ComenteazăCuprins:
Legenda sărutului sub vâsc
Legenda spune că Baldur era adorat de toată lumea, iar Frigg, cea care cunoştea destinele tuturor, dar nu avea voie să dezvăluie nimic nimănui, a început să aibă premoniţii despre iminenta moarte a fiului său. Pentru a fi sigură că fiul ei nu va păți nimic, Frigg a adunat toate creaturile pământului şi le-a pus să jure că nu-l vor răni niciodată pe tânărul zeu, mai puţin pe vâsc, considerându-l neînsemnat.
Balaur a fost supus unui număr de probe de către ceilalți zei, aruncând în el cu diverse arme şi alte obiecte grele. Loki, cel mai viclean dintre zei, a devenit invidios pe puterea tânărului. Transformat în femeie, Loki află care este punctual slab al lui Baldur, vâscul, pe care Frigg nu l-a considerat un pericol.
Astfel, acesta confecționează o suliţă din lemn de vâsc şi i-o dă lui Hod, fratelui orb al lui Baldur. Când Hod aruncă suliţa din vâsc spre Baldur, tânărul zeu cade mort la pământ, îndeplinind premoniția mamei sale. Singura sa vulnerabilitate i s-a dovedit fatală.
Îndurerată de moartea fiului ei, Frigg a început să plângă cu lacrimi amare, deasupra trupului neînsufleţit al acestuia. Legenda spune că lacrimile sale s-au transformat în „perluţe” de vâsc, iar Balaur a înviat datorită lacrimilor mamei sale, demonstrând cât de mare este puterea dragostei.
Vâsc de Crăciun și Anul Nou – ce simbolizează sărutul sub vâsc
Sărutul sub vâsc a fost asociat pentru prima dată cu festivitățile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor și mai târziu, cu tradițiile primitive legate de căsătorie. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub o crenguță de vâsc nu putea refuza sărutul, deoarece acesta însemna iubire și pace. Fetele care rămâneau nesărutate, aveau ghinion în dragoste în anul următor și nu se căsătoreau.
Sărutul sub vâsc este o tradiție veche de sute de ani, care încă se păstrează în multe țări. Pentru un cuplu, sărutul sub vâsc, prevestește o relație fericită și de lungă durată.
Ce este vâscul
Vâscul (Viscum album L.) este o plantă semi-parazită, veșnic verde, originară din regiunile Europei, Asiei de Nord și Africii de Nord. Aceasta crește frecvent pe pomi cum sunt mărul, părul și plopii. Este important să nu fie confundată cu vâscul de stejar (Loranthus europaeus L.), identificabil prin culoarea sa galben-închisă. Spre deosebire de vâscul alb, vâscul de stejar este o foioasă și nu are proprietăți medicinale.
Vâscul alb se dezvoltă sferic pe ramurile plantei gazdă, putând atinge un diametru de până la 3 metri, o înălțime de maxim 1 metru și o longevitate de până la 70 de ani. Frunzele sunt dispuse opus, au o formă lunguiet-ovală și sunt de culoare galben-verzuie. Florile vâscului alb, care apar la capătul crengilor între martie și mai, sunt de culoare galbenă.
Fructele sunt rotunde, sticloase, de mărimea unui bob de mazăre și conțin o substanță cleioasă. Acestea se formează în perioada noiembrie-decembrie. Deși fructele sunt toxice pentru oameni, ele sunt consumate cu plăcere de păsări precum pițigoiul și sturzul de vâsc. Sămânța din interiorul fructului este mare și nu poate germina nici în apă, nici în sol, ci doar pe crengile copacilor, informează naturalherbs.ro.
Istoria vâscului
Vâscul este cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale curative. O legendă babiloniană spunea că această plantă are efecte afrodisiace. Femeile singure trebuiau să meargă la templu cu o ramură de vâsc și, dacă vedeau un bărbat care le plăcea, trebuiau să îi pună vâscul în jurul gâtului, să îl ”lege” cu farmecele dragostei.
Citeşte și : De ce e bine să ne sărutăm sub vâsc