Ce este febra galbenă. Cum se transmite, simptome, tratament şi prevenţie

Ce este febra galbenă

Febra galbenă este o infecție virală acută. Această boală este cel mai des întâlnită în regiunile cu climat tropical și subtropical din America de Sud și din Africa, relatează WebMD.com. Insectele se infectează atunci când înțeapă primatele purtătoare ale virusului febrei galbene (VFG). Cei care sunt infectați cu virusul febrei galbene au de obicei viremie (n.n. – analiză cantitativă care determină numarul de viruși de un anumit tip în sânge) suficient de mare în primele zile de boală, astfel încât să poată transmite virusul altor țânțari. Câteva dintre speciile de țânțari care transmit virusul se reproduc în jungle, altele în zone urbane. Cei care se reproduc în junglă transmit febra galbenă și maimuțelor, care, așa cum spuneam, sunt purtătoare ale virusului.

Cum se transmite febra galbenă

Potrivit experților, febra galbenă este transmisă la oameni doar prin înțepătura anumitor specii de țânțari infectați, cum ar fi cei din genul Aedes Aegypti și a unor specii din genul Haemagogus. Trebuie să facem precizarea că oamenii nu pot răspândi virusul febrei galbene între ei prin contact obișnuit, deși infecția ar putea fi transmisă direct în sânge prin ace contaminate. Oamenii se pot infecta atunci când vizitează sau când lucrează în zonele împădurite unde circula virusul. Spre exemplu, un om nu poate răspândi boala doar tușind sau strănutând ori sărutând o altă persoană. Totuși, dacă cineva este infectat, un țânțar îl poate mușca și apoi infecta pe altcineva.

Recomandări

LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2025, turul 1. Românii votează de azi în primul tur al alegerilor prezidențiale

Cât de mare este riscul de îmbolnăvire

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că în lume există peste 200.000 de cazuri de febră galbenă în fiecare an, 30.000 dintre acestea fiind fatale. De altfel, în ultimele luni din 2024 și în primele săptămâni din 2025 s-a observat o creștere a cazurilor de febră galbenă în Americi, ceea ce a determinat Organizația Pan-Americană a Sănătății (PAHO) să emită o alertă epidemiologică, subliniind importanța intensificării eforturilor de supraveghere și vaccinare în zonele endemice.

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) a identificat 42 de țări cu risc de transmitere a febrei galbene, multe dintre acestea fiind situate în regiunile tropicale. Spre exemplu, în decursul anului trecut, cazurile de febră galbenă s-au concentrat în principal în regiunea Amazonului, în state precum Bolivia, Brazilia, Columbia, Guyana și Peru.

În schimb, la începutul anului curent, boala a început să se răspândească și în zonele din afara acestui ținut, în special în statul brazilian São Paulo și în departamentul columbian Tolima. De asemenea, Peru a raportat un caz fatal de febră galbenă. Oficialii PAHO avertizează că și alte țări ar putea fi afectate.

Recomandări

Nicușor Dan, plângere pentru trei infracțiuni împotriva Elenei Lasconi la DIICOT, în scandalul imaginilor cu Coldea

În timp ce numărul real de cazuri în rândul turiștilor din SUA și a celor europeni în țările cu risc de expunere este scăzut, vaccinarea este recomandată pentru toți cei care călătoresc în aceste țări deoarece această boală nu are leac și poate fi fatală. În 2024, majoritatea cazurilor de febră galbenă raportate au fost la persoane care nu fuseseră vaccinate.

Din 1970, boala a devenit un pericol pentru sănătatea publică în Americi, fiind endemică în 13 țări și teritorii din această parte de lume, unde a provocat focare de infecție și decese. În urmă cu mai bine de un deceniu, virusul s-a răspândit dincolo de bazinul Amazonului, iar unii cercetători pun această răspândire pe seama schimbărilor în interacțiunea dintre maimuțe, țânțari și oameni. De aceea, persoanele care călătoresc în destinații exotice ar trebui să fie foarte de precaute și să adopte măsuri preventive adecvate, deoarece riscul de îmbolnăvire este major.

Cauzele îmbolnăvirii de febră galbenă

Febra galbenă este provocată de un arbovirus, un tip de virus care se transmite prin intermediul unor vectori precum țânțarii, căpușele și alte artropode. Agentul patogen responsabil este un virus ARN din genul Flavivirus, care este înrudit cu virusurile care cauzează encefalita West Nile sau St. Louis. Transmiterea bolii are loc, așa cum am menționat deja, prin înțepătura țânțarilor Aedes și Haemagogus, mai ales în timpul sezonului ploios. Aceste insecte se înmulțesc atât în zonele locuite de oameni, cât și în păduri sau în jungle, adaptându-se la ambele medii.

