Ce este o cometă

Cuprins:

Provenind din regiunile îndepărtate ale Centurii Kuiper și Norului Oort, cometele sunt formate din materiale primitive, care au rămas de la momentul în care s-a format sistemul solar. Atunci când se apropie de Soare, aceste „bile de zăpadă murdare” ne fascinează cu cozile lor luminoase și spectaculoase, oferindu-ne ocazia de a înțelege mai bine universul în care trăim. În cele ce urmează îți vom spune ce sunt cometele, de unde vin, cum se formează și din ce sunt acestea alcătuite.

Ce este o cometă

Cometele se numără printre cele mai spectaculoase obiecte cerești. Termenul de cometă provine din cuvântul grecesc κομήτης (komitis), care înseamnă „cu părul lung” și face referire la acel corp ceresc de mici dimensiuni, de aparență nebuloasă, care orbitează în jurul Soarelui, cu o fracțiune substanțială din compoziția sa formată din gheață volatilă. Cel mai bine cunoscute pentru cozile lor lungi și luminoase, aceste obiecte cerești sunt, practic, resturi rămase de la formarea Sistemului Solar în urmă cu circa 4,6 miliarde de ani, și anume apă, dioxid de carbon, amoniac și metan, amestecate cu praf.

Atunci când o cometă se apropie de Soare, ghețurile se sublimează, adică trec direct din faza solidă în cea gazoasă, și formează împreună cu particulele de praf antrenate un nor imens și strălucitor de gaz în jurul nucleului cometei, care este cunoscut sub denumirea de coamă. Aceasta se mărește pe măsură ce cometa se apropie de Soare. Pe măsură ce praful și gazul din coamă curg liber în spațiu, cometa formează două cozi, una compusă din molecule și radicali ionizați, iar cealaltă din praf.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Aspectul cometei este cel care reprezintă testul standard de observație pentru a se stabili dacă un obiect nou descoperit este o cometă sau un asteroid, aflăm de pe enciclopedia online Britannica.

De unde vin cometele

Cometele se găsesc, în general, în afara sistemului nostru solar. După ce planetele s-au format, materialul rămas în sistemul solar exterior s-a unit într-un număr foarte mare de corpuri de gheață, care s-au organizat în două regiuni. Unele dintre ele se află într-un disc larg, între 4,5 și 7,4 miliarde km, care se află dincolo de orbita planetei Neptun și care poartă denumirea de Centura Kuiper.

Cometele cu perioadă scurtă se presupune că provin din această regiune, asta pentru că le ia mai puțin de 200 de ani pentru a orbita în jurul Soarelui. În același timp, mult dincolo de aceasta, înconjurând întregul sistem solar, se găsește un nor mult mai mare, denumit Norul Oort, care se crede că se întinde pe 3,2 ani lumină. Acesta reprezintă marginea exterioară în formă de sferă a sistemului solar și se află la o distanță de aproximativ 50 de ori mai mare de Soare decât Centura Kuiper. Acestea se numesc comete cu perioadă lungă datorită faptului că le ia mult mai mult timp să orbiteze în jurul Soarelui.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Cometa cu cea mai lungă orbită cunoscută în momentul de față are nevoie de mai mult de 250.000 de ani pentru a putea face o singură călătorie în jurul Soarelui, precizează specialiștii de la NASA. Cea mai faimoasă cometă, care se numește Halley, se află pe o orbită mult mai apropiată și devine rapid mai slabă deoarece se topește o dată la fiecare 76 de ani și, totodată, și-a pierdut mult din materialul volatil.

Cum se formează cometele

Așa cum spuneam, cometele sunt mici bucăți de gheață rămase de la începuturile sistemului nostru solar. Ele s-au format în același disc de gaz și de praf care a format cele opt planete, însă pentru că s-au format în regiunile foarte reci, departe de Soare, acestea includ mult mai multă gheață.

Astronomii încă măsoară compoziția cometei și efectuează simulări pe computer pentru a afla exact unde și cum s-au format cometele, dar probabil s-au format în aceeași regiune a sistemului nostru solar unde obiectele din Centura Kuiper, precum Pluto, orbitează astăzi și s-au împrăștiat pe orbite uriașe, eliptice atunci când planetele gigantice și-au schimbat pozițiile foarte devreme în istoria sistemului solar. Resturile de gheață și praf care nu au fost încorporate în planete au rămas înghețate în regiunile îndepărtate ale sistemului solar.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Odată cu trecerea timpului, perturbațiile gravitaționale cauzate de trecerea stelelor apropiate sau de influența planetelor gigantice pot deplasa aceste corpuri din locurile lor de origine, trimițându-le pe orbite care le aduc mai aproape de Soare, notează Space.com.

