Ce este splina și ce rol are în organism

Ce este splina și unde se află

Splina este un organ mic, situat în partea superioară stângă a abdomenului, în interiorul cutiei toracice, în vecinătatea coastelor 9-12, deasupra stomacului și în apropiere de colonul transvers și rinichiul stâng, relatează My.ClevelandClinic.org.

În partea sa superioară este adiacentă diafragmei, care o separă de cavitatea toracică și de plămânul stâng. Greutatea splinei variază de la un individ la altul, fiind între 70 și 200 gr. Splina are de obicei culoarea violet, iar în ceea ce privește dimensiunile, este aproximativ de mărimea unui avocado la adulți. Mai exact, măsoară 12 cm în lungime, 5 cm grosime și 7 cm în diametru. Poziția sa exactă o face dificil de simțit la palpare, cu excepția cazurilor în care este mărită.

Cu toate acestea, aproximativ 3% dintre persoanele sănătoase, înalte și cu o constituție suplă pot avea splina perceptibilă la atingere. Când aceasta devine semnificativ mai mare, înseamnă că acea persoană este bolnavă. Trebuie spus că unele persoane se nasc fără splină, o condiție rar întâlnită, iar altora le este extirpat acest organ pe cale chirurgicală din cauza unor afecțiuni medicale.

Din ce este alcătuită splina

Recomandări

Pensionarii români primesc retroactiv banii din luna mai. Daniel Baciu: „Recalcularea se apropie de final”

Tot ceea ce are legătură cu splina este denumit „splenic”. Splina primește sânge prin artera splenică, iar sângele părăsește splina prin vena splenică. De asemenea, aceasta este conectată la vasele de sânge ale stomacului și pancreasului, însă nu joacă un rol în digestie. Din punct de vedere structural, splina include două regiuni principale de țesut, fiecare dintre ele cu sarcini diferite: pulpă roșie și pulpă albă. Pulpa roșie conține sinusuri venoase (cavități umplute cu sânge) și cordoane splenice (țesuturi conjunctive care conțin globule roșii și globule albe). Aceasta filtrează sângele, eliminând celulele roșii vechi, deteriorate sau nedorite.

De asemenea, pulpa roșie conține celulele albe din sânge care distrug virușii, bacteriile, ciupercile și alți agenți patogeni. Ca parte a sistemului imunitar, pulpa albă produce celulele albe din sânge, în special limfocitele de tip B și T, și anticorpii pe care acestea le produc și care luptă împotriva infecțiilor. Celulele se maturizează în pulpa albă. Între pulpa roșie și pulpa albă se află zona marginală, o „frontieră” care acționează ca un filtru pentru agenții patogeni din sânge și îi introduce în pulpa albă, potrivit MedicalNewsToday.

Recomandări

Rusia dă un nou ultimatum Ucrainei. Ce cere Vladimir Putin cu adevărat în negocierile „de pace” cu Statele Unite

Funcțiile splinei

Splina joacă un rol important în răspunsul sistemului imunitar. Acest organ face parte din sistemul limfatic (ca parte a sistemului imunitar), care ajută la eliminarea deșeurilor celulare, la menținerea echilibrului fluidelor și la producerea și activarea globulelor albe, denumite limfocite. În clipa în care detectează bacterii, viruși sau alți germeni în sânge, splina produce celulele albe, care luptă împotriva infecțiilor din organism cauzate de aceștia.

Pentru că este un organ limfoid secundar, splina contribuie la maturarea și la depozitarea limfocitelor de tip B și T, așa cum am precizat deja, având un impact major asupra producerii imunoglobulinei G (IgG) prin intermediul limfocitelor B, care sunt stimulate de cele T. În același timp, acest organ sintetizează anumite proteine implicate în răspunsul imun.

Nu în ultimul rând, splina stochează celulele sanguine pe care organismul le poate utiliza în caz de urgență, cum ar fi pierderea severă de sânge. Totodată, deține în jur de 25-30% din totalul celulelor roșii din sânge și cam tot atât din trombocite pentru a le elibera atunci când organismul are nevoie de ele pentru vindecare, gestionarea inflamației și creșterea aportului de sânge în cazul unor afecțiuni, boli, tulburări și leziuni, mai precizează sursa citată anterior.

Recomandări

Sondaj IRSOP pentru alegerile prezidențiale 2025: doi candidați se detașează în fruntea preferințelor românilor

Splenomegalia: ce este și ce o provoacă

Dacă o persoană își poate simți splina la mai mult de 2 cm sub cutia toracică, acesta poate fi un semn de Splenomegalie. De regulă, în acest caz, în zona splinei pot fi resimțite dureri, ce sunt cauzate de obicei nu doar de probleme ale acestui organ, ci și de afecțiuni ale structurilor vecine sau de anumite infecții virale. Splina poate suferi modificări, cum ar fi mărirea în dimensiune sau în greutate, mai exact să măsoare peste 12 cm în lungime sau să cântărească peste 400 de grame.

O creștere și mai semnificativă, cunoscută sub denumirea de Splenomegalie masivă, apare atunci când splina ajunge să măsoare peste 20 cm în lungime sau să depășească 1 kg în greutate, notează My.ClevelandClinic.org.

În astfel de situații, splina poate traversa linia mediană a corpului și se poate extinde spre partea inferioară dreaptă a abdomenului. Printre afecțiunile care pot determina o astfel de mărire severă se numără diverse forme de cancer, inclusiv leucemia mieloidă cronică, mielofibroza și limfomul zonei marginale splenice, dar și anumite infecții, cum ar fi malaria. Mărirea peste măsurile normale ale organului este un fenomen ce poate apărea în urma unor afecțiuni asociate, precum infecții bacteriene cronice sau acute, afecțiuni inflamatorii sau hepatice ori infecții virale.

