Ce este o alegorie – exemple de personaje alegorice

Prin înțelesurile sale multiple și straturile de semnificație, alegoria îndeamnă publicul la reflecție și la descoperire. În cele ce urmează îți vom spune ce este alegoria, câte tipuri de alegorii există și îți vom oferi câteva exemple de alegorii și personaje alegorice.

Alegoria: definiție și caracteristici

Procedeele alegorice sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Scriitori precum Platon, Cicero, Apuleius, Quintilian și Augustin au folosit alegoria în Antichitate, însă aceasta a devenit deosebit de populară de abia în narațiunile din Evul Mediu.

Termenul de alegorie se referă la un procedeu stilistic complex și subtil de exprimare artistică în multe forme de artă în care idei abstracte, concepte filosofice sau morale sunt reprezentate prin intermediul unor personaje, evenimente sau imagini concrete.

Alegoriile sunt similare metaforelor prin aceea că ambele ilustrează o idee făcând comparație cu altceva. Totuși, spre deosebire de metafore, care sunt scurte figuri de stil folosite pentru a simboliza ceva în mod individual, alegoriile sunt folosite într-un sens mai larg, fiind povești complete cu personaje, aflăm de pe site-ul Studio Binder.

În acest fel, o întreagă poveste poate să fie o alegorie și poate fi alcătuită din mai multe metafore. O alegorie funcționează pe două niveluri. Pe de-o parte, alegoria are o semnificație literală, adică ceea ce este imediat vizibil și înțeles, și anume narațiunea sau imaginea propriu-zisă.

Recomandări

Dezvoltatorul imobiliar Nordis, unul dintre cei mai mari din România, a intrat în insolvență

Pe de altă parte, alegoria are o semnificație figurativă, adeseori simbolică, aceasta fiind cea care dezvăluie adevăratul înțeles al operei, adică mesajul profund pe care autorul vrea să-l transmită prin intermediul simbolurilor.

Ce sunt personajele alegorice

Ca orice poveste, și alegoriile au personaje, care sunt denumite personaje alegorice. Acestea sunt acele caractere care reprezintă o serie de calități morale, idei sau concepte abstracte. Personajele alegorice nu sunt dezvoltate în profunzime ca indivizi, ci servesc drept simboluri pentru anumite trăsături sau concepte.

Caracterele principale sunt adeseori animale personificate sau, așa cum spuneam, concepte abstracte, cum ar fi Moartea și Justiția. Acestea sunt adesea reprezentate drept figuri cu atribute specifice, cum ar fi o coasă pentru Moarte și o balanță pentru Justiție. De asemenea, Vicios și Virtuos sunt personaje alegorice care apar în lucrările medievale ce personifică viciile și virtuțile umane.

Scop și etimologie

Alegoria este folosită în scris pentru a exprima idei ample, uneori abstracte, ori pentru a comenta societatea. În unele cazuri, așa cum este cazul romanului clasic de alegorie politică „Ferma animalelor”, scris de George Orwell, alegoria îi oferă autorului acoperire pentru a vorbi despre idei controversate care altfel ar fi prea periculoase pentru a fi abordate în mod explicit.

Recomandări

Cum îngroapă România dosarele lagărelor de copii din comunism. Justiția refuză anchetarea infamului program ceaușist de „optimizare socială”

Scopul unei alegorii este acela de a educa, de a moraliza sau de a pune în discuție diverse teme complexe într-o manieră accesibilă și captivantă. Alegoriile permit autorilor și artiștilor să exploreze probleme universale și să sugereze perspective critice asupra societății, religiei, politicii și condiției umane. Prin stratificarea înțelesurilor, alegoriile provoacă gândirea și introspecția, invitând publicul să descopere și să interpreteze mesajele ascunse.

