Ce este un eufemism

Ce este un eufemism

Potrivit DEX, un eufemism este un cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând sensul.

Așadar, un eufemism se poate folosi atunci când se face referire la un lucru neplăcut, stânjenitor sau care ar putea supăra ori jigni, dar se înlocuiește termenul literal cu un altul, mai puțin ofensator, indirect sau chiar cu o metaforă.

Termenul de eufemism provine din greacă – euphemos, care înseamnă vorbă bună sau de bun augur.

Există și opusul eufemismulu, disfemismul, care constă în înlocuirea unui termen neutru printr-un termen jignitor.

Exemple de eufemisme în limba română

• Și-a pierdut viața, a plecat la cer, s-a stins din viață – în loc de a murit
• Dezavantajat din punct de vedere cultural/intelectual – în loc de prost
• Îi lipsește adevărul – în loc de a mințit
• Lipsit de frumusețe – în loc de urât
• Obținut prin mijloace mai puțin legale – în loc de furt
• Matur – în loc de bătrân
• Atenție – în loc de mită
• Stare de ebrietate – în loc de beat

Descoperă și ce sunt paronimele.

Exemple de eufemisme în literatură

• Era acest Ștefan-vodă om nu mare de stat. -G. Ureche
• Cu nici unul din ei, N.S. nu se găsea în relații deosebit de norocoase, ceea ce, evitând eufemismele, înseamnă că ei nici nu-și vorbeau și nici binețe nu-și dădeau – Lucian Blagac
• (…) cu alți oameni care acuma-s oale și ulcele; și-n jurul nostru umbla Ancuța cealaltă, mama acesteia, că are și ea s-a dus într-o lume mai puțin veselă. Mihail Sadoveanu

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine” | EXCLUSIV

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.

Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Descoperă și câte dialecte are limba română.

Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!

Urmărește-ne pe Google News