3 comentariiCuprins:
Zeii din mitologia greacă sunt foarte diferiți față de multe idei moderne referitoare la religie, fiind văzuți ca niște puteri divine, nicidecum ca figuri spirituale ca în religia monoteistă. Printre cei doisprezece zei olimpieni care strălucesc în panoplia mitologică elenă se numără și Zeus, unul dintre cei mai importanți și mai influenți zei din panteonul Greciei Antice, cel care domina cerul și pământul cu fulgerele sale puternice și cu voința sa de neclintit.
Considerat conducătorul Olimpului, Zeus a fost una dintre cele mai influente și mai complexe figuri divine din istoria mitologică, dar și un adevărat arbitru al destinului, un protector al oaspeților și, în multe privințe, o expresie a complexității umane. Psihologia modernă a denunțat în unele atitiduni de conducere ceea ce este cunoscut sub denumirea de complexul lui Zeus. Te invităm într-o scurtă călătorie în mitologia greacă în care îți vom spune nu doar cine a fost Zeus, ci și fascinanta poveste care l-a adus la putere și ce reprezintă așa-numitul complex Zeus.
Zeus, regele zeilor olimpieni
Zeus (n.n. – în greacă veche Ζεύς) a fost cel mai puternic și mai cunoscut zeu din mitologia greacă, regele zeilor de pe Muntele Olimp. Considerat ze al cerului și al tunetului, Zeus avea un corespondent în mitologia romană în persoana lui Jupiter. De asemenea, mitologia și puterile sale erau asemănătoare, deși nu identice, cu cele ale zeităților indo-europene, cum ar fi Perkūnas, Perun, Indra, Dyaus și Thor, notează enciclopedia online Wikipedia.
Zeus era cel mai mic dintre copiii lui Cronos și Rhea, iar în cele mai multe legende grecești era căsătorit cu Hera. Cei doi au avut patru copii, pe Ares, Eileithyia, Hebe și Hephaistos. La oracolul Dodonei, consoarta lui Zeus era Dione despre care Iliada afirmă că ar fi fost tatăl Afroditei. Pentru că era considerat zeul cerului, al tunetului, al ploilor și al vântului, simbolul lui Zeus era fulgerul. În afară de acesta, un alt element care apare în ilustrațiile cu regele Olimpienilor este vulturul, iar atunci când vine vorba despre înfățișarea lui Zeus, aceasta impresionează și arată măreția zeului. Ne referim aici la o constituție fizică puternică, figură demnă și matură și o barbă deasă. De cele mai multe ori, Zeus apare stând pe tron și ținând în mână un sceptru.
Cum s-a apărat Zeus de propriii copii?
Zeus a devenit regele zeilor din Olimp nu pentru că ar fi fost bun din punct de vedere moral sau pentru că era un zeu creator, ci în urma unui război cosmic. El a devenit conducătorul absolut al Universului după ce și-a detronat tatăl și după s-a luptat cu Titanii, devenind rege așa cum mulți alți monarhi au preluat puterea, adică prin forță brută și cu multă viclenie, relatează site-ul Daily History. De altfel, există multe legende referitoare la felul în care Zeus a devenit conducătorul lumii, iar acestea sunt cunoscute sub denumirea de „Mituri ale succesiunii”. Practic, nu există o singură versiune a modului în care conducătorul Olimpului a devenit regele tuturor zeilor.
Primul conducător al zeilor a fost Uranus, personificarea cerului. Acesta era căsătorit cu Gaia, zeița pământului, cu care a avut nu mai puțin de doisprezece copii. În pofida faptului că o profeție spunea că tocmai copiii lui îl vor detrona, primul conducător al lumii i-a ascuns pe aceștia în interiorul mamei, Pământul, motiv pentru Gaia l-a urât toată viața. Copiii cerului și ai pământului erau cunoscuți în izvoarele antice drept Titani, iar cel mai tânăr dintre aceștia a fost Cronos, cel care a conspirat împreună cu mama sa pentru a-și detrona tatăl. Dintre toți titanii, doar Cronos a fost suficient de curajos pentru a se lupta cu propriul tată.
Pericolul care îl pândea pe Zeus
Gaia a fabricat o seceră pentru Cronos, iar acesta s-a furișat lângă tatăl său și l-a castrat. Cum Uranus era în mod evident slăbit, Cronos a reușit să-l întemnițeze în Tartarus, care era deseori numit în mod eronat infern. Împreună cu acesta, Cronos a mai închis mai mulți monștri, hecatonchiri și ciclopi. El și sora sa vitregă Rhea au devenit regii zeilor, iar domnia lui a fost considerată de aur, în care oamenii nu aveau nevoie de legi, iar totul era împărțit frățește.
Cu toate acestea, Cronos a aflat de o profeție făcută de tatăl lui Uranus și de mama sa Gaia, în care i s-a spus că și el va fi înlăturat de pe tron tot de către fiul lui. Cronos se simțea amenințat de respectiva profeție motiv pentru care a decis să-i alunge pe toți cei șase copii pe care îi avea cu sora sa vitregă Rhea. Aceasta i-a născut trei fiice, pe Demetra, Hestia și Hera, și trei fii, pe Hades, Poseidon și Zeus, viitorul rege al Olimpului și cel mai mic dintre copii. Conștient de profeție, Cronos a pus la cale o strategie prin care se asigura că nu va fi niciodată amenințat și chiar detronat de copiii săi, iar când aceștia s-au născut i-a înghițit pe toți. Când Rhea a rămas însărcinată cu Zeus, el voia să-l înghită și pe acesta din același motiv.