Unii istorici susțin că „alegoria” ar proveni din latinescul „allegoria”, cu sensul de „vorbire figurată”. Dar, cei mai mulți spun că „alegoria” provine din grecescul „ἀλληγορία” (allēgoría), care se traduce prin „a vorbi altfel, altceva”, unde „αλλος” (allos) înseamnă „ altceva”, iar „αγορευειν” (agoreneim) înseamnă „a vorbi deschis în public”. Acest cuvânt subliniază ideea de a transmite un mesaj ascuns, mai profund, care este diferit de cel evident, prin intermediul povestirii sau imaginii.

Tipuri de alegorii

Alegoria este prezentă în literatură, artă, arhitectură, istorie, religie și alte domenii. Specialiștii spun că ar putea fi util să ne gândim la alegorii ca la o fabulă. Aceasta este o poveste simbolică care, pentru a transmite metafore complexe, folosește antropomorfismul (n.n. – atribuirea de însușiri și calități umane unor ființe non-umane, obiecte sau fenomene naturale ori supernaturale), potrivit experților de la Master Class.

Recomandări

Diana Șoșoacă, penalizată de Parlamentul European pentru scandalul din iulie. Eurodeputata are interzis în plen și a rămas fără indemnizație timp de șapte zile

De asemenea, în religia creștină, pilda este asemănătoare unei fabule deoarece este scurtă și se concentrează pe didacticism, însă se deosebește prin faptul că implică doar personaje umane. Atât fabulele, cât și pildele sunt forme de alegorii, adică povestiri simbolice, metaforice, care au un scop instructiv. Există, însă, trei tipuri de alegorii:

• Alegoria biblică. Acest tip de alegorie invocă teme din Biblie și explorează adesea lupta dintre bine și rău. Un exemplu de alegorie biblică este Cronicile din Narnia a lui C.S. Lewis, în care leul Aslan reprezintă un personaj al lui Iisus Hristos, care este conducătorul de drept al regatului Narnia. Acesta se sacrifică pentru Edmund, figura lui Iuda, și este înviat pentru a guverna din nou Narnia. Alegoria biblică se poate referi și la interpretările alegorice ale Bibliei, care diferă de interpretările literale, și care erau populare în Evul Mediu.
• Alegoria clasică. Una dintre cele mai cunoscute alegorii din literatura clasică este Alegoria peșterii a lui Platon. În această povestire, celebrul filosof din Grecia Antică își imaginează oameni care trăiesc într-o peșteră și care văd mereu obiectele doar ca niște umbre reflectate pe perete de lumina unui foc mai degrabă decât să vadă obiectele direct. Platon a folosit peștera ca o reprezentare simbolică a modului în care oamenii trăiesc în lume, contrastând realitatea cu interpretarea noastră a acesteia.
• Alegoria modernă. Alegoria modernă include mai multe exemple ale unui fenomen care poartă denumirea de „allegoresis”, care se referă la interpretarea operelor ca fiind alegorice fără ca acestea să fi fost neapărat concepute în acest fel. Spre exemplu, există o dezbatere continuă în rândul cititorilor cu privire la seria „Stăpânul inelelor”, scrisă de J.R.R. Tolkien, dacă aceste cărți au fost sau nu au fost scrise ca o alegorie pentru Primul Război Mondial.

Exemple de alegorii în literatura română

Alegoria, acest procedeu stilistic complex și subtil de exprimare artistică în scris, a fost folosit în literatură de-a lungul a sute de ani.

Spre exemplu, în balada populară „Miorița”, despre care Alecu Russo, descoperitorul ei, spune că este cea mai frumoasă epopee pastorală din lume, nunta despre care vorbește ciobanul este o alegorie a morții: „Că la nunta mea / A căzut o stea / Soarele și Luna / Mi-au ținut cununa / Brazi și păltinași / I-am avut nuntași / Preoți, munții mari / Păsări, lăutari / Păsărele mii / Și stele făclii!” (…).

De asemenea, în creația poetică „Într-o grădină” a lui Ienăchiță Văcărescu există o alegorie erotică: „Într-o grădină / Lâng-o tulpină / Zării o floare, ca o lumină / S-o tai, se strică! / S-o las, mi-e frică / Că vine altul și mi-o rădică”, conform Wikipedia.

