Cel mai lung an din istorie. Când a durat anul 445 de zile?

Omenirea a folosit de-a lungul istoriei trei tipuri de calendare: calendarul lunar, bazat pe rotația Lunii, cel solar, care se bazează pe rotația Pământului în jurul Soarelui, și o combinație între cele două.

Calendarele lunare se bazau pe rotația și fazele Lunii în jurul Pământului, cu o Lună nouă care apărea la fiecare 29,5 zile. Calendarul astfel calculat ajungea să aibă 354 de zile. Prin comparație, calendarele solare marcau timpul prin rotația Pământului în jurul Soarelui, care se realiza în 365,242 de zile, un număr imposibil de transpus într-un calendar.

Această diferență de 11 zile era compensată printr-o lună suplimentară, denumită Intercalaris, care era formată din 27 de zile și era adăugată în calendar odată la trei ani. Astfel, calendarul lunar se realinia cu schema solară.

Cum a apărut cel mai lung an din istorie?

Încă din Antichitate exista obiceiul de calculare a anului eclezial. Acesta era denumit și Indiction (n.n. – numerotarea anilor la romani), iar începutul a fost fixat în ziua de 1 septembrie, în memoria biruinței împăratului Augustus asupra lui Marcus Antonius și a Cleopatrei.

Pe atunci, calendarul nu era o măsură universală a timpului, ci mai degrabă un orar al timpului pentru a informa oamenii cu privire la festivalurile religioase.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

La acea vreme existau două sisteme de împărțire a timpului: unul al egiptenilor, de 365 de zile, și altul al romanilor, de 355 de zile. De altfel, romanii au fost cei care aveau să înceapă să creeze un orar al timpului pentru a se sincroniza.

Cu toate că fiecare dintre aceste civilizații adăuga un numit număr de zile pentru a-și ajusta calendarul, în fiecare an rămânea o diferență de zece zile între cele două sisteme, dar și între fiecare dintre acestea și calendarul solar.

Drept urmare, se impunea îndreptarea și punerea acestora în acord cu calendarul ceresc. Astfel, avea să apară cel mai lung an din istoria omenirii, care a avut mai multe zile decât știm cu toții.

• Știi de unde vin denumirile pentru lunile anului?

Calendarul Iulian – Câte zile a avut cel mai lung an din istorie?

Primul om care a avut această idee a fost astronomul egiptean Sosigene din Alexandria, în anul 46 î.Hr. Potrivit istoricului roman Pliniu cel Bătrân, Sosigene a fost consultat de împăratul Iulius Cezar cu privire la alcătuirea unui calendar universal.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Noul calendar a fost denumit sugestiv Calendarul Iulian și avea să fie primul calendar al omenirii după care s-a ghidat întreaga creștinătate timp de 15 secole.

Inspirat de sistemul de calcul egiptean, vechiul Calendar Iulian se baza pe presupunerea că anul are 365,242 de zile, astfel încât calendarul avea 365 de zile, cu un an bisect odată la patru ani.

Din cauză că anul avea 365,242 de zile, calendarul pierdea aproape 11 minute pe an și o zi la aproximativ fiecare 128 de ani. În anul 325, atunci când a avut loc primul Sinod ecumenic de la Niceea, echinocțiul de primăvară (ziua în care noaptea și ziua sunt egale) a picat în ziua de 21 martie în loc de 25 martie așa cum fusese inițial.

De aceea, la acest sinod, Biserica s-a folosit de Calendarul Iulian pentru a putea calcula când pică Paștele alegând ziua de 21 martie care, la acel moment, a corespuns cu echinocțiul de primăvară.

Dar, pentru a corecta dintr-odată deficitele acumulate de-a lungul timpului și a pregăti calendarul reformat, Iulius Cezar a adăugat două luni bisectuale suplimentare, care au făcut ca anul de tranziție să aibă 445 de zile.

Anul calendaristic al lui Iulius Cezar avea să înceapă cu ocazia solstițiului de iarnă și muta începutul de an de la 1 martie la 1 ianuarie.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Calendarul a intrat în vigoare în anul 45 î.Hr., care este cunoscut în istorie drept annus confusionis, adică anul confuziei și servește drept cel mai lung an înregistrat vreodată în istoria omenirii.

• Câte zile are un an și cum calculezi dacă un an este bisect

Calendarul Gregorian – Reforma Papei  Grigore al XIII-lea

Calendarul Iulian a reorganizat timpul într-un sistem cu 12 luni și 365 de zile, cuprinzând așadar și anul bisect.

Totuși, sistemul avea un mic dezavantaj, și anume sfertul de zi care era adăugat de anul bisect era ceva mai mare decât părticica de 0,242 dintr-o zi a anului solar.

Deși infimă, diferența prelungea anul solar cu aproximativ 11 minute, ceea ce făcea ca odată la 128 de ani să apară o diferență de o zi. Acesta a fost și motivul pentru care Calendarul Iulian a deviat cu 10 zile până în secolul al XVI-lea.

Se spune că Iulius Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus de el, dar o vedea ca pe o problemă minoră.

Însă, pentru a alinia anul calendaristic cu cel astronomic, era nevoie de o nouă reformă. Astfel, la sugestia doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a cerut printr-un decret, la 24 februarie 1582, stabilirea unui nou calendar, care este cunoscut sub numele de Calendarul Gregorian.

Papa a suprimat din calendar 10 zile calendaristice pentru a șterge, astfel, diferența de 11 minute acumulată anual de-a lungul timpului. În urma acestor modificări, ziua de 5 octombrie devenea 15 octombrie. În plus, s-a stabilit ca numai unul din patru „ani seculari” să fie bisect.

Calendarul Gregorian a fost, treptat, adoptat de aproape toată lumea, rămânând în uz și astăzi. În prezent, Calendarul Iulian este cu 13 zile în urma Calendarului Gregorian deoarece are ani bisecți în 1700, 1800 și 1900, care în Calendarul Gregorian sunt ani obișnuiți. În ambele calendare, 2000 a fost an bisect.

Urmărește-ne pe Google News