Cuprins:
Ce reprezintă stema unei țări
Potrivit definiției pe care o regăsim în Wikipedia, stema sau blazonul unei țări reprezintă ansamblul tuturor semnelor distinctive și simbolice ale unei persoane, instituții, localități, provincii sau unui stat. Acestea exprimă atributele și/sau elementele care privesc istoria sau originea respectivei națiuni. Conform științei heraldice, o stemă este alcătuită din mai multe categorii de elemente, precum scut, figuri heraldice și elemente exterioare ale scutului (coroană, coif, deviză, pavilion, etc.).
Asemenea tuturor celor 195 de state suverane și independente, și România are o stemă proprie, care este semnul heraldic suprem al națiunii și care are o importanţă deosebită. Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea naţională a țării noastre.
Imaginile și simbolurile care compun stema evocă istoria ţării noastre, iar scopul lor este acela de a menține veşnic vie tradiţia, în timp ce semnificaţia ei trezeşte sau ar trebui să trezească în fiecare dintre cetățenii acestei țări un puternic sentiment naţional.
În marea majoritatitate a stemelor naţionale, elementele constitutive semnifică oameni și borne importante ale trecutului istoric al unui stat, fiind recunoscute unanim de către toţi cetăţenii. Aceste simboluri sunt fundamentate prin legi şi decrete, însă, totodată, ele reprezintă în egală măsură și chintesenţa idealurilor şi aspiraţiilor acelei națiuni și sunt transmise din generaţie în generaţie, reflectă pentru state cu veche tradiţie, cum este şi cazul Principatelor româneşti, simbolurile legendare ale începuturilor lor istorice.
Ce reprezintă stema României
Denumirea oficială a statului înființat de Alexandru Ioan Cuza la 1859 a variat în timp de la Principatele Unite Moldova și Țara Românească, la Principatele Unite Române, Republica Populară Română, Republica Socialistă România și, după 1989, România. La fel stau lucrurile și în cazul stemei țării noastre, care a suferit destule schimbări de-a lungul timpului, în funcție de marile transformări politice pe care le-a cunoscut statul român.
Actuala stemă a României are la bază stema din perioada interbelică. Aceasta a fost proiectată în anul 1921 de heraldistul clujean József Sebestyén, la cererea regelui Ferdinand I al României. Faţă de aceasta, anumite simboluri au fost eliminate, unul dintre acestea din neştiinţă.
Stema României este în fapt simbolul unității teritoriale. În forma pe care o știm cu toții astăzi și care apare pe drapelurile tricolore, aceasta a fost adoptată la trei ani după căderea regimului dictatorial comunist. Astfel, stema constă într-o acvilă romană care stă pe un scut albastru, având aripile deschise. Pasărea ține în cioc o cruce ortodoxă, pe cap are coroana regală a României, în gheara dreaptă ține o sabie, iar în cea stângă ține un sceptru.
Mergând mai departe, pieptul acvilei reprezintă un alt scut, care este împărțit în cinci părți. Acestea cuprind stemele celor cinci regiuni istorice, și anume stema Țării Românești, stema Olteniei, stema Moldovei, stema Transilvaniei și stema Dobrogei. Fiecare dintre aceste steme ascunde în spate o frumoasă poveste.
Care sunt poveștile stemelor celor 5 regiuni istorice
Spre deosebire de ţările Europei apusene, unde documentarea stemelor este destul de bogată, existând multe izvoare scrise şi ilustrate, în cazul Ţărilor Române, izvoarele sunt incomparabil mai puţine şi aproape exclusiv de ordin sigilar.
În afară de faptul că prezintă riscul pierderii unor detalii importante din cauza deteriorărilor frecvente ale sigiliilor, acest tip de document are dezavantajul că nu prezintă culorile diferitelor elemente heraldice care compun stema României, scrie site-ul Presidency.ro. Iată care este povestea fiecăreia dintre stemele celor cinci regiuni istorice ale țării:
Stema Țării Românești
Constă dintr-o acvilă cu capul conturnat, care ține în cioc o cruce ortodoxă, la dreapta un soare, iar la stânga o lună crai-nou. Dacă este să dăm crezare izvoarelor istorice, prima versiune a acestei steme a fost atestată documentar la 20 ianuarie 1368 de către domnul Vladislav I, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. Stema de stat muntenească este, foarte probabil, ilustrarea unui fapt istoric, real sau imaginar, aşa cum sunt majoritatea stemelor create în această perioadă. Din păcate, legenda care a stat la baza ei nu s-a transmis, aşa cum a fost cazul pentru stema Moldovei, conform sursei citate.
Stema Olteniei
Cea de-a doua stemă este cea a Olteniei. În anul 1872, în afara vulturului Munteniei și bourului Moldovei, pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat simbolul Olteniei, un leu încoronat, care ieșea dintr-o coroana antică și o stea, ambele din aur. Ulterior a fost modificată, iar începând cu 1921 a căpătat forma de astăzi, în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod, de asemenea, ambele de aur.