Cum a evitat Zeus soarta fraților lui?
Rhea s-a înfuriat în clipa în care a aflat despre planul lui Cronos de a-i ucide copilul, așa că a pus la cale un plan și i-a cerut ajutor Gaiei, care i-a spus ce să facă. Când era aproape de a-l naște pe Zeus, ea s-a dus în secret pe insula Creta unde l-a adus pe lume pe viitorul rege al olimpienilor într-o peșteră de pe Muntele Ida. Acesta avea să devină un loc de pelerinaj binecunoscut în Grecia Antică, ce poate fi vizitat și în zilele noastre.
Evident, Cronos știa că Rhea l-a născut pe Zeus și i-a cerut acesteia să-i predea pruncul. Însă, Rhea și Gaia puseseră la cale un plan foarte inteligent. Sora vitregă a regelui a găsit o piatră uriașă și a înfășurat-o în scutece de bebeluș și i-a adus-o lui Cronos spunându-i că acesta este copilul. Cronos a înghițit piatra pe loc satisfăcut fiind de faptul că Zeus nu mai reprezenta o amenințare pentru el. În realitate, Zeus a crescut în Creta, conform unei versiuni populare a mitului semnat de poetul Hesiod din secolul al VII-lea î.Hr. Cu toate acestea, nu există nici un acord în ceea ce privește cine anume l-a crescut pe tânărul Zeus. Totuși, în anumite surse, era vorba despre o nimfă, iar în altele era vorba chiar de bunica pruncului, Gaia.
Complexul lui Zeus
De sute de ani, civilii au avut de suferit de pe urma războaielor din cauza actelor de violență directă sau prin foamete ori ambele, fiind victime colaterale. Deși oamenii au început să utilizeze acest termen în limbajul uzual de pe la mijlocul anilor ʼ80, originea sa, valabilă mai ales în cazul bombardamentelor aeriene, datează încă din antichitate. Mai exact din mitologia greacă, atunci când Zeus, regele mitic al celor 12 zei olimpieni, a folosit fulgerele și trăsnetele pentru a răspândi din cer frica și distrugerea. Atunci când aruncă fulgerul, Zeus simbolizează spiritul și luminarea inteligenței umane, gândirea iluminatoare și intuiția trimisă de di!initate, fiind izvorul adevărului. În schimb, atunci când dezlănțuie trăsnetul, Zeus simbolizează mânia divină, pedeapsa și autoritatea ofensată, moment în care devine justițiarul.
O parte importantă din mitologia greacă o reprezintă concepția asupra zeilor, care nu erau văzuți doar ca niște ființe atotputernice, ci și ca entități capabile să aibă pasiuni, sentimente, conflicte și slăbiciuni. Iar Zeus, în calitate de rege al zeilor, a reflectat această dualitate complexă. Psihologia modernă denunță în umele comportamente de conducere ceea ce este cunoscut sub numele de complexul lui Zeus. Adică, tendința de monopolizare a autorității și de distrugere a tot ceea ce poate apărea la altul drept o manifestare de autonomie, oricât ar fi de rezonabilă și de promițătoare. Complexul arată existența unui sentiment de inferioritate intelectuală și morală, dar și nevoia unei compensări de ordin social.
Cum se manifestă complexul lui Zeus?
Complexul lui Zeus se manifestă printr-o serie de declanșări de autoritate ori printr-o anumită teamă ca drepturile și demnitatea să nu fie respectate la adevărata lor valoare. De aici și susceptibilitatea extremă și mânia lui Zeus, relatează Mythologica. Atitudinile la care făceam referire anterior sunt o dovadă clară a puterii persistente a unei mitologii tradiționale, care se opune noilor tendințe ale conducerii companiilor, ale comunicării loiale între servicii și persoane asociate cu scopul îndeplinirii aceleiași munci, ale formării în profunzime, și duce la o contradicție și la decizii greșite. Excesul de autoritate demonstrează un defect de raționament.
Mitul lui Zeus este acela al șefului înnăscut, de la care ar decurge orice putere și justificare a oricărui autocratism, care îmbracă formele variate ale tatălui, soțului, maestrului, profesorului, șefului, patronului, proprietarului. Iată principalele caracteristici ale complexului lui Zeus:
Putere și control
Zeus era cunoscut pentru puterea și controlul pe care le avea asupra cerului și pământului. Fulgerul, simbolul său iconic, ilustra forța sa formidabilă, iar cu această putere supremă deținea controlul asupra fenomenelor naturale și vieții umane. Complexul de putere se reflecta în nevoia lui de a controla și de a guverna așa cum făcea pe Muntele Olimp.
Relații complicate
Relațiile lui Zeus cu celelalte zeități erau adeseori complicate și tensionate. Spre exemplu, relația cu sora și, totodată, soția sa Hera era caracterizată de infidelitate și gelozie reciprocă. Aceste aspecte ilustrează un alt detaliu al complexului, și anume lupta între responsabilitățile divine și pasiunile umane.
Arbitru al destinului
Ca stăpân suprem și ca deținător al puterii supreme absolute, Zeus a fost considerat un arbitru al destinului. Era cel care împărțea dreptatea atât printre zei, cât și printre oameni, fiind expresia echilibrului și a ordinii din natură și din societate.
Umanitate
Un alt aspect important al complexului lui Zeus este umanitatea regelui olimpian. Deși era o zeitate, comportamentul său se apropia adeseori de comportamentul oamenilor, astfel că avea slăbiciuni, experimenta sentimente, pasiuni și să se confrunte cu dileme morale.
Foto: Shutterstock