Acest tip de substantive reprezintă un caz aparte în gramatica limbii române și sunt destul de rar utilizate. Este important să se înțeleagă faptul că, pe de-o parte, aceste cuvinte nu au forme de plural, iar pe de altă parte trebuie să se utilizeze forma de singular corespunzătoare atunci când acestea sunt folosite. Cu toate că majoritatea substantivelor defective de plural sunt definite de o serie de reguli gramaticale specifice, există întotdeauna excepții și este important de știut contextul în care acestea pot fi utilizate pentru a putea fi evitate erorile gramaticale, mai ales cele de scriere. De aceea, ne-am gândit ca în acest articol să-ți spunem tot ceea ce trebuie știut despre această categorie de substantive.

Ce este gramatica limbii române

Formele corecte de modificare a cuvintelor din românești și a folosirii și îmbinării acestora în propoziții și fraze sunt descrise de un set de reguli, care sunt studiate de știința ce poartă denumirea de gramatică.

Atunci când vorbim despre gramatica limbii române trebuie să ținem cont de două lucruri și aici ne referim la partea componentă a limbii, adică structura gramaticală a limbii, și la disciplina lingvisticii, care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a limbii pe care o vorbim. Privită ca un instrument prin care membrii unei comunități lingvistice pot și comunică între ei poate fi definită ca ansamblul mijloacelor fonetice, lexicale și gramaticale, organizate în sisteme.

Cele trei tipuri de mijloace formează nivelurile acelei limbi, respectiv nivelul fonologic, nivelul lexical și cel morfologic, scrie site-ul GramaticaLimbiiRomâne.ro. Drept urmare, gramatica, fonetica și lexicologia (vocabularul) sunt cele trei componente esențiale care definesc orice limbă și, în același timp, sunt disciplinele prin care poate fi studiată respectiva limbă.

Care sunt părțile componente ale gramaticii limbii române

Dacă este să privim gramatica prin prisma regulilor sale de bază, acestea sunt de două feluri. Este vorba, pe de-o parte, de un ansamblu de reguli care fac referire la forma cuvintelor și la modificările acesteia, iar pe de alt parte, un set de reguli care vorbesc despre îmbinarea cuvintelor în procesul comunicării. Aceste două tipuri de reguli reprezintă, totodată, și părțile constitutive ale gramaticii limbii române, și anume morfologia și sintaxa.

Acestea pot fi privite atât ca părți ale limbii, cât și ca părți de studiu ale acesteia. Între morfologie și sintaxă există o strânsă legătură care rezultă prin însăși definiția lor, mai scrie sursa citată. Mai exact, cuvintele își modifică forma (morfologie) și intră în îmbinări unele cu altele (sintaxa) în propoziții și fraze. Legătura dintre cele două părți constitutive ale gramaticii limbii române este atât de strânsă încât nici una dintre ele nu poate fi studiată fără a face referire la cealaltă. În pofida acestui fapt, între cele două părți există o distincție metodologică, ceea ce înseamnă că fiecare dintre ele tratează chestiunile dintr-un punct de vedere specific.

Ce sunt substantivele defective de număr

Numărul este una dintre categoriile gramaticale în funcţie de care se poate defini un substantiv. Majoritatea substantivelor existente în limba română au atât formă de singular, cât şi formă de plural. Însă, mai există şi excepţii, iar acestea sunt așa-numitele substantive defective de număr. În funcție de categoria numărului, în gramatica limbii române există substantive numărabile, care se folosesc atât la singular, cât și la plural (ex.: fată-fete, băiat-băieți, pară-pere, etc.), precum și substantive defective de număr sau nenumărabile (ex.: lapte, miere, aloe, aplauze, spaghete, curaj etc.), precizează site-ul ChindiaMedia.ro.

În categoria substantivelor defective sunt incluse mai ales substantivele masive (nume de materie, nume de locuri, munți, etc.) și o parte dintre substantivele abstracte (ex.: lapte, unt, curaj. În general, aceste două tipuri de substantive au formă de singular, însă mai rar au formă de plural (ex.: tăiței, spaghete, etc.).

Ce sunt substantivele defective de plural

Substantivele de plural sunt o subcategorie de substantive care au doar formă de singular și nu pot fi utilizate în formele lor de plural. Substantivele care dispun numai de formă de singular mai sunt cunoscute și sub denumirea de singularia tantum. Substantivele care dispun doar de formă de plural sunt denumite substantive defective de singular și se mai numesc pluralia tantum.

Așadar, substantivele defective de plural reprezintă un caz mai aparte pentru simplul fapt că nu urmează obișnuitele reguli gramaticale ale limbii române. Spre deosebire de majoritatea substantivelor, care au forme de plural clare și distincte, substantivele defective de plural nu au această caracteristică și rămân la forma de singular, indiferent de contextul în care sunt folosite.

