Cuprins:
Despre vin
Vinul este o băutură consumată în întreaga lume, din cele mai vechi timpuri. Cea mai veche cramă despre care există dovezi este datată din 4100 î.Hr.
Fenicienii au răspândit vinul în jurul Mării Mediterane în secolul al X-lea î.Hr., tot ei ducând băutura grecilor antici, care, la rândul lor, i-au inspirat pe romani să devină mari fani ai vinului și să cultive struguri în imperiul lor.
Grecii și romanii au luat vinul foarte în serios, având zei dedicați acestei licori. Dionysos era cunoscut ca zeul vinului la greci, în timp ce Bacchus era zeitatea preferată de romani.
Excesul de vin este și el la fel vechi precum vinul în sine, scrieri vechi, de la Odiseea la Biblie, menționează pericolele consumului excesiv.
Vinul a rămas de-a lungul istoriei una dintre cele mai consumate băuturi și industria vinului a evoluat pe măsură.
În producerea unui vin, sunt mulți factori care afectează direct calitatea și caracterul acestuia, iar dopul de plută este cu siguranță un element cheie și un identificator al vinului. În anii trecuți, majoritatea dopurilor de plută proveneau din numeroasele păduri de plută din Portugalia, deși au scăzut în popularitate odată cu apariția dopurilor sintetice și a capacelor cu filet.
Ce influenţă are dopul asupra calităţii vinului
Tipul de dop utilizat pentru închiderea sticlelor de vin poate avea o influență semnificativă asupra calității și evoluției vinului. Există mai multe tipuri principale de dopuri utilizate în industria vinicolă, iar fiecare dintre acestea poate influența vinul în moduri diferite.
Influența dopului asupra calității vinului este complexă și poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul de vin, perioada de depozitare și preferințele individuale ale producătorului și consumatorului. Unii producători aleg un anumit tip de dop în funcție de stilul de vin pe care îl produc și de preferințele lor personale în ceea ce privește evoluția vinului în sticlă.
Descoperă și cum se fac berea și vinul fără alcool.
Tipuri de dopuri pentru vin
Dopuri de plută
Dopurile de plută sunt cel mai răspândit tip de dopuri și a fost folosit de sute de ani. Dopurile de plută sunt realizate din coaja plutitoare a copacilor de plută și sunt cunoscute pentru flexibilitatea și capacitatea lor de a permite o mică cantitate de oxigen să intre în sticlă, ceea ce poate contribui la evoluția vinului în timp. Totuși, unele dopuri de plută pot fi contaminante, ceea ce poate duce la un gust de „corked” în vin (aromă de mucegai sau carton ud), și pot avea o capacitate variabilă de a menține etanș aerul în sticlă.
Dopuri sintetice
Aceste dopuri sunt fabricate din materiale sintetice, cum ar fi polimerii, și sunt create pentru a imita proprietățile dopurilor de plută, fără a avea riscul contaminării. Aceste dopuri sunt mai consistente în calitate și pot fi mai eficiente în blocarea oxigenului, dar unii critici susțin că nu permit oxigenarea necesară pentru ca unele tipuri de vinuri să se dezvolte pe deplin în sticlă.
Dopurile cu filet
Acestea sunt din ce în ce mai populare în industria vinicolă modernă, deoarece oferă o etanșare excelentă și nu prezintă riscul contaminării cu compuși nocivi. Cu toate acestea, există dezavantaje, de exemplu, unele modele pot fi mai dificil de extras, iar altele pot să nu permită trecerea a suficient oxigen pentru anumite vinuri.
Ce importanță are calitatea dopului pentru calitatea vinului
Calitatea dopului, în special în cazul dopurilor de plută, este de o importanță crucială pentru industria vinicolă și pentru evoluția vinului în sticlă. Funcția principală a dopurilor de plută este de a păstra în timp proprietățile vinului și de a se asigura că acesta se dezvoltă corect în sticlă.
Pe scurt, dopurile împiedică pătrunderea unor cantități mari de oxigen, care ar deteriora vinul și, în același timp, acționează ca o barieră împotriva bacteriilor și mucegaiului.
În antichitate, când vinul era depozitat în amfore, se foloseau coji și țesuturi care fuseseră tratate în prealabil cu uleiuri și grăsimi, dar acestea alterau calitatea vinului. În jurul secolului al V-lea î.Hr., grecii au început să folosească anumite feluri de dopuri de plută, iar în secolul al XVII-lea, odată cu proliferarea recipientelor din sticlă, dopurile au fost adoptate ca modalitate standard de închidere.
