Interjecția este partea de vorbire neflexibilă cu o intonație specifică, de regulă exclamativ, care exprimă fie stări fizice și psihice, fie un îndemn, o chemare, o adresare sau imită sunete ori zgomote din natură. Interjecția se caracterizează prin lipsa conținutului noțional și prin posibilitatea limitată de a se integra în propoziție.
Cuprins:
Cum se clasifică interjecțiile
După formare și origine, interjecțiile sunt de două feluri:
- Interjecții primare;
- Interjecții secundare.
Interjecțiile primare se împart în interjecții simple și interjecții compuse.
Interjecții simple
Sunt formate dintr-un singur component:
- Dintr-o vocală – (a, o, e) sau consoană (h). Exemplu: O, ce tânăr ești!
- Dintr-un diftong – (Ia, Ei, Ui, Ai). Exemplu: Ei, nu mânca înainte să te speli pe mâini.
- Dintr-o vocală și o consoană – (Ah, Eh, Of). Exemplu: Ah, ce cald este.
- Interjecții bisilabice – (Aha, Oho, Ehe, Aho). Exemplu: Aha, deci acolo erai!
Interjecții compuse
Sunt alcătuite fie prin alăturarea a două interjecții diferite, fie prin repetarea lor. Exemplu: tic-tac, haide-hai, lipa-lipa, cuțu-cuțu, rosc-pleosc.
Interjecțiile secundare sunt cele care provin din alte părți de vorbire, iar din cauza unei întrebuințări frecvente, își pierd sensul lexical, capătă o valoare afectivă și devin interjecții. Astfel, chiar și unele substantive devin interjecții. Exemple: frate, mamă, rușine, așa, aiurea, etc.
Descoperă ce este verbul și câte tipuri de verbe există.
Punctuația interjecțiilor
În funcție de intonația exclamativă, după interjecție se folosește, după caz: semnul exclamarii sau virgula. În general, semnul exclamării se folosește după o interjecție care exprimă stări sufletești precum: spaimă, durere, entuziasm. Exemplu: Ura!, Uau!.
Știi ce este adjectivul și cum se clasifică?
Când sunt folosite precum un vocativ, interjecțiile pentru adresare se despart prin virgulă, dacă nu sunt însoțite de un substantiv. Exemplu: Măi, stai cuminte!
După interjecțiile care exprimă un îndemn sau o poruncă, dacă sunt urmate de un complement, interjecțiile se despart prin virgulă sau semnul exclamării, în funcție de intonația folosită. Exemplu: Hai cu noi! Hai, întârziem. Hai! Mișcă-te mai repede că e târziu.
Interjecția ia care este urmată de un verb conjunctiv sau imperativ nu se desparte de verb prin virgulă. Exemplu: Ia ascultă și tu. Ia să văd ce ai acolo.
Află cum se clasifică numeralul.
Dacă mai multe interjecții identice sunt repetate, atunci se despart prin virgulă sau prin liniuță de unire. Exemplu: He, he, dacă eram mai tânăr.
Cum se scrie corect? Voiam sau vroiam?
Interjecția – funcțiile sintactice
În general, interjecțiile nu au funcție sintactică, dar există și anumite construcții în care pot avea funcție sintactică.
- Predicat – Hai la masă! Iată o pisică.
- Subiect – Deodată se aude la ușă: cioc-cioc.
- Nume predicativ – Era vai de ea.
- Complement direct – În receptor am auzit: alo, alo.
- Atribut – Din colțul camerei se aude un sunet enervant: Bâz, Bâz.
Lista de interjecții românești
- a!
- aba!
- aferim!
- ah!
- aha!
- aho
- aiurea!
- alelei
- aoleu
- au
- ăh
- bang!
- bâldâbâc
- boc
- bre!
- buf!
- bum!
- câr
- câș
- cea!
- cioc!
- cirip
- clanț
- clap
- clonc
- clic!
- cucu
- cucurigu
- dang
- ding
- ee…!
- ehei
- ete
- evrika
- eh
- fâl
- fâs
- fâș
- fleoșc
- gâl
- ghiorț
- ha, ha!
- hai!
- haide
- haihui
- hăis
- halal
- ham!
- hap
- hâr
- hârști
- haț
- hei!
- hodoronc
- hodoronc-tronc
- hop!
- hopa
- hopaa…!
- ia
- iaca
- iată!
- îhî!
- jap
- la naiba!
- lip
- mac
- măi
- măi, măi!
- mâlc
- miau!
- mucles
- na, na!
- o!
- oac
- of
- oho!
- ole
- ooo..!
- pa!
- pac
- pfu
- pis(i)!
- piu!
- pleoșc
- plici
- poc!
- pui
- sâc
- sal
- salut!
- salve!
- sanchi
- servus!
- sictir
- șontâc
- știobâlc
- tac
- țac
- țanc
- țâr
- tic
- tranca
- tronc
- trop
- trosc!
- țuști
- uau!
- uf
- ura
- vai!
- valea
- văleleu
- văleu
- vivat
- zău!
- zbang
- zbâr
- zbârn
- zbughi
- zdrang
- zdronc
- zdup