În general, este important să se înțeleagă faptul că substantivele defective de plural sunt mai rare și nu sunt considerate singulare în natura lor.

De asemenea, acest tip de substantive nu este utilizat în mod frecvent nici în vorbire și nici în scriere. În cazul în care aceste cuvinte sunt folosite, este important de știut faptul că va trebui să se țină cont că acestea nu au forme de plural și să vor utiliza forma de singular corespunzătoare. În cele mai multe dintre cazuri, aceste substantive defective de plural sunt folosite pentru a descrie fie anumite subiecte abstracte, concepte sau idei care nu pot fi numerotate, fie substantive care se referă la obiecte care sunt considerate a fi singulare în natura lor.

De regulă, substantivele defective de plural se referă la o serie de categorii de subiecte, precum însuşiri, stări, materii, știinţe, sporturi sau religii.

Exemple de substantive defective de plural

Un exemplu de substantive defective de plural sunt acele substantive care se referă, așa cum spuneam anterior, la diverse subiecte abstracte, concepte sau idei, așa cum este cazul cuvintelor „pace”, „timp”, „dragoste” sau „frumusețe”. Aceste cuvinte sunt considerate a fi substantive nenumărabile și nu pot fi utilizate niciodată în formele lor de plural. Spre exemplu, este în mod clar incorect să spunem sau să scrie „paceleuri” sau „frumusețuri” în loc de „pace” sau de „frumusețe”.

În același timp, o altă categorie de substantive defective de plural sunt cele care se referă la obiecte care sunt considerate singulare în natura lor. Așa este cazul unor cuvinte precum „ochelari”, „cizme” sau „pantaloni”. Aceste cuvinte se referă exclusiv la o serie de obiecte care au două componente și, prin urmare, ar părea să aibă și forme de plural. Cu toate acestea, din cauza naturii lor specifice, aceste cuvinte sunt considerate a fi singulare și nu se pot utiliza în formele lor de plural. Spre exemplu, nu este corect să spunem sau să scrie „ochelarii” în loc de „ochelari” sau „cizmele” în loc de „cizme”.

Mergând mai departe, trebuie să știi că mai există și alte substantive care sunt considerate a fi defective de plural. Ne referim aici la substantive precum „scumpete”, „iubire”, „talent” sau „sărăcie”. Aceste cuvinte se referă la o serie de subiecte abstracte și nu pot fi utilizate în formele lor de plural din cauza faptului că nu există o metodă clară pentru a conferi acestor cuvinte forme de plural.

Excepții de substantive defective de plural

În pofida a ceea celor expuse anterior, trebuie să știi că în limba română există și câteva excepții în ceea ce privește substantivele defective de plural. Unele cuvinte, așa cum ar fi „părinți”, „frați”, „surori”, „unchi”, „mătuși”, etc., sunt considerate a fi substantive care nu pot fi utilizate în formele lor de singular. În plus, aceste cuvinte și altele similare definesc relațiile dintre oameni și se referă la mai mult de o persoană în același timp. În aceste cazuri, forma de plural este utilizată pentru a ne putea referi la aceste relații deoarece este nevoie de o formă de plural pentru a indica mai mulți oameni.

De asemenea, există și unele cuvinte care sunt considerate a fi în mod normal substantive nenumărabile, dar care pot fi folosite în formele lor de plural pentru a indica tipuri diferite sau cantități diferite ale aceluiași obiect. Spre exemplu, cuvântul „zahăr” este un substantiv nenumărabil, însă acesta poate fi folosit în formele sale de plural, precum „zaharuri”, pentru a indica diferite tipuri de zahăr, cum ar fi zahărul brun sau zahărul pudră.

Alte exemple de substantive defective de plural

  • Nume proprii: Mihai, Mircea, Vlad, Ana, Corina, Anca, etc.
  • Denumiri de sporturi: fotbal, tenis, baschet, handbal, înot, etc.
  • Denumiri de substanțe: oxigen, hidrogen, azot, sodiu, etc.
  • Denumiri de domenii de studii: istorie, biologie, geografie, astronomie, etc.
  • Denumiri de curente sau mișcări ideologice/culturale/artistice: iluminism, romantism, etc.
  • Denumiri de religii: ortodoxism, catolicism, budism, iudaism, etc.
  • Denumiri de emoții: dragoste, ură, empatie, etc.
  • Denumiri de calități/însușiri: curaj, cinste, onoare, înțelepciune, bunătate, etc.
  • Denumiri de stări organice: foame, sete, frig, etc.
  • Denumiri de orașe și toponime: Dunărea, Cluj, Brașov, Olt, etc.
  • Denumiri de substantive masculine (apelative): nene, bade, etc.

Vezi vocale și consoane în limba română

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News