Stema Moldovei
Aceasta este de departe cea mai impozantă, ea înfățișând pe fond roșu un cap de bour având coarnele curbate înăuntru. Acestuia îi sunt asociate, în varianta actuală a stemei României, o stea, o lună crai-nou și o roză. Stema a fost folosită pentru prima dată la 30 martie 1392 de către domnul Roman I. Aceeaşi stemă, dar cu capul de bour având coarnele curbate în afară, a apărut şi pe mondele emise de Petru I Muşat, în 1377. Începând cu anul 1409, coarnele bourului și-au modificat înfăţişarea, fiind curbate înăuntru, detaliu care avea să se păstreze întocmai în toată evoluţia istorică a stemei. Tot atunci s-a modificat şi forma stelei, de la șase la cinci colţuri, în timp ce trandafirul plasat la stânga botului va fi redat cu petale. Semiluna a rămas sub aceeaşi formă.
Stema Transilvaniei
Stema Transilvaniei este un scut împărțit în două câmpuri. În câmpul din partea superioară, pe fond albastru, se găsește o jumătate de acvilă, care are aripile desfăcute, ieșind din linia de demarcație. În același timp, în câmpul din partea inferioară se regăsesc șapte turnuri de cetate roșii pe fundal galben. Acestea amintesc de denumirea germanică a Transilvaniei, și anume Siebenbürgen, care în limba română se traduce prin „Șapte cetăți”. Acest nume a fost atestat documentar pentru prima dată încă din anul 1296, în timp ce stema Transilvaniei a fost folosită pentru prima oară în secolul al XVI-lea.
Stema Dobrogei
Cei doi delfini de culoare galbenă afrontați, dispuși cu capul în jos, reprezintă un nou detaliu heraldic al stemei și simbolizează ieşirea la Marea Neagră ca rezultat al retrocedării prin Pacea de la Paris (1856) a celor trei judeţe din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul şi Bolgrad. Acest simbol a fost introdus pe stema României abia în anul 1872, de unde și poziționarea ciudată. Acest simbol reprezenta la acea vreme „Ținuturile Mării”, asta pentru că țara noasatră nu deținea și nu revendica pe atunci Dobrogea, însă avea ieșire la Marea Neagră prin fâșia Cahul-Bolgrad-Ismail. După anul 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă.
Celelalte provincii româneşti care s-au alipit României nu au avut niciodată simboluri heraldice proprii care să fie incluse în stemă. Bucovina şi Basarabia, ca părţi ale Moldovei, înaintea ocupării lor de către Imperiul Austriac şi Imperiul Rusiei, nu au constituit niciodată entităţi regionale separate. La rândul lor, Banatul, Crişana şi Maramureşul căpătaseră simboluri heraldice doar sub administraţia austro-ungară, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, la data de 23 iunie 1921, când pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul a votat legea privind noua stemă a României Mari, s-a stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, în timp ce stema Transilvaniei avea să fie atribuită celorlalte două, Crișana și Maramureș.
Ce semnifică simbolurile de pe stema României
În același timp, dacă privești cu atenție stema României, vei observa o serie de simboluri și de detalii grafice despre care poate că nu știai prea multe lucruri. Vei descoperi elemente zoomorfe, alături de stele, de soare și de lună, precum și figuri de animale, care nu au fost alese întâmplător.
Stema modernă a României cuprinde cele mai puternice și mai reprezentative elemente ale identității și unității neamului românesc. Astfel, acvila romană semnifică originile romane ale poporului român. Pe stemele vechi ale domnitorilor români din Țara Românească apărea un vultur negru, însă la acea vreme nu se făcea deosebirea dintre un vultur și o acvilă. Însă, între cele două păsări există anumite diferențe care au determinat alegerea acvilei drept simbolul cel mai reprezentativ. Acvila de munte este pasărea care reprezintă cel mai important simbol pe stema României, ea fiind aleasă datorită calităților ei de prădător feroce și curajos.
Capul de bour de pe stema Moldovei este un vechi simbol de pe vremea lui Bogdan I (Bogdan Întemeietorul), în timp ce leul și podul de aur de pe stema Olteniei sunt mai puțin cunoscute. Acestea reprezintă podul de la Drobeta, care evocă latinitatea poporului român după cucerirea romană, respectiv leul de pe sigiliul lui Mircea cel Bătrân, care reprezintă simbolul regalității și al puterii.
Crucea ortodoxă pe care acvila o ține în cioc semnifică simbolul credinței creștine strămoșești fără de care neamul nostru greu încercat de-a lungul timpului nu ar fi putut rezista vicisitudinilor de tot felul ale istoriei. În același timp, sabia și sceptrul pe care acvila le ține în gheare reprezintă suveranitatea și independența poporului nostru.
Nu în ultimul rând, cei doi delfini afrontați de pe stema Dobrogei amintesc de cât de numeroase erau aceste mamifere în apele Mării Negre în urmă cu mai bine de un secol.
Vezi şi ce semnificație are 1 decembrie, Ziua Națională a României!