Ce semnifică hlambura, tradiţia machedonească respectată cu sfinţenie la nunți

Însă, dincolo de evenimentul propriu-zis, trebuie subliniat faptul că, la aromâni, nunta nu este doar un eveniment ce se petrece cu mare fast și veselie, ci unul care încununează momentul plin de semnficaţie al întemeierii unei noi familii.

Farmecul unei nunți la machidoni constă în tradiţii și obiceiuri, care sunt păstrate și respectate de sute de ani. Una dintre aceste tradiții este hlambura, iar în acest articol îți vom spune ce este și ce semnificație are.

Cine sunt aromânii

Aromânii, cunoscuți și sub denumirea de români macedoneni, macedo-români, macedono-vlahi sau, mai popular, machidoni, reprezintă un grup etnic de origine romanică din Balcani, o ramură a latinității răsăritene alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni, aflăm de pe enciclopedia online Wikipedia. Aceștia sunt descendenți ai populației romanizate din sudul peninsulei balcanice, având o limbă proprie, aromâna, care este strâns înrudită cu limba română.

De-a lungul istoriei, aromânii au trăit în diverse regiuni din Balcani, inclusiv în Grecia, Albania, Macedonia de Nord și Bulgaria. În țara noastră, aromânii au ajuns la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și s-au stabilit în Dobrogea, dar și în alte regiuni. Astfel, comunitățile de aromâni sunt concentrate în orașe precum Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia.

Recomandări

Român cu Lamborghini, acuzat de ANAF că nu poate justifica investiția. Fiscul a evaluat bolidul la 1,8 milioane de lei și a cerut impozit pe venit. Cum s-a terminat procesul

De asemenea, există comunități mai mici și în București, dar și în alte orașe din sudul țării. Aromânii au reușit să-și păstreze identitatea culturală distinctă, inclusiv limba, obiceiurile și tradițiile, în ciuda asimilării treptate în cultura română dominantă.

Semnificația nunții la aromâni

Dintotdeauna, la aromâni, unul dintre cele mai importante momente ale vieţii este acela când își întemeiază o nouă familie. Pentru aromâni, nunta reprezintă un moment de maximă importanță în viața unei comunități și mai ales a familiilor tinerilor care urmează să-și unească destinele.

În același timp, este o celebrare nu doar a unirii a două persoane, ci și a legăturilor sociale și familiale, a păstrării și transmitereii tradițiilor și obiceiurilor din generație în generație și a identității etnice. Nunțile la aromâni sunt evenimente grandioase care implică întreaga comunitate și ocazii ideale pentru a-și reafirma coeziunea comunitară.

Recomandări

Cum s-a format ciclonul devastator de la Marea Neagră care a afectat sudul litoralului. Experții ClimaMeter: „Evenimentul, provocat de schimbările climatice” STUDIU

Spre deosebire de nunțile la români, aromânii organizează nunți care se întind pe parcursul mai multor zile. La aromâni, nunta este precedată de două logodne, și anume logodna mică și logodna mare, care este și logodna propriu-zisă, potrivit site-ului Aromânii.ro. Evenimentul începe miercuri și are punctul final abia luni, fiecare dintre zile având diferite ritualuri aparte, iar unul foarte important este hlambura.

În funcție de zona geografică, există o multitudine de tradiții și de superstiții de nuntă care sunt păstrate în special pentru norocul și succesul drumului pe care tinerii aromâni proaspăt căsătoriți încep să îl parcurgă împreună. Cu alte cuvinte, aceste obiceiuri se referă în principal la bunul mers al vieții tinerilor, la belșug, bună dispoziție, înțelegere și noroc.

Cum decurge nunta la aromâni

Așa cum spuneam, nunta la aromâni este precedată de două logodne: logodna mică și logodna mare, care este logodna propriu-zisă. Odată ce familiile s-au pus de acord asupra căsătoriei are loc logodna mică (semnlu njicu, bâşearea). Tatăl băiatului se duce la fată acasă împreună cu peţitorul şi cu băiatul. Aici, aceștia beau ţuică, iar fata sărută mâna viitorului socru, care îi dă un ban.

