Ce este microplasticul şi cum ne afectează

Reducerea consumului de plastic, îmbunătățirea gestionării deșeurilor, inovațiile tehnologice și educarea publicului în această direcție sunt esențiale pentru limitarea răspândirii microplasticului și pentru protejarea sănătății umane și a mediului. Asta deoarece s-a dovedit științific că doar 9% din plastic este reciclat, restul de 91% ajungând sub formă de deșeuri în apă, pe uscat și în aer. Ce este microplasticul, de unde provine și care sunt efectele acestuia asupra organismului și mediului îți vom spune în cele ce urmează.

Ce este microplasticul

Termenul de microplastic se referă la acele particule foarte mici de plastic, care de regulă măsoară mai puțin de cinci milimetri în diametru. O subcategorie a microplasticelor este reprezentată de nanoplastice, care sunt polimeri sintetici cu dimensiuni cuprinse între 1 nm (nanometru) și 1 μm (micrometru). Ca să îți dai seama de dimensiunea acestora, îți spunem că o bacterie de compost măsoară aproximativ 1.000 nm, în timp ce lățimea unui fir de păr uman este de 20 până la 200 μm.

În timp, microplasticele ajung peste tot și apar ca o amenințare majoră pentru ecosisteme din cauza potențialului lor direct și indirect ca poluanți ai mediului, aflăm de pe site-ul National Library of Medicine (NIH). Aceste particule minuscule ajung pe fundul oceanului, amestecate cu granule de nisip care mai apoi sunt purtate de vânt pe toate continentele, ajungând inclusiv în locuri precum Antarctica sau pe cele mai înalte vârfuri din munții Himalaya. De asemenea, microplasticele ajung în mod involuntar și în plămânii noștri din aerul pe care îl respirăm zi de zi.

Recomandări

Alfred Bulai a făcut infarct în arest. El a fost dus de urgență la spital

Cum se formează microplasticul

Unele microplastice s-au format prin desprinderea din materiale plastice mai mari, care s-au fragmentat în timp, iar altele au fost micșorate în mod intenționat. Mai exact, microplasticele se împart în două mari categorii: primare și secundare. Cele primare sunt eliberate direct în mediu sub formă de particule mici de plastic și se estimează că reprezintă între 15 și 31% dintre microplasticele din oceane.

Microplasticele primare sunt proiectate intenționat, iar industria cosmetică, spre exemplu, le folosește ca substanțe abrazive. Potrivit informațiilor disponibile pe site-ul oficial al Parlamentului European, 35% din microplasticele primare provin din spălarea hainelor realizate din materiale sintetice, 28% provin din uzura anvelopelor automobilelor în timpul condusului, iar peste 2% provin din microplasticele adăugate în mod intenționat în produsele de îngrijire personală.

De partea cealaltă, microplasticele secundare sunt rezultatul degradării deșeurilor mari de plastic, cum ar fi pungile și sticlele de plastic ori plasele de pescuit, în bucăți mai mici, până când acestea devin microscopice. Acestea reprezintă între 69 și 81% din totalul microplasticelor găsite în ocean.

Recomandări

Alexandru Bologa, campion paralimpic la judo, la Paris. Este prima medalie pentru România la Jocurile Paralimpice 2024

Cât plastic mâncăm în fiecare an

Așa cum precizam anterior, micile particule de plastic se găsesc peste tot, și anume pe fundul oceanului, unde se amestecă cu granule de nisip care mai apoi sunt purtate de vânt pe toate continentele, dar și în organismul nostru.

În cadrul unui studiu-pilot realizat în octombrie 2018 cu scopul de a cerceta cât de mult ar putea consuma oamenii plastic fără să vrea, au fost descoperite microplastice în probele fecale a opt respondenți. Începând cu anii ʼ50 și până în prezent, s-au produs în jur de 8 miliarde de tone de plastic, din care numai 10% au fost reciclate.

De asemenea, un studiu mai recent publicat în revista „Environmental Science and Technology” afirmă că este posibil ca oamenii să consume între 39.000 și 52.000 de particule de plastic într-un an, însă există și alte cercetări în domeniu care arată că această cantitate ar putea ajunge chiar până la 74.000 de particule, relatează National Geographic.

Studiul a analizat cercetările existente asupra microplasticelor găsite în alimente și băuturi, inclusiv în bere, apa de la robinet, sare, fructe de mare, zahăr, alcool și miere. Spre exemplu, persoanele care își îndeplinesc aportul recomandat de apă prin consumul de apă de la robinet ingerează încă 4.000 de particule de plastic anual, iar cei care beau doar apă îmbuteliată ingerează încă 90.000 de particule. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că un om consumă aproximativ 20 de kilograme de plastic de-a lungul vieții, adică în jur de o linguriță de microplastic în fiecare săptămână, potrivit unui infografic Reuters.

Recomandări

Ce spun economiștii despre amnistia fiscală dată de Guvern. Expert: „Sumele care s-au strâns acolo sunt 90% nerecuperabile. Ne îmbătăm cu apă rece”

Cum ajunge microplasticul în organism

Oamenii de știință încă nu sunt siguri de cantitatea de microplastice pe care un organism o poate tolera sau de efectele negative pe care acestea le pot produce. Un studiu realizat de King’s College din Londra în 2017 a emis ipoteza că, în timp, efectul cumulativ al ingerării de plastic ar putea fi toxic, iar diferitele tipuri de plastic au proprietăți toxice diferite.

Unele sunt fabricate cu substanțe chimice toxice precum clor, în timp ce altele preiau urme de substanțe chimice cum ar fi plumbul din mediu. O acumulare a acestor toxine ar putea afecta în timp sistemul nostru imunitar.