Pluta naturală este preferată de majoritatea producătorilor de vin de calitate, profesioniștii din întreaga lume îl consideră drept un standard de aur pentru sigilarea și învechirea vinului. Un studiu realizat de Behavior and Brain Lab al IULM din Milano, Italia, a descoperit că dopul de plută joacă un rol central în ceea ce privește percepția celor care degustă asupra calității vinului.
Sigilarea unui vin cu dop de plută crește, de asemenea, valoarea percepută a vinului conform unui alt sudiu. Participanții au estimat că costul vinului sigilat cu dop de plută a fost cu cel puțin 20 de procente mai mare decât costul vinului a cărui sticlă a fost închisă cu dop cu filet.
Dopul de plută și dezvoltarea aromei vinului
Oxigenul poate avea un efect negativ asupra vinului, provocând oxidarea și modificarea gustului și aromei acestuia. Dopul trebuie să fie suficient de etanș pentru a împiedica oxigenul să pătrundă în sticlă în cantități semnificative și să interacționeze cu vinul într-un mod nedorit.
În același timp, dopurile de plută sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a permite unei foarte mici cantități de oxigen să pătrundă în sticlă în timp, ceea ce poate contribui la evoluția și maturarea vinului. Această oxigenare controlată poate ajuta la dezvoltarea aromei și gustului vinului în timp.
De asemenea, anumiți producători susțin că dopurile de plută pot adăuga subtilitate și complexitate vinului, deoarece dopurile de plută pot elibera compuși chimici care interacționează cu vinul în timpul procesului de îmbătrânire. Acești compuși pot influența gustul și aroma vinului în moduri subtile și dorite.
Lungimea dopului pentru sticlele de vin depinde de maturitatea acestora. Astfel, la vinurile mai tinere se folosesc dopuri mai scurte de plută, iar la vinurile mai vechi, un dop mai lung.
Descoperă și cum se face cel mai bun vin fiert.
Cum și unde sunt făcute dopurile de plută pentru vin
Portugalia este cel mai mare producător de dopuri de plută din lume. Produce aproape 50% din producția mondială, în timp ce Spania contribuie cu 25% din total. Restul provine din sudul Europei (Franța și Italia) și din nordul Africii (Algeria și Maroc). Pluta este extrasă din scoarța unei varietăți de stejar, Quercus suber, care are capacitatea de a-și regenera continuu scoarța ușoară și spongioasă. Arborele trebuie să aibă cel puțin 40 de ani înainte de a avea loc prima extracție, deși se recomandă să se aștepte încă 15 ani pentru a obține materialul ideal pentru utilizări industriale.
Pluta este extrasă din trunchi și din ramurile cele mai puternice, iar acest lucru trebuie făcut cu mare atenție pentru a evita deteriorarea miezului. Dacă este deteriorat, copacul nu va crește și va muri.
Scândurile extrase trebuie să stea două sau trei zile să se usuce la soare. Odată uscate, se pun la fiert pentru a le dezinfecta și a îndepărta eventualele impurități. Acesta este momentul în care pluta se umflă și capătă elasticitatea sa definitivă.
După două sau trei săptămâni, scândurile sunt clasificate în clase, în funcție de calitatea lor, care este determinată de grosimea, porozitatea și aspectul lor. Următorul pas este tăierea. Se determină o dimensiune, în mod normal puțin mai largă decât lungimea dopului care urmează să fie fabricat, iar benzi cu această dimensiune sunt tăiate din scânduri.
Odată ce scândurile au fost tăiate, se folosește un burghiu tubular, iar rezultatul este un dop cilindric. Dimensiunea dorită va depinde de tipul de dop care urmează să fie realizat.
Dopul rezultat este spălat din nou pentru a se asigura că nu conține niciun fel de impurități. Odată curătat, este ștampilat cu marcajele obișnuite pe care le vedem pe dopuri. Imprimarea se face cu cerneală sau la cald, deși părțile care sunt în contact cu vinul nu sunt niciodată marcate cu cerneală.
Sursă – Shutterstock.com
Tedval • 15.02.2024, 17:50
"coaja plutitoare a copacilor de plută " corect, copacii cresc pe mare si coaja plutitoare e recoltata de pescari.