Scrierea cuneiformă de la Sibiu, cu 3.000 de ani mai veche decât cea din Asia
Lucrările arheologice preventive de pe traseul Autostrăzii Sibiu-Nădlac au dus la descoperirea, la hotarul oraşului Miercurea Sibiului, a cinci situri. Unul dintre acestea este format din mai multe aşezări umane suprapuse, iar cea mai veche dintre ele aparţine culturii Starcevo-Criş, faza I, prima manifestare a neoliticului din sud-estul şi centrul Europei. Vechime: 8.000 de ani. Acolo a fost găsit un obiect care… n-ar trebui să existe!
Despre ce este vorba? O scriere mai veche decât toate cele cunoscute până acum! “Un anume fragment ceramic ne-a trezit semne de întrebare. Nu putem afirma că inciziile reprezintă un ornament, aşadar, singura posibilitate de interpretare – ajutată de forma şi posibilul mesaj al inciziilor – este că ar transmite ceva, o informaţie după un sistem necunoscut nouă, dar uzual la acea vreme. Semnificaţia semnelor este foarte greu, dacă nu imposibil de descifrat, dar faptul că ele însemnau ceva pentru contemporani nu poate fi pus la îndoială. Este vorba despre o scriere de tip cuneiform, apărută la Sibiu cu 3.000 de ani înainte de cea cuneiformă clasică din Mesopotamia – ceea ce este de-a dreptul halucinant!”, ne-a explicat Sabin Luca, directorul Muzeului Brukenthal (foto).
Faptul că nu s-au găsit similitudini în Balcani în legătură cu o astfel de scriere îi pune în mare încurcătură pe cercetători: ori cineva a călătorit în timp și a pus acolo acest obiect, ori istoria străveche este altfel decât ne închipuim noi astăzi… Fragmentul ceramic se află acum la Brukenthal şi este considerat obiect de tezaur.
«Călcâiul de aluminiu de la Aiud», realizat înainte să fi fost descoperit aluminiul
În 1974, la est de Aiud, un grup de muncitori aflaţi pe malul râului Mureş a descoperit trei obiecte îngropate în nisip, la 10 metri adâncime. Două dintre ele s-au dovedit a fi oase de mastodonţi, dar al treilea este cu adevărat misterios. Denumit şi “călcâiul de aluminiu de la Aiud”, acest bloc de metal seamănă cu un ciocan fără mâner.
Obiectul a fost trimis la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca pentru a fi examinat. Acolo s-a stabilit că are peste 2 kg, prezintă două găuri de forme diferite, are două braţe şi e turnat dintr-un aliaj complex, format din 12 elemente: aluminiu (în proporţie de aproape 90%), cupru, siliciu, zinc, plumb, staniu, zirconiu, cadmiu, nichel, cobalt, bismut şi galiu. În plus, acest obiect straniu este acoperit cu un strat subţire de oxid de aluminiu, care este vechi de cel puţin 300-400 de ani.
Faptul că straniul obiect de metal a fost găsit alături de oasele de mastodonţi ridică multe semne de întrebare. Se ştie că această specie de mamuţi a dispărut în urmă cu 11.000 de ani. Dar ceea ce îi intrigă cel mai mult pe cercetători este faptul că aluminiul pur n-a fost obţinut de om decât abia în secolul al XIX-lea!
Aluminiul nu se găseşte liber în natură, ci doar în combinaţie cu alte metale. Procesul de producţie necesită o temperatură de 1.000 de grade, iar tehnologia de a-l separa de alte metale a devenit efectivă în jurul anilor 1880.
În ciuda stratului de oxid de aluminiu care-l acoperă, unii cercetători cred că obiectul poate avea o vechime de minimum 20.000 de ani. Alţii au mers şi mai departe şi au înaintat ipoteza că ar avea origine extraterestră, făcând parte dintr-un OZN care s-a prăbuşit pe Pământ.
Dincolo de toate aceste presupuneri, dintre care nu se ştie dacă vreuna va fi dovedită în viitor, un lucru este sigur: “Călcâiul de aluminiu de la Aiud” a fost fabricat înainte ca omenirea să descopere şi să folosească aluminiul… l