De asemenea, o splină mărită poate fi provocată și de probleme cu ficatul, cum ar fi ciroza și fibroza chistică. O altă posibilă cauză a Splenomegaliei este artrita reumatoidă juvenilă, o afecțiune ce poate provoca inflamarea sistemului limfatic și, cum splina face parte din acest sistem, implicit se va inflama și ea.

Cum se manifestă Splenomegalia

Splenomegalia se poate manifesta uneori fără durere de splină, însă când aceasta apare, poate să iradieze umărul stâng. În majoritatea cazurilor, această afecțiune provoacă un disconfort stomacal, durere în partea superioară stângă a abdomenului care poate ajunge, cum spuneam, până la umărul stâng, balonare și o scădere a fluxului sanguin, care se traduce prin anemie.

Alte simptome asociate acestei afecțiuni pot fi oboseala, pierderea în greutate, învinețirea pielii, apariția semnelor specifice icterului și senzația de sațietate rapidă, fără să se consume prea multă hrană, potrivit HealthLine.com.

În același timp, splina se poate mări ca urmare a unor traumatisme puternice în regiunea abdominală, iar în astfel de cazuri devine vulnerabilă la fisuri. Mai mult decât atât, în urma unor accidente, a unor căzături, lovituri dure sau ca urmare a suprasolicitărilor generate de activități sportive intense, splina se poate rupe. Aceasta reprezintă o urgență medicală din cauza riscului ridicat de producere a unei hemoragii interne, care poate pune viața în pericol. În asemenea cazuri, este esențială internarea rapidă pentru intervenții medicale specializate.

Cum se poate diagnostica Splenomegalia

Mărirea splinei peste limitele normale de dimensiune și greutate se diagnostighează printr-o combinație de examinare fizică, analize de laborator și investigații imagistice. În mod normal, splina nu este palpabilă, dar dacă este mărită, ea se poate simți sub marginea costală stângă.

Se pot face și o serie de analize de sânge: hemoleucogramă completă (verifică nivelurile de globule roșii, globule albe și trombocite, deoarece splenomegalia poate afecta producția și distrugerea acestora, teste de funcție hepatică (astfel se pot detecta boli hepatice) și teste pentru infecții (pot include analize pentru mononucleoză, malarie sau alte infecții virale și bacteriene).

Sunt recomandate și investigații imagistice, precum ecografie abdominală, tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică (RMN). În plus, potrivit My.ClevelandClinic.org, scintigrafia splenică folosește substanțe radioactive pentru a evalua funcționarea splinei și fluxul sanguin. Când se suspectează afecțiuni hematologice, precum leucemia sau limfomul, medicul poate recomanda o biopsie a măduvei osoase pentru a analiza producția de celule sanguine și, implicit, pentru detectarea Splenomegaliei.

Dacă nici una dintre metodele anterioare nu dau rezultate, se poate recurge la o investigație chirurgicală minim invazivă pentru a examina splina direct. O diagnosticare precisă a Splenomegaliei este esențială pentru identificarea cauzei și inițierea unui tratament adecvat.

Cum se tratează durerea de splină

Stabilirea unui tratament adecvat pentru durerea de splină se face exclusiv de către medicul specialist, în urma unui diagnostic precis. Pentru a trata splina mărită, medicul trebuie să trateze cauza acestei afecțiuni. Dacă este vorba despre o infecție, medicul poate să prescrie sau nu antibiotice, în funcție de organismul care cauzează infecția, notează HealthLine.com.

Dacă infecția este cauzată de bacterii, antibioticele vor ajuta, însă dacă la originea infecției se află un virus, așa cum este cazul mononucleozei, antibioticele nu vor fi de ajutor. De asemenea, tratamentul pentru durerile de splină poate include analgezice, care vor reduce disconfortul.

În cazul Splenomegaliei, abordarea terapeutică variază, iar medicul va decide dacă se pot aplica metode pentru micșorarea splinei. În cazurile grave, este necesară îndepărtarea parțială ori totală a splinei printr-o intervenție chirurgicală, care se numește splenectomie. Această procedură se efectuează de obicei laparoscopic, iar după îndepărtarea splinei, ficatul și alte organe vor prelua funcțiile pe care aceasta le îndeplinea anterior. Pacienții cărora li s-a extirpat splina vor avea o viață normală și sănătoasă, însă va trebui să fie mai atenți la sănătatea sistemului imunitar, deoarece devin mai vulnerabili la infecții și alte afecțiuni. Riscul de a contracta infecții se poate face prin administrarea vaccinurilor corespunzătoare.

Cum menținem splina sănătoasă

Adoptarea unui stil de viață echilibrat joacă un rol esențial în menținerea unei spline sănătoase. O alimentație bogată în legume, fructe, verdețuri, cereale integrale, semințe și grăsimi sănătoase va contribui la prevenirea unor afecțiuni ce pot afecta acest organ. În funcție de nevoi, pot fi integrate în dietă și suplimente alimentare, însă numai la recomandarea unui specialist și pe baza unor analize medicale care să evidențieze eventualele carențe nutriționale.

De asemenea, o hidratare corespunzătoare este la fel de importantă, având un impact direct asupra funcționării optime a organismului și asupra stării generale de bine. În schimb, un stil de viață agitat, marcat de stres și oboseală excesivă, poate afecta sistemul imunitar, favorizând apariția unor probleme de sănătate. De aceea, este esențial să păstrăm un echilibru între activitățile zilnice și perioadele de odihnă, să avem un somn adecvat și să adoptăm metode de relaxare, cum ar fi exercițiile de respirație sau diverse terapii cu efect calmant.

Foto: Shutterstock.com

Află și ce este pancreasul și ce rol are în organism

Urmărește-ne pe Google News