Ce este un regionalism

Potrivit definiției din DEX, un regionalism este un fapt de limbă -fonetic, gramatical sau lexical – specific graiului dintr-o anumită zonă geografică a ţării. Se poate întâmpla, de multe ori, ca un regionalism să fie confundat cu limbajul popular, însă între cele două există o diferență semnificativă.

În timp ce limbajul popular se referă la elemente ce nu fac parte din limbajul literar, însă se regăsesc pe tot cuprinsul țării. Pe de altă parte, regionalismele sunt acele elemente care pot fi întâlnite doar în anumite zone geografice, fiind specifice acelei arii.

Tipuri de regionalisme

Regionalismele se pot împărți în trei mari categorii și anume:

  • Regionalism fonetic – Acestea sunt particularități ale unui element care constau în modificarera unor sunete într-un mod specific unei zone geografice. Un exemplu poate fi pronunțarea de frace, în graiul bănățean, a cuvântului frate. Sau pronunțarea chiatră, în graiul moldovenesc, a cuvântului piatră.
  • Regionalism lexical – Sunt elemente de vocabular care cunosc o circulaţie limitată, în principiu într-o anumită arie geografică, şi care pot să nu fie înţelese de locuitorii din alte zone. Astfel de exemple pot fi cuvinte precum blid (farfurie), bighidiu (copil mic/țânc), jinars (țuică).
  • Regionalism gramatical – Sunt forme gramaticale specifice doar anumitor arii geografice. De exemplu: eu lucru, în loc de eu lucrez sau s-o spart, în loc de s-a spart.

Diferența dintre regionalisme și arhaisme

Regionalismele sunt cuvinte sau expresii lingvistice specifice unei anumite zone geografice, caracteristice numai pentru un anumit grai. Așadar, regionalismele sunt cuvinte sau expresii lingvistice încă în uz, pe când arhaismele sunt cuvinte ieşite din uz, din ce în ce mai puţin cunoscute, chiar şi de către localnici. Limbajul popular, specific locului, este însă elementul principal pe care acestea îl au în comun.

Arhaismele constituie istoricul preţios al limbii şi, ca urmare, ele trebuie însuşite şi folosite ca atare, atunci când este nevoie.

Exemple de regionalisme din Moldova

  • Bortă – gaură;
  • Colţuni – ciorapi împletiţi din lână;
  • Coşarcă – coş împletit din nuiele;
  • Chişcă – preparat culinar din intestine de porc;
  • Chişleag – lapte acru;
  • Chisăliţă – prăjitură făcută din mălai şi lapte acru;
  • Maieră – ficat;
  • Tocmagi – tăieţei;
  • Ogheal – plapumă;
  • Perje – prune;
  • Hojmalău – om mare cu minte de copil;
  • Nadiceancă – trăsură mică;
  • Noaten – miel de un an;
  • Răzlăghi – a se relaxa;
  • Acastău – spânzurătoare;
  • Jneamăt- grămadă mare de gunoaie aduse de apă
  • Lefterie- credit, încredere
  • A pune buza la prășât -o persoană care să supărat sau s-a bosumflat

Exemple de regionalisme din Banat

  • a beşceli – a certa
  • bumb – nasture
  • bagsama – bănuiesc
  • băuţă – pietricică
  • cindă – sufragerie
  • crompiri – cartofi
  • cioc – polonic
  • cotarcă- hambar
  • cărică – aţă
  • corpereţ – brăţară
  • covăsât – iaurt
  • drod – sârmă
  • dereş – canapea
  • huţuluş – leagăn
  • ligav – pretenţios la mâncare
  • pecmez – gem
  • pieptar – vestă îmblănită deschisă în faţă

Exemple de regionalisme din Maramureș

  • Fărșon – Petrecere cu mâncare și băutură
  • Fânață- Teren pe care crește iarba pentru fân
  • Fârtaie- Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru
  • Fârtat- Frate de cruce, prieten, tovarăș.
  • Acaț- salcâm
  • Botă – a nu ști nimic
  • Bugăt – suficient
  • Căptit – grămadă
  • Ciurdă – turmă
  • Gaci -pantaloni
  • Găteje – bucată de creangă subţire
  • Măgan – mântuială
  • A se îmburda – a se răsturna

