Cuprins:
Ce înseamnă woke
Termenul de woke (se pronunță uouc) provine din limba engleză, unde „woke” este o formă a verbului „to wake” (a trezi), sugerând „trezirea” sau conștientizarea problemelor sociale care anterior ar fi fost ignorate sau marginalizate.
Cuvântul a fost folosit încă din anii 1930 sau mai devreme pentru a se referi la conștientizarea problemelor sociale și politice care îi afectează pe afro-americani, deseori în construcția stay woke – rămâi treaz, stai treaz.
Astfel, „woke” a apărut în discursul public din SUA în contextul mișcărilor pentru drepturile civile, fiind asociat cu conștientizarea problemelor rasiale, precum rasismul sistemic și brutalitatea unora dintre autorități.
Ulterior, a ajuns să fie folosit pentru a se referi la o conștientizare mai largă a inegalităților sociale, cum ar fi nedreptatea rasială, sexismul și negarea drepturilor LGBT. De-a lungul timpului, termenul a devenit din ce în ce mai conectat cu chestiuni dincolo de rasă, cum ar fi genul și identitățile percepute ca fiind marginalizate.
Începând cu anii 2010, „woke” a devenit mai mult decât un termen de activism social. A fost absorbit de discursul politic din SUA și, ulterior, din alte țări. Această tranziție a fost accelerată de factori precum polarizarea politică, utilizarea mediilor sociale și amplificarea dezbaterilor despre identitate și cultură.
Care sunt principalele teme care stau la baza ideologiei woke
Ideologia woke a avut la bază câteva teme generale:
- Egalitatea rasială
Recunoașterea existenței rasismului sistemic și lupta împotriva acestuia.
Sprijinirea mișcărilor precum Black Lives Matter, care denunță inegalitățile și abuzurile îndreptate împotriva comunităților minoritare.
- Conștientizarea discriminării femeilor
O abordare care combină lupta pentru drepturile femeilor cu o conștientizare a modului în care rasismul, clasa socială sau alte tipuri de discriminare afectează experiențele femeilor.
- Critica capitalismului
Accentul pus pe inegalitățile economice și modul în care capitalismul exacerbează discriminarea socială.
- Justiția climatică
Conștientizarea legăturii dintre schimbările climatice și impactul lor disproporționat asupra comunităților vulnerabile.
Susținerea unor politici sustenabile și împotriva corporațiilor care contribuie la degradarea mediului.
- Colonialismul și reparațiile istorice
Explorarea și contestarea impactului colonialismului, imperialismului și sclaviei asupra societăților contemporane.
Promovarea reparațiilor istorice pentru grupurile marginalizate.
- Drepturile LGBTQ+
Susținerea diversității sexuale și de gen. Promovarea incluziunii în limbaj.
Woke – între progresism și conservatorism
Termenul „woke” a fost folosit ca un simbol al progresismului, reprezentând angajamentul față de combaterea discriminării și promovarea incluziunii.
Politicienii progresiști au îmbrățișat teme asociate cu „wokeness” pentru a mobiliza tinerii alegători și grupurile marginalizate.
Exemple includ sprijinirea legislației privind echitatea rasială, drepturile transgender și protecția mediului.
În paralel, termenul a devenit o țintă pentru politicienii conservatori, care îl folosesc într-un sens peiorativ, pentru a denunța ceea ce este numit drept extremism cultural sau moralism progresist.
Conservatorii au asociat „woke” cu idei precum „cultura anulării” (cancel culture), cenzura discursului liber și politicile corporatiste considerate excesiv de „corecte din punct de vedere politic”.
Cancel culture – cultura anulării – se referă la un fenomen social și cultural în care o persoană sau organizație este supusă criticii publice intense și, uneori, boicotată, pentru comportamente, declarații sau acțiuni considerate ofensatoare, inacceptabile sau imorale de către o anumită comunitate. Scopul acestei „anulări” este de a cere responsabilitate, dar adesea implică și consecințe sociale, profesionale sau economice pentru persoana sau organizația vizată.
Criticii ideologiei woke susțin că susținătorii acestui concept ajung să promoveze cultura anulării.
Exemple de critici și măsuri includ:
- Opunerea față de modificările care promovează studiile despre rasismul sistemic sau istoria colonialismului.
- Contestarea reglementărilor legate de diversitate și incluziune, considerate ca fiind impuse de o „agendă woke”.
- Respingerea limbajului neutru de gen și a altor inițiative progresiste, considerate o amenințare la adresa „valorilor tradiționale”.