Recomandări

Alegeri în diaspora. Câți cetățeni români au votat în orașul norvegian Bergen, în primele ore ale dimineții

Este important de știut că există trei cicluri de transmitere. Primul dintre acestea este ciclul silvatic (de junglă), în care virusul circulă între primatele non-umane și țânțarii din habitatele forestiere. Oamenii care intră în aceste zone pot fi infectați prin înțepături. Apoi avem ciclul intermediar (savane), care apare în zonele de tranziție între pădure și savană, unde atât oamenii, cât și primatele pot fi infectați cu virusul febrei galbene. În sfârșit, cel de-al treilea ciclu este cel urban, în care virusul este transmis între oameni prin intermediul țânțarilor Aedes aegypti, predominant în mediul urban.

Diagnostic și simptome

Diagnosticul febrei galbene se bazează pe istoricul de călătorie în zonele endemice, simptomele clinice și confirmarea prin teste de laborator, precum detectarea anticorpilor specifici sau a materialului genetic viral. Așa cum sugerează și denumirea, persoanele bolnave prezintă două dintre cele mai evidente simptome, și anume febră și îngălbenirea pielii. Aceasta din urmă apare din cauza faptului că boala provoacă leziuni hepatice și hepatită.

Persoanele infectate cu virusul febrei galbene pot fi asimptomatice, însă, în cazul celor simptomatice, semnele diferă ca severitate de la un individ la altul. În cazul unor pacienți, nu există simptome inițiale, în timp ce la alții, primele simptome apar după trei până la șase zile după expunerea la virus în urma înțepăturii de țânțar.

De regulă, o infecție cu febră galbenă are trei faze. Prima fază a simptomelor, care este, în general, nespecifică și nu poate fi distinsă de alte infecții virale, poate dura trei până la patru zile și apoi, pentru majoritatea persoanelor, acestea dispar. Simptomele mai puțin severe pot include febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare, oboseală, greață și vărsături. În aproximativ 15% dintre cazuri boala progresează către o fază toxică, caracterizată prin febră mare, icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), disfuncție hepatică, insuficiență renală și hemoragii (din nas, gură, ochi sau stomac). Această formă severă este fatală în 30% până la 60% dintre cazuri, aflăm de la specialiștii de la Cleveland Clinic.

Tratarea febrei galbene

Persoanele bolnave de febră galbenă nu beneficiază de un tratament antiviral specific pentru combaterea infecției, ci doar de tratament suportiv în spitale care are ca scop îmbunătățirea ratelor de supraviețuire. De aceea, vaccinarea împotriva febrei galbene este cea mai importantă măsură profilactică.

Managementul pacientului constă într-o serie de măsuri de îngrijire de susținere, cum ar fi o hidratare adecvată, administrarea de analgezice fără prescripție medicală și antipiretice pentru controlul febrei și al durerilor și monitorizarea și tratarea complicațiilor.

Atenție! Dacă trebuie să iei un analgezic, evită-le pe cele care pot provoca sângerare, cum ar fi aspirina sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofen sau naproxen. De asemenea, în cazul îmbolnăvirii cu virusul febrei galbene, medicii recomandă odihnă cât mai multă. Bineînțeles, dacă prezinți o formă mai gravă de febră galbenă, se recomandă internarea în spital pentru observare atentă și îngrijire suportivă.

Măsuri de prevenție

Deoarece nu există tratament antiviral specifici pentru febra galbenă, prevenția este esențială. În contextul creșterii numărului de cazuri de infectare cu virusul VFG, autoritățile sanitare de pretutindeni recomandă intensificarea eforturilor de vaccinare și informarea adecvată a populației, mai ales a călătorilor cu privire la riscuri și măsurile de protecție necesare.

Dacă dorești să călătorești într-o zonă endemică este bine să faci vaccinul împotriva febrei galbene cu aproximativ trei până la patru săptămâni înainte de a pleca. Vaccinul este recomandat atât adulților, cât și copiilor cu vârsta de peste 9 luni, iar o singură doză oferă imunitate pe o perioadă îndelungată.

Totuși, în cazul persoanelor care călătoresc mai des în zone cu risc ridicat, vaccinul trebuie repetat la fiecare zece ani. Centrele de vaccinare autorizate pot furniza un certificat internațional de vaccinare de care vei avea nevoie pentru a intra pe teritoriul anumitor țări din Africa și din America Latină care prezintă un risc ridicat de expunere.

În cazul în care, după administrarea vaccinului acuzi febră, simptome asemănătoare gripei sau alte semne neobișnuite, trebuie să te adresezi cât mai repede medicului de familie. În afară de vaccin, există și metode clasice de protecție împotriva înțepăturilor de țânțari, și anume utilizarea de substanțe repelente, purtarea de îmbrăcăminte care acoperă cât mai mult pielea și instalarea de plase de țânțari la ferestre. Nu în ultimul rând, măsuri preventive precum eliminarea locurilor de reproducere a țânțarilor și aplicarea de insecticide ajută la reducerea populației de țânțari și contribuie la reducerea riscului de infecție.

Află şi ce este febra Dengue!

Urmărește-ne pe Google News