Recomandări

Dezbaterea Trump-Harris nu a înclinat balanța decisiv. Opinia americanilor dintr-un stat care ar putea decide alegerile prezidențiale

Din acel moment fata este considerată logodită. În perioada următoare se stabilesc data logodnei şi data nunţii, iar cele două familii şi rudele se pregătesc pentru eveniment. La logodnă (isozmâta), pețitorii revin la casa fetei, însă de data aceasta într-un număr mai mare și aducând cadouri și „semnul”. Acesta este un ban din aur sau o bijuterie, cusută pe un batic alb sau roșu împăturit în patru. Grupul celor care vin din partea băiatului trebuie să fie format dintr-un număr impar de persoane.

Aceștia beau țuică stând cu brațele încrucișate, iar tatăl băiatului îi înmânează tatălui fetei „semnul”, pecetluind în acest fel dorința tinerilor de a se căsători. Din acel moment, cei doi părinți devin cuscri și fac parte din familia extinsă a tinerilor. Urmează petrecerea, acompaniată de cântece specifice acestor evenimente. După logodnă, rudele și apropiații celor două familii merg acasă la tinerii logodiți pentru a-i felicita, într-un ritual denumit „pi urari”, mai precizează sursa citată anterior.

Ce este „plâținta yrambolui”

La nuntă, ambele familii se pregătesc intens pentru marele eveniment. În casa miresei, zestrea este aranjată, iar în seara zilei de vineri sunt invitate rudele. Cu o săptămână înainte de nuntă, duminică, soacra mare invită la nuntă „suratele”, adică domnișoarele de onoare, cărora le oferă câte un măr roșu, în care a înfipt în prealabil o monedă. Suratele sunt rude apropiate ale miresei, iar acestea trebuie să fie în număr impar.

Sâmbătă seară, în casa mirelui au loc diverse obiceiuri. Suratele „aprind aluatul”, acest obicei fiind însoțit de cântece, după care toți participanții aruncă un ban în vasul cu făină, iar banii sunt împărțiți între surate. Apoi, furtații – cavalerii de onoare – bărbieresc mirele, iar în tot acest timp se cântă, iar cei prezenți bun bani în prosopul folosit.

Duminică dimineață, alaiul merge la casa miresei pentru a o aduce la casa mirelui. Nașul este adus cu alai și cu muzică, iar odată ajunși acolo, cuscrii sunt întâmpinați de mireasă, care îi invită pe rând în casă. Mireasa sărută mâna persoanelor în vârstă și primește din partea acestora un ban.

Mirele și cavalerii de onoare sunt așezați separat, aproape de intrare, la o masă pe care se află un colac cu o bucată de carne crudă denumită „pâltare”, orez dulce cu stafide, dulciuri și așa-numita „plâținta yrambolui”, o plăcintă special pregătită pentru mire.

Soacra mare prinde flăcăilor câte o lingură de metal lângă floarea de la piept, iar pe toată durata acestui ritual, la masa unde stau socrii și nașii, se cântă cântece tradiționale machidonești.

Hlambura: ce este și ce semnifică

„Nuntă fără hlambură nu există!”, zic bătrânii aromâni și aproape că nu este cineva, oricât de mic, care să nu știe acest lucru. Conform tradiţiei aromâne, înainte de nuntă, are loc o ceremonie restrânsă, la care participă mirii şi naşii. Naşul mare este adus la casa mirelui cu alai condus de mire și de cavalerii de onoare.

Soacra mare are pregătită o pânză albă frumos împodobită şi un băţ cu semnul crucii în vârf. Hlambura este un steag ceremonial, decorat cu panglici colorate, paiete, flori, batice și, uneori clopoței, care este purtat în fruntea alaiului de nuntă. Materialul poate să fie o bucată de pânză albă, roșie sau tricoloră, cu garnitură de dantelă sau franjuri.

Pânza albă semnifică puritatea, iar cea roșie virginitatea. Naşul mare coase hlambura după care pune trei mere în vârful acesteia. Din acel moment, naşul este cel care conduce nunta. Hlambura este un simbol al trăiniciei și nu lipseşte de la nici o nuntă de aromâni. Fiecare detaliu din hlambură are propria semnificație și vorbește despre lumea și credințele aromânilor.