Termenul a creat adesea dispute în rândul alegătorilor, sugerându-se că „wokeness” reprezintă o amenințare la adresa valorilor naționale, religioase sau culturale.
În acest context, „woke” a devenit sinonim cu tot ce este perceput ca fiind intruziv din partea activismului progresist.
Pe de altă parte, susținătorii progresismului văd această critică drept o denaturare a luptei pentru egalitate și drepturi civile. Ei susțin că atacurile împotriva „wokeness” sunt adesea folosite pentru a delegitima eforturile autentice de combatere a discriminării.
Ideologia woke în Europa
Ideologia „woke” a ajuns în Europa în mod gradual, la fel ca în alte părți ale lumii. Totuși, în Europa, conceptul a fost adaptat la contextul cultural, politic și istoric specific al fiecărei țări. Astfel, utilizarea și acceptarea ideologiei „woke” variază semnificativ între diversele națiuni europene.
Deși termenul „woke” își are rădăcinile în Statele Unite, unde a fost asociat inițial cu lupta împotriva rasismului și inegalităților sociale, în Europa a ajuns să fie folosit într-un sens mai larg, pentru a include mai multe teme legate de justiția socială, cum ar fi drepturile minorităților, feminismul și lupta împotriva schimbărilor climatice.
Deși ideologia „woke” are susținători puternici în Europa, ea a stârnit și controverse, în special în rândul grupurilor conservatoare și naționaliste. Criticile la adresa ideologiei „woke” sunt adesea legate de percepția că aceasta duce la excesive schimbări culturale sau politice, ceea ce poate submina valorile tradiționale ale anumitor națiuni.
În multe țări europene, ideologia „woke” a devenit un subiect polarizant, iar dezbaterea despre aceasta se află la intersecția conflictului dintre stânga progresistă și dreapta conservatoare.
La ce se referă ”trezirea” din punct de vedere spiritual
„Trezirea spirituală” sau ”spiritual awakening” este un concept care se referă la o transformare profundă în percepția, conștiința și înțelegerea unei persoane asupra propriei existențe, a lumii și a relației dintre acestea. Este adesea descrisă ca un moment sau un proces în care cineva devine mai conștient de sine și de conexiunea sa cu ceva mai mare – fie că este vorba de Divinitate, Univers, Natură sau însăși esența vieții.
În budism este descrisă ca nirvana sau iluminare, un proces de eliberare de ciclul suferinței și de iluzia ego-ului.
În hinduism, trezirea spirituală este asociată cu realizarea sinelui și a conexiunii acestuia cu Brahman, principiul absolut al existenței.
În creștinism este văzută ca o renaștere spirituală sau o comuniune profundă cu Dumnezeu, adesea descrisă în termeni precum „trezirea sufletului”.
În New Age și spiritualitatea modernă, accentul este pus pe conștientizare, energii universale, chakre și atingerea unui nivel înalt de vibrație spirituală.
Trezirea spirituală este adesea caracterizată printr-o serie de experiențe și schimbări interioare. Acestea pot varia de la persoană la persoană, dar câteva trăsături generale includ:
Persoana începe să vadă lumea dintr-o perspectivă mai largă, depășind preocupările individualiste sau materialiste.
O introspecție profundă duce la o mai bună înțelegere a propriei identități, a motivațiilor, a atașamentelor și a fricilor. Mulți oameni descoperă că multe dintre credințele sau obiceiurile lor sunt condiționate de mediu, societate sau traume, ceea ce duce la dorința de eliberare de aceste influențe.
Descoperă și Tehnici de respirație care te calmează
Ce este considerat ca fiind opusul ”trezirii spirituale”
Opusul trezirii spirituale poate fi înțeles ca o stare de „adormire spirituală”, care se referă la o lipsă de conștientizare sau conectare cu dimensiunea profundă a existenței. Această stare este marcată de atașamentul excesiv față de superficialitatea vieții materiale, identificarea completă cu ego-ul și o absență a introspecției sau a căutării de sens mai profund.
Lipsa de conștientizare interioară este, de asemenea, considerate o adormire spirituală: Trăirea în „pilot automat”, fără a reflecta asupra propriilor gânduri, sentimente și motivații. Evitarea întrebărilor profunde despre viață, moarte, sensul existenței sau conexiunea cu ceilalți.
O altă caracteristică este lipsa de empatie sau de conexiune profundă cu ceilalți oameni, trăind o viață bazată pe separare, competiție sau alienare.
Surse – wikipedia.org, psycologytoday.com, abcnews.go.com.
Sursă foto – Shutterstock.com.