Cele mai mari taine pe care le ascunde drumul Transfăgărășanului

A fost ambiția fostului dictator Nicolae Ceaușescu să străpungă munții prin cele mai înalte locuri din Făgăraș spre Curtea de Argeș. Greu de străbătut azi, închis pe timp de iarnă din cauza riscului mare de prăbușire, drumul Transfăgărășanului ajunge la altitudinea maximă la 2042 de metri, în tunelul Bâlea. Transalpina l-a întrecut pe înălțime, dar niciun alt drum nu poate întrece frumusețea sălbatică a Transfăgărășanului. Iar povestea acestei șosele uimitoare ascunde taine dramatice, pe care puțină lume le știe.

Cel mai dificil drum transmontan din țară, realizat în 5 ani

Drumul Transfăgărășanului a fost realizat în mai puțin de 5 ani, deși conform lucrărilor foarte dificile ar fi trebuit să dureze aproximativ 20 de ani. El a pornit de la o simplă potecă abruptă pe care, de cele mai multe ori, nu se aventurau decât caprele negre și urșii. Traversarea Făgărașilor prin acea zonă nu se făcea nici măcar călare!

Construcția rapidă a fost posibilă datorită armatei, care a lucrat cot la cot cu muncitori și prizonieri aduși din închisori. Șantierul a pornit cu 100 de puncte de lucru concomitent.

Inițial, șoseaua trebuia să aibă o singură bandă de acces, dar după primul an, Ceaușescu a cerut să fie lărgită la două benzi. În secret, fostul dictator se temea de invazia armatei URSS și voia să fie pregătit cu un drum de acces cât mai ușor spre inima țării.

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Mulți constructori și soldați au plătit cu viața

Mai bine de jumătate din drumul de 150 km a fost săpat în stâncile masive de granit, metru cu metru, pe ploaie, pe arșiță, pe furtună și zăpadă. Lucrătorii ar fi trebuit să muncească doar 5 luni pe an, dar lucrările erau extinse până la primele viscole din noiembrie – decembrie. Oamenii lucrau în condiții precare și deosebit de periculoase, se legau cu lanțuri unii de alții să nu cadă în prăpastie și se rugau în fiecare zi pentru viața lor. Două regimente de geniști au dus tot greul și au luptat cu muntele „ca la război”, după cum scria Nicolae Mazilu în cartea sa, „Enigma Transfăgărășanului”.

Citește mai departe, pe www.libertateapentrufemei.ro

Urmărește-ne pe Google News