Atunci când cercetătorii de la Universitatea „Johns Hopkins” din Baltimore (Maryland, SUA) au analizat impactul consumului de fructe de mare contaminate cu microplastice, au constatat la rândul lor că plasticul acumulat ar putea afecta sistemul imunitar și, de asemenea, poate perturba echilibrul intestinal. Autorul studiului de acum 6 ani, Kieran Cox, spune că oamenii de știință se străduiesc să înțeleagă doza la care microplasticele încep să aibă efecte notabile asupra sănătății.

Sub ce formă se prezintă microplasticele

La fel ca în cazul poluării aerului sau al materialelor de construcție dăunătoare, cei care sunt mai expuși sau cei care suferă de afecțiuni preexistente pot tolera mai greu plasticul. De asemenea, Leah Bendell, ecotoxicolog la Universitatea „Simon Fraser” din Canada, spune că studiul realizat de Cox oferă o privire simplistă asupra unei probleme complexe, cu mai multe variabile, „însă concluzia că ingerăm o mulțime de microplastice cred că este validă”.

Bendell mai spune că este important să ne amintim și faptul că microplasticele se prezintă sub formă de fragmente, pelete, mărgele, fibre sau filme. Poate fi alcătuit dintr-un număr de materiale diferite cu sute de aditivi chimici diferiți. Din acest motiv, ecotoxicologul canadian descrie microplasticele ca având „personalități multiple”. Unele ar putea conține substanțe chimice toxice, în timp ce altele ar putea fi vectori adecvați pentru bacterii și paraziți, se mai precizează pe National Geographic.

Cum ne afectează microplasticul sănătatea

Cercetările privind efectele microplasticelor asupra sănătății s-au concentrat, până în prezent, pe expunerea directă la aceste microparticule. Deocamdată, însă, nu se cunosc cu exactitate efectele pe care microplasticul le poate avea asupra sănătății noastre, fiind încă în curs de studiu. Cercetătorii spun, însă, că plasticul conține adesea aditivi cum ar fi stabilizatorii sau substanțe ignifuge, precum și alte substanțe chimice toxice ce ne pot fi dăunătoare atât nouă, cât și animalelor.

Din acest motiv, există o serie de îngrijorări majore în acest sens. Astfel, microplasticul poate să conțină și să absoarbă substanțe chimice toxice, cum ar fi metale grele și poluanți organici persistenti (POPs), care pot avea efecte nocive asupra sănătății umane. De asemenea, ingerarea de microparticule de plastic poate să cauzeze inflamații și stres oxidativ, care sunt asociate cu diverse boli cronice, inclusiv boli cardiovasculare și chiar cancer.

În acelaşi timp, microplasticul poate avea un impact nociv asupra sistemului endocrin. Mai exact, microplasticele interferează cu producerea, cu eliberarea, cu transportul, cu metabolismul și cu eliminarea hormonilor, ceea ce poate provoca o serie de tulburări endocrine și, implicit, poate duce la diferite tulburări endocrine, inclusiv tulburări metabolice, tulburări de dezvoltare și chiar tulburări de reproducere, adică infertilitate, avort spontan sau malformații congenitale, potrivit site-ului National Library of Medicine.

Într-un studiu recent, microplasticele au fost găsite și în placentele a șase femei însărcinate. În sfârșit, prezența particulelor de plastic poate provoca un risc microbiologic, în sensul în care microplasticul poate să transporte agenți patogeni și bacterii, crescând în acest fel riscul apariției unor infecții.

În concluzie, efectele negative potențiale ale microplasticelor asupra sistemului imunitar uman justifică cercetări suplimentare. Expunerea acumulată la microplastice a indus inflamația cronică și schimbările homeostaziei în experimentele pe animale, iar un studiu asupra celulelor pulmonare umane a arătat că microplasticele pot activa imunitatea înnăscută prin reglarea expresiei genelor și a proteinelor implicate în răspunsul imun.

Efectele microplasticelor asupra mediului

Particulele microplastice sunt clasificate drept poluanți emergenți persistenți care se găsesc pe scară largă în diverse ecosisteme. Măsurătorile raportate în literatura de specialitate sunt de 10 până la 1.000 de particule pe kilogram uscat de soluri agricole, valori similare cu nivelurile găsite în composturi și digestate, precizează experții de la NERC.

S-a constatat că microplasticele din sol sporesc aerarea solului, rezistența la apă și porozitatea, dar scad densitatea aparentă a solului și dimensiunile agregatelor. Impactul pe care îl au microplasticele asupra plantelor terestre, în special asupra culturilor, este puțin cunoscut. Având în vedere persistența și distribuția pe scară largă a microplasticelor în sol, acestea au un impact potențial asupra plantelor terestre.

Datorită dimensiunilor lor mici și a capacității ridicate de absorbție, microplasticele pot adera la suprafețele semințelor și rădăcinilor și, astfel, pot inhiba germinarea semințelor, alungirea rădăcinilor și absorbția apei și a nutrienților și, în cele din urmă, pot inhiba creșterea plantelor. Microplasticele, în special nanoplasticele, pot fi absorbite de rădăcini și mutate în tulpini, frunze și fructe. Aderența și acumularea lor pot induce stres oxidativ, un fenomen chimic și fiziologic complex care apare la plantele superioare și care se dezvoltă ca urmare a supraproducției și acumulării de specii reactive de oxigen.

În plus, microplarticulele de plastic pot induce toxicitate pentru celulele plantelor și pentru materialul genetic din plante, ducând la o serie de modificări în creșterea plantelor, nutriția minerală, fotosinteza, acumularea toxică și metaboliți în țesuturile plantelor, se mai menționează pe site-ul NERC.

Citeşte şi despre cum funcţionează Sistemul de Garanţie-Returnare!

Urmărește-ne pe Google News