Descoperă care este definiția pentru cacofonie și care sunt modaitățile prin care o putem evita:
Cuprins:
Ce este cacofonia
Conform definiției, cacofonia reprezintă un efect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor ori silabelor în cuvânt sau în frază. Cuvântul cacofonie provine dintr-o îmbinare a prefixului grecesc kak- (de la kakos, care înseamnă „rău”) cu phōnē- voce/sunet, deci înseamnă, în esență „sunet rău”.
Pentru cei mai mulţi vorbitori de limba româna, cacofonia este rezultatul asocierii unor silabe precum că, când, că, ce, dar cacofonia se referă şi la alte alte sunete repetate deranjant.
Cacofoniile sunt în mod deosebit evitate de vorbitori, mai ales în vorbirea sau scrierea îngrijită, considerând că astfel de succesiuni de sunete stânjenesc transmiterea corectă a mesajului prin crearea unei asociații de sensuri nedorite. De asemenea, sunt evitate și atunci când estetica mesajului este una foarte importantă.
Cele mai frecvente cacofonii din limba română sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); că/ca; cu/co; că/co; că/cu; că/când.
Exemple de cacofonii:
- politică care
- negru ca cărbunele
- vezi că cazi
- că colegii
- ca consilier
- ca candidat
- că cară
- mama mea m-a mascat
- să specifice ce cetățeni au acest drept
- copilului lui Luca
- copilele le legănăm pe rând
- cu capitala la La Paz
Cacofonia prin asimilare
Cacofonie se poate produce și atunci când pauza de trecere dintre două cuvinte – hiatul- nu este respectată. Acest tip de cacofonie poartă numele de cacofonie prin asimilare. Exemple pot fi: a analizat, a anului, artei ireale, ca apa, idolul lor.
Antonimul cuvântul cacofonie
Antonim pentru cacofonie este cuvântul eufonie. Eufonia este definită ca efectul sunetelor percepute ca fiind plăcute, ritmice, lirice sau armonioase.
Cacofonii acceptate în limba română
Există și cacofonii acceptate în limba română. Aceste sunt:
- Biserica Catolică
- Fizică Cuantică
- tactica cavalerească
- Epoca Capitalistă
- Banca Comercială
- Ion Luca Caragiale
Cacofonii inevitabile sunt şi cele din structura unor cuvinte precum cacao sau chiar cacofonie.
Vezi ce sunt cuvintele polisemantice
Cum evităm cacofonia
Cacofoniile mai sunt denumite şi disonanţe și nu reprezintă greşeli în vorbirea propriu-zisă, dar produc succesiuni neplăcute de sunete sau formarea de cuvinte neplăcute, vulgare.
Este recomandat să fie evitate cacofoniile și există modalități în care putem face asta. În exprimarea îngrijită, orală și în scris, cacofoniile se pot evita uneori prin înlocuiri de cuvinte cu sinonimele acestora, prin intercalarea unor cuvinte pentru a despărți silabele cacofonice, schimbarea topicii.
Așadar, pentru a evita o cacofonie, o metodă recomandată este reformularea frazei sau a propoziției folosind sinonime ale cuvintelor care formează acele cacofonii. De exemplu, în loc de – ca camarad al meu – putem spune ca prieten al meu.
De asemenea, putem utiliza locuțiuni prepoziționale precum ”drept” sau ”în calitate de”. Spre exemplu, în loc de -ca consilier – putem folosi – în calitate de consilier.
Inserarea unui alt cuvânt între cei doi termeni care pot forma o cacofinie este, de asemenea, recomandată. De exemplu, în loc de – a abordat provocarea cu curaj -, putem spune – a abordat provocarea cu mult curaj.
Utilizarea cuvântului ”virgulă” sau a lui și, formând astfel ”ca și”, nu sunt recomandate și nici corecte.
Descoperă ce sunt omonimele și exemple de omonime