De ce au cometele cozi

Pe măsură ce praful și gazele se îndepărtează de nucleu, lumina Soarelui și particulele care vin de la acesta le împing într-o coadă strălucitoare care se întinde în spatele cometei pe milioane de kilometri. În momentul în care astronomii se uită cu atenție la acest fenomen, aceștia descoperă că, de fapt, cometele au două cozi separate. Una pare să fie albă și este formată din praf. Această coadă de praf trasează o traiectorie largă și ușor curbă în spatele cometei. Cealaltă coadă este albăstruie și este formată din molecule de gaz încărcate electric sau din ioni. Cea mai atrăgătoare parte a unei comete este cu siguranță coada sa uriașă, dar ceea ce nu este întotdeauna evident este că există două. Cea mai evidentă este coada de praf, pe care vântul solar o mătură într-un arc. Cu toate acestea, câmpul magnetic captează gazul, trăgându-l pentru a forma o a doua coadă mult mai slabă. Indiferent de locul în care se află cometa pe orbita ei, cozile se vor îndrepta spre departe de Soare, mai degrabă decât să curgă în spate, așa cum se crede adesea.

Din ce este alcătuită o cometă

O cometă constă în principal dintr-un nucleu, a coamă, un înveliș de hidrogen, praf și cozi de plasmă. Oamenii de știință analizează aceste componente pentru a afla despre dimensiunea și locația acestor corpuri de gheață, potrivit ESA.

Nucleul cometei este nucleul solid al acestui obiect ceresc și este format din molecule înghețate, inclusiv apă, monoxid de carbon, dioxid de carbon, metan și amoniac, dar și din alte molecule organice și anorganice (praful). De obicei, nucleul unei comete are un diametru de aproximativ 10 kilometri sau mai puțin. Pe măsură ce o cometă se apropie de Soare, gheața de pe suprafața nucleului începe să se transforme într-un gaz printr-un proces numit sublimare, formând un nor în jurul cometei cunoscut sub numele de comă.

Conform site-ului științific HowStuffWorks.com, coama cometei este adeseori de 1.000 de ori mai mare decât nucleul, aceasta putând deveni chiar la fel de mare ca platenele Jupiter sau Saturn. Coama și nucleul formează împreună „capul” cometei. În jurul coamei se află un strat invizibil de hidrogen, denumit înveliș de hidrogen, care poate avea o lungime de până la 10 milioane de kilometri. Acesta este format din atomi de hidrogen, care poate proveni din moleculele de apă.

De obicei, învelișul de hidrogen are o formă neregulată deoarece este distorsionat de vântul solar și, totodată, devine mai mare pe măsură ce cometa se apropie de Soare. Coada unei comete se formează atunci când vântul solar împinge praful și gazele din coamă, creând două cozi distincte. Prima este coada de praf, care este întotdeauna îndreptată spre Soare. Aceasta este formată din particule de praf mici care s-au evaporat din nucleu și sunt împinse departe de cometă de presiunea luminii solare.

De asemenea, coada de praf este partea cea mai ușor vizibilă a cometei deoarece reflectă lumina Soarelui și, totodată, deoarece este lungă de câteva milioane de kilometri. Coada de praf este adesea curbată deoarece cometa se mișcă pe orbita sa cu aceeași viteză cu care se îndepărtează praful la fel cum apa se curbează departe de duza unui furtun în mișcare. Cometele au adesea și o a doua coadă, care poartă denumirea de coadă ionică.

Aceasta mai este cunoscută și sub numele de coadă de plasmă sau de gaz și este formată din molecule de gaz încărcate electric (dioxid de carbon, azot, apă) care sunt împinse de vântul solar departe de nucleu. Uneori, coada gazului dispare și reapare atunci când cometa traversează o graniță în care direcția câmpului magnetic al Soarelui este inversată.

Când sunt vizibile cometele

Gravitația unei planete sau a unei stele poate să tragă cometele din „casele” lor din Centura Kuiper sau din Norul Oort și să le redirecționeze spre Soare. Pe măsură ce cometa este atrasă din ce în ce mai repede către Soare, aceasta se va învârti în spatele Soarelui, după care se va îndrepta înapoi spre locul de unde a venit. În schimb, alte comete se scufundă direct în Soare și nu vor mai putea fi văzute niciodată.

Atunci când cometa se află în sistemul solar interior, fie că vine ori pleacă, atunci este posibil să o putem vedea pe cer. Altfel spus, în momentul în care se apropie de Soare și își dezvoltă coama și coada, făcându-le mai strălucitoare, cometele devin vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. În același timp, înainte de a deveni vizibile, unele comete sunt descoperite cu ajutorul unor telescoape puternice.