Cea mai amplă alegorie din literatura română de la origini și până azi, desfășurându-se cât un roman, este „Istoria ieroglifică”, care a fost scrisă de Dimitrie Cantemir la Constantinopol, între anii 1703 și 1705. Cărturarul moldovean înfățișează conflictul dintre el și fratele său Antioh pe de o parte, iar pe de altă parte cel dintre domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă, și domnul Moldovei, Mihai Racoviță.

Exemple de alegorii în literatura străină

Unele dintre cele mai cunoscute alegorii din literatura străină sunt din punct de vedere tehnic fabule deoarece includ animale antropomorfizate, notează StudioBinder. Iată care sunt acestea:

• „Ferma animalelor” – o alegorie politică referitoare la Revoluția Rusă din 1917 și despre ascensiunea comunismului, dar și despre modul în care căutarea puterii este adeseori prefăcută în idealism.
• „The Lorax” – o fabulă/alegorie despre despăduriri și distrugerea ecologiei pentru aface profit financiar.
• „Procesul” – o alegorie despre birocrație și modul în care „sistemul” îl ține pe „om” la pământ.
• „The Crucible” – o alegorie despre persecuție și felul în care grupurile care dețin puterea și încearcă să dezarmeze grupurile lipsite de putere.
• „Lord of the Flies” – o alegorie despre conflictul dintre impulsul către civilizație și impulsul către haos și sălbăticie, în care personajele principale reprezintă un aspect al acestui spectru: Ralph reprezintă societatea civilizată, Jack întruchipează sălbăticia și pofta de putere.
• „Leul, vrăjitoarea și dulapul” – o alegorie religioasă despre trădarea lui Iisus Hristos. Povestea vorbește despre patru frați care trec printr-un dulap într-un tărâm magic denumit Narnia, unde este întotdeauna iarnă și niciodată Crăciun din cauza unei vraji aruncate de malefica Vrăjitoare Albă.

Exemple de alegorii în filme

• „Avatar” – o alegorie care vorbește despre opresiunea imperialistă și modul în care aceasta distruge culturile indigene și mediul.
• „Metropolis” – o alegorie despre lupta de clasă și agravarea diviziunii creată de industrialism.
• „The Truman Show” – o alegorie despre obsesia pentru reality-show și modul în care oamenii reali sunt dezumanizați de publicul consumator.
• „La Strada” – o alegorie despre drumul vieții și felul în care, în cele din urmă, suntem cu toții duși înapoi la țărmul mării.
• „The Seventh Seal” – o alegorie despre judecata religioasă și lupta eternă dintre viață și moarte.
• „Fight Club” – o alegorie despre consumerism și modul în care așteptările sociale ne corup sentimentul de sine.

Exemple de alegorii în artă

• „Melancholia I”, de Albrecht Dürer – gravura din 1514 a artistului german renascentist înfățișează o figură feminină înaripată ce personifică melancolia sau tristețea. Este plină de obiecte legate de geometrie, inclusiv o clepsidră, o balanță și un „pătrat magic” deasupra figurii melancolice. Dürer folosește și alte simboluri, precum un curcubeu, un clopot, o cometă sau o figură de piatră ce reflectă postura personajului principal.
• „O legorie cu Venus și Cupidon”, de Agnolo Bronzino – aceasta ilustrează timpul și nebunia care vin odată cu dragostea. În mitologia greco-romană, Venus era zeița iubirii, iar Cupidon era fiul ei care străpungea oamenii cu săgeți care îi făceau să se îndrăgostească, relatează site-ul Your Dictionary.
• „Alegoria prudenței”, de Titian – aceasta înfățișează trei capete umane și trei capete de animale, fiecare cu fața în direcții diferite. O interpretare este aceea că fiecare cap reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, cei trei bărbați fiind tineri, de vârstă mijlocie și, respectiv, în vârstă. Animalele – un lup, un leu și un câine – ar putea fi o bestie cu trei capete, care reprezintă zeul egiptean elenistic Serapis.

Vezi și: Ce sunt omonimele. Exemple de omonime

Foto:Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News