Exemple de regionalisme din Ardeal

  • Bolboană – izvor cu debit intermitent
  • Blouder – cuptor
  • Bistoș – cu siguranță
  • Oloi – ulei
  • Fărină – făină
  • Piparcă – ardei
  • Loşte – tăiței de casă
  • Tomaj cu brânză – tăiței cu brânză
  • Baraboi – cartofi
  • Buraci -sfeclă roșie
  • Liptie – clătită cu brânză
  • Zamă – supă
  • Groştior – smântână
  • Ogâcăi – castraveți
  • Poprici – ardei
  • Cureti umplut – sarmale
  • Chefe – perie
  • Chilav – lovit, schilodit
  • Futelniță – pat
  • Laibăr – vestă
  • Mintenaș – imediat
  • Goz – nutreț pentru vite, gunoi
  • Pihă – scamă

Regionalisme din Oltenia

  • A legumi – a mânca încet, a savura
  • A se olicăi – a se văita
  • A străfiga – a strănuta
  • Bâzdoacă – bâtă
  • Cârpător – tocător
  • Chichiricos – chițibușar
  • Cotoi – copan
  • Dăinăuș – leagăn
  • Drâmboiat – supărat
  • Fițăraie – fițe
  • Hală – vijelie
  • Jiganie – plasă cu care se vântura grâul la treieratul cu caii
  • Morișcă – petrecere după nuntă, la părinții miresei
  • Stropitură – primul rod pe care îl dă vița de vie
  • Țurlă – claie de coceni

Regionalisme din Dobrogea

  • Ciorciobute – mărunțișuri;
  • Dâhăinat, dâăinat – epuizat de puteri sleit;
  • Duduman – voinic / necivilizat
  • Hălăciug – desiș
  • Japșă – baltă de pește;
  • Nadaz – arătură de toamnă;
  • Năboiu – curent de apă cu sloi de gheață și zăpadă
  • Odorob – coș de nuiele pentru pescuit;
  • Orozan – tencuială care nu este netezită.
  • Tindă – camera de la intrare
  • Tiriplic – ață albă de cusut;
  • Țurțoiu – moviliță;
  • Zuvă – dezordine, gălăgie, zarvă.

Regionalisme din Bucovina

  • Scrijele – cartofi fripți pe plită
    Fandelă – tigaie
    Pampuște – gogoși
    Poame – mere, de regulă pădurețe
    Barabule – cartofi
  • Horcegi – ceapă mică
  • Şparhat – plita cuptorului
  • Ţandură – aşchie
  • Şpoancă – ac de siguranţă
  • Parazol – umbrelă
  • Bleah – vas din metal
  • Şufle – lopată
  • Farbă, a fărbui – vopsea, a vopsi
  • Şufladă – sertar
  • Cleapşă – lovitură cu palma
  • Scarpă – papuc
  • Şarampoi – şipcă, leaţ, ostreţ
  • Scrob – omletă
  • A se frăsui – a se agita, a se zbuciuma
  • Juflă – turtă
  • Ţuhal – sac mare
    Vicolniţă – viscol
  • Şoapră – magazie
  • Stişcă – strecurătoare

Care sunt graiurile limbii române

Un regionalism este în strânsă legătură cu graiul și zona geografică din care face parte. Graiul, ca noţiune lingvistică, nu este sinomin cu limbajul popular. Limbajul popular, care prezintă diverse abateri de la normele limbii literare, se realizează în diferite forme regionale, în vorbirea rurală sau urbană, în registrul familiar sau argotic.

Trăsăturile limbajului popular sunt comune, aşadar, tuturor acestor varietăţi ale limbii, pe care le numim graiuri. Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore de pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei standard, includ:

  • graiul ardelenesc;
  • graiul bănățean;
  • graiul crișean;
  • graiul bucovinean;
  • graiul moldovenesc;
  • graiul maramureșean;
  • graiul muntenesc

Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul maramureşean.

Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care s-au oferit norme lingvistice.

Descoperă și câte dialecte are limba română.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News