelor care se dau de pomană la parastas poate varia în funcție de numărul participanților la eveniment și de resursele familiei care organizează parastasul. Nu există un număr fix universal valabil pentru pachetele de pomană.

Familiile cu resurse mai mari pot pregăti un număr mai mare de pachete, în timp ce familiile cu posibilități mai reduse oferă mai puține, dar semnificative ca gest.

În unele regiuni, există obiceiul de a pregăti un număr simbolic de pachete (de exemplu, 12 pachete, care corespund celor 12 Apostoli, sau un număr impar, cum ar fi 7 sau 9). În mod obișnuit, pentru pomană se pregătesc pachete în multiplu al numărului 3 respectiv : 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24, 27 dar nu este considerată o greșeală atunci când se alege un alt număr de pachete.

Cel mai important aspect nu este cantitatea, ci gestul în sine, care reflectă dragostea, credința și grija pentru sufletul celui adormit. Familiile care vor să facă parastas și să dea de pomanp pot să țină cont de obiceiurile locale și să se consulte cu preotul pentru a organiza pomenirea într-un mod potrivit și semnificativ.

Ce se dă de pomană

La parastas se dau de pomană colivă, colaci, vin, pachete cu alimente și, uneori, haine sau obiecte de uz casnic, în funcție de tradițiile locale. Scopul principal al acestor pomeni este rugăciunea pentru sufletul celui adormit și actele de milostenie, care sunt esențiale în credința ortodoxă. Ceea ce contează cel mai mult nu este cantitatea sau valoarea darurilor, ci gestul și intenția sinceră de a ajuta sufletul celui pomenit.

Ce se dă de pomană la parastas variază, așadar, în funcție de regiune, tradiții locale și perioada din calendarul bisericesc (post sau dezlegare). Totuși, există elemente generale comune tuturor regiunilor care au semnificație simbolică în credința ortodoxă.

Coliva

Preparată din grâu fiert amestecat cu zahăr, miere, nucă măcinată, stafide și arome, coliva este un element central al parastasului. Coliva este binecuvântată de preot în timpul slujbei și apoi împărțită celor prezenți.

Colaci și pâine

Colacii și pâinea reprezintă trupul lui Hristos și unitatea sufletelor în Dumnezeu. Fie întregi, fie tăiați, se dau de pomană alături de colivă și alte alimente.

Vin

Vinul simbolizează sângele lui Hristos și jertfa Sa pentru mântuirea sufletelor. Vinul este folosit în timpul slujbei pentru turnarea în pahare sau sticle mici și se dă de pomană.

Lumânări

Lumânările aprinse sunt oferite simbolic pentru luminarea drumului sufletului celui adormit. Lumânările sunt aprinse și apoi dăruite fie împreună cu pachetele, fie separat.

Pachete cu alimente

Hrana oferită simbolizează grija față de sufletul celui răposat și actul de milostenie.

  • Mâncare gătită: Sarmale, friptură, pilaf, pește sau alte preparate specifice, în funcție de zonă și perioadă.
  • Prăjituri și deserturi: Cozonac, cornulețe, chec sau alte prăjituri tradiționale.
  • Fructe: Mere, pere, banane, portocale, struguri.
  • Pâine: O chiflă, un colăcel sau o felie de pâine.
  • Băuturi: Vin, suc sau apă.

Obiecte de uz casnic

Farfurii, căni, tacâmuri, șervețele, batiste sau alte obiecte practice. Aceste obiecte simbolizează ajutorul oferit sufletului răposat pentru „lumea de dincolo”.

Obiceiul de a împărți un anumit număr de farfurii, pahare, linguri – 6, 12 sau 24 – nu are legătură cu preceptele ortodoxe. Este doar o datină pe care poți să o respecți sau nu, după cum îți permit timpul și bugetul.

Haine

Dăruirea hainelor simbolizează continuitatea grijii față de sufletul celui adormit. Se oferă săracilor sau membrilor comunității nevoiașe, adesea alături de o formulă de pomenire: „Pentru sufletul lui/ei (numele răposatului).”

Când nu se fac pomeni și parastase

  • În cele 12 zile dintre Nașterea și Botezul Domnului
  • De la Lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sf. Teofan
  • Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomii
  • La praznicele împărătești sau sărbători mari.
  • În timpul Postului Mare nu se face parastas în zilele de rând (luni, marți, miercuri, joi, vineri), deoarece în aceste zile nu se face Liturghie obișnuită sau deplină.

Descoperă și Calendar Ortodox 2025 – Sărbători religioase și zile de post din fiecare lună

Sursă foto – Shutterstock.com

 
 

Urmărește-ne pe Google News