ComenteazăCuprins:
Diferența dintre șampanie și alte vinuri spumante
În primul rând, un vin poate fi etichetat ca „șampanie” doar dacă este produs în regiunea Franței care poartă acest nume. În al doilea rând, pentru a fi numit „șampanie”, trebuie să fie făcută numai din strugurii Pinot Noir, Pinot Meunier sau Chardonnay care cresc în acea regiune. Și în al treilea rând, adevărata șampanie, spre deosebire de alte vinuri spumante, trebuie să-și fi obținut bulele prin procesul de fermentare de două ori: o dată în butoaie și din nou în sticle. Șampania poate fi produsă în altă parte, atâta timp cât se acordă „methode champenoise” de pe etichetă.
Șampanie – origine și istorie
În urmă cu treisprezece secole, înainte ca vinul să aibă bule sau să aibă altă culoare decât roșu, vinul de șampanie era folosit ca „vin sfânt” pentru ceremoniile religioase.
Terminarea maiestuoasei catedrale gotice din Reims a transformat capitala regiunii Champagne într-un loc pentru masele regale și încoronări.
Astfel, vinul de Champagne a fost ridicat la statutul de „vin regal”; iar mănăstirile locale au avut onoarea de a deveni vinificatori pentru monarhia franceză.
Legenda lui Dom Perignon
Legenda lui Dom Perignon va fi pentru totdeauna legată de legenda bulelor din șampanie. Aproape de catedrala din Reims din Abația Hautvilliers, un călugăr benedictin aproape orb pe nume Dom Pierre Perignon a primit slujba de a-i fi trezorier-șef și maestru de pivniță. Când a preluat prima dată conducerea în 1688, vinul produs de mănăstire era adecvat, dar ”palid”. Perignon se temea că vinul roșu intens din regiunea vecină „Bourgogne” (Burgundia) câștiga favoarea regelui.
În această regiune de nord a Franței, strugurii trebuiau culeși devreme, iar butoaiele de vin au devenit prea reci în lunile de iarnă. Din păcate, chiar dacă nu a atins un vârf de fermentație, sucul rozaliu a trebuit să fie îmbuteliat. La urma urmei, a existat o cerere regală pentru produs, iar călugării de la mănăstire trebuiau să livreze. Dar, în timp ce iarna rece a oprit temporar procesul de fermentație, clima mai caldă de primăvară a „trezit” fermentația după ce vinul a fost îmbuteliat. Rezultatul, desigur, au fost bule!
Deoarece Perignon și frații săi de abație erau frustrați de prezența bulelor, aceștia au început să modifice chimia vinului prin amestecarea mai multor tipuri de struguri și îndepărtarea cojilor. Ceea ce a rezultat a fost arta blendării și primul vin alb produs vreodată! Totuși, din păcate, acest nou vin elegant și palid a persistat să fermenteze după ce a fost îmbuteliat!
Bulele au fost considerate de călugări ca fiind un defect grav al vinului, iar cauza dezastrelor de producție: sticlele explodau peste tot în pivnițe! Cu toate acestea, Dom Perignon nu a cedat; iar legenda spune că atunci când a gustat noul vin spumant mai ușor, a fost plăcut surprins și a exclamat „Veniți repede, fraților! Degust stelele!”
Dom Perignon a început prin a schimba forma sticlei și a folosit sticlă mai groasă. Sticla mai tare a eliminat problema exploziei, dar acum efervescența vinului cu spumă a persistat explozia dopurilor de cânepă și ulei. Perignon a apelat la Spania pentru dopuri din plută, iar Voilà. . . pluta a mers!
Curtea regelui a fost încântată de acest nou vin efervescent de culoare deschisă.
Ce trebuie să știi despre șampanie
Răcirea șampaniei
- Nu răciți prea mult șampania: deși nu ar trebui să fie niciodată caldă, mai rău este să fie înghețată sau aproape înghețată.
- Nu umpleți găleata cu gheață: veți ajunge să răciți doar jumătate din sticlă; adăugați apă rece în cuburile de gheață pentru a vă asigura că sticla este bine scufundată; acest lucru facilitează, de asemenea, introducerea sticlei înapoi în găleată.
- Nu încercați să răciți două sticle într-o găleată; este mai bine să lăsați a doua sticlă la frigider într-un recipient izolat.
Cum se desface dopul șampaniei
Tradiția franceză spune că, dacă ai un dop încăpățânat, nu trebuie să renunți: dacă nu poți disloca un dop dintr-o sticlă de șampanie bună, poți face ceea ce „Husards” (soldații călare francezi din epoca napoleonică). ) a făcut: au folosit marginea inversă a sabiei pentru a rupe gâtul sticlei. Prin urmare, a apărut expresia franceză „sabrer la bouteille” – ilustrând credința franceză că este mai bine să distrugi o sticlă decât să rămâi fără șampanie! Evident că nu mai mergem atât de departe pentru a deschide o sticlă, dar dacă aveți o plută încăpățânată, mai degrabă decât să folosiți sabia, folosiți dispozitivul special de deschis șampania.
Cum se bea șampania
Experții spun că nu trebiie să vă beți șampania prea repede. Potrivit specialiștilor, dacă o bei prea repede, vei înghiți toate bulele și acestea vor intra prea repede în sângele tău – ceea ce pentru mulți dintre noi poate duce la o durere de cap. Acest lucru poate fi evitat luând înghițituri mici și lăsând bulele să se disipeze în gură înainte de a înghiți.
Ce servești alături de șampanie
Șampania și vinurile spumante au o mare versatilitate. Acestea pot fi servite pe tot parcursul zilei și pe parcursul mesei. Cele mai uscate sunt excelente cu aperitive elegante precum stridiile și caviarul. Vinurile spumante demiseci sunt potrivite pentru brunch, prânz, salate și unele antreuri pentru cină. Vinurile spumante mai dulci sunt întotdeauna recomandate cu deserturi.
Descoperă ce să nu faci într-un restaurant.
Curiozități despre șampanie
- Există aproximativ 58 de milioane de bule într-o sticlă de șampanie.
- Presiunea dintr-o sticlă de șampanie este de aproximativ trei ori mai mare decât în anvelopa de automobile.
- Un dop de șampanie poate zbura cu suficientă forță pentru a provoca leziuni permanente ale ochilor.
- În 2000, California a produs aproximativ 59 de milioane de sticle de șampanie.
- În 2000, Franța a produs aproximativ 327 de milioane de sticle de șampanie.
- În 2000, California a consumat aproximativ 32 de milioane de sticle de șampanie.
- În 2000, Washington D.C. a avut cel mai mare consum de șampanie pe cap de locuitor pentru adulți din SUA – aproximativ 2,4 sticle per adult.