După împodobirea hlamburei se cântă anumite cântece specifice după care urmează masa şi petrecerea. Nașul poate să aibă, însă, parte și de o surpriză. Există situații când, conform obiceiului, un copil din familia miresei fură hlambura și o ascunde. Cum nunta nu poate să continue fără hlambură, nașul trebuie să o răscumpere, oferind o anumită sumă de bani care este negociată.

Alte tradiții la nunțile de aromâni

Soacra mică așază pe masa lor o sticlă cu tărie frumos împodobită cu flori și funde, alături de o alta similar decorată, care este adusă de soacra mare. Din cele două sticle se toarnă în cești noi, iar socrii fac schimb de băutură și beau din aceste cești, cu brațele încrucișate. Înainte de a bea, fiecare se întoarce spre răsărit și își face semnul crucii.

După aceea, socrul mare scoate „arâvoana”, care este un ban sau o bijuterie din metale prețioase, cusută pe un batic împăturit în patru. Tatăl miresei primește acest dar, se atinge cu el ușor pe bărbie și pe frunte, fiind imitat de alte câteva persoane. Apoi, soacra mică îl preia și îl pune la gâtul miresei.

După servirea mesei, mireasa este adusă și așezată în picioare lângă mire pe o pernă albă, iar apoi începe hora. Are loc „hirtusearea”, un moment emoționant pentru familia miresei, în care părinții și rudele acesteia își iau rămas bun de la ea și o încredințează mirelui. Soacra mare și mătușile oferă cadouri ginerelui și se cântă cântece de rămas bun.

Când mireasa părăsește casa părintească, își face cruce de trei ori stând cu fața spre răsărit și este însoțită de două persoane tinere, frați sau veri, cărora soacra le pune pe umeri câte un cadou. Mireasa pășește afară din casă cu piciorul drept și este dusă lângă mire, care este pregătit pentru plecare. Soacra mică varsă apă înaintea și în spatele miresei pe drumul ce-l străbate până la ieşirea din curtea părintească.

Acesta este un ritual de purificare a noului drum pe care păşeşte mireasa în viaţă alături de mire.  Este obiceiul ca un grup de tineri să blocheze drumul mirelui. Acesta plătește o sumă simbolică, după care pot pleca spre biserică pentru cununia religioasă. Petrecerea care urmează este începută de naş şi toţi participanţii cântă şi dansează până în zori.

Când se încheie o nuntă la aromâni

În dimineața zilei de luni, mireasa le toarnă apă celor din casă pentru ca aceștia să se spele pe față. Toată lumea se pregătește pentru vizita nașilor și a „buygeadzilor” (rudele miresei). Nașul și cavalerii de onoare aduc dulciuri, care sunt oferite celor prezenți. Se pregătește masa și petrecerea continuă.

Spre seară, mireasa merge la râu, unde are loc un ritual de purificare realizat chiar de tinerii căsătoriți. Mirele umple o cană cu apă dintr-o găleată și i-o oferă miresei, iar aceasta o varsă. Ritualul se repetă de trei ori, iar apoi mireasa umple cana tot de trei ori și i-o oferă mirelui pentru a vărsa apa. Unii dintre cei prezenți încearcă să-l stropească pe mire cu apă din găleată.

Nunta nu se încheie decât după ce nașul descoase hlambura, iar pânza este predată soacrei mari. Cele trei mere de pe hlambură sunt tăiate și împărțite celor prezenți. Mirele taie două bucăți mici din partea inferioară a cozii hlamburei, iar cu partea rămasă mimează că o lovește pe mireasă în semn de recunoaștere a autorității sale.

Această bucată, care se păstrează în casă, era folosită în trecut pe post de furcă pentru tors lâna. Nunta se încheie cu bucurie și o profundă împlinire, iar tinerii căsătoriți pornesc împreună pe drumul vieții, mai notează Aromânii.ro.

Citeşte şi: De la nunta de hârtie, la nunta de argint până la nunta de diamant. Iată ce semnificaţie are fiecare an de căsnicie şi ce daruri se oferă, potrivit tradiţiei

Urmărește-ne pe Google News