Care sunt cele mai noi ţări din lume

Procesul de tranziție către statutul de state suverane a fost presărat cu numeroase provocări semnificative. De aceea, unele au prosperat de când și-au câștigat suveranitatea, în timp ce altele s-au confruntat cu violențe și tulburări politice sau încă se luptă pentru a le fi recunoscut statutul de stat independent.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Dacă aruncăm o privire în istoria recentă a lumii vom vedea că graniţele se modifică mai repede decât, poate, știam, într-un context internaţional din ce în ce mai tensionat. În ultimii 25-30 de ani, pe harta lumii și-au făcut apariția nu mai puțin de 34 de noi state, cele mai multe fiind în Europa. Aproape jumătate dintre noile state europene și-au conturat granițele ca rezultat al dezintegrării fostelor URSS și Iugoslavia la începutul anilor 90. În cele ce urmează îți vom prezenta câteva dintre aceste noi țări.

10. CROAŢIA

Data înființării: 25 iunie 1991

Capitala:  Zagreb

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Tip de guvernare: Republică Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 56.594 km²

Populație: 3.901.165 de locuitori (estimare 2021)

Croația, oficial Republica Croația, este o țară aflată la granița dintre Europa Centrală și Europa de Sud-Est. La 25 iunie 1991, această țară și-a declarat independența după dizolvarea fostei Iugoslavii. Cu toate acestea, Croația a continuat să lupte pentru independență timp de patru ani. Războiul s-a încheiat abia în 1995, atunci când armata croată a lansat două ofensive majore cunoscute sub numele de Operațiunea Flash și Operațiunea Furtuna. Potrivit site-ului Oldest.org, de atunci, guvernele sârb și croat au cooperat în mare parte pașnic, chiar dacă încă există unele tensiuni. Deși s-a confruntat cu consecințele reconstrucției postbelice, Croația este acum o economie prosperă, având un nivel ridicat al Indicelui Dezvoltării Umane (n.n. – o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai). În plus, este și o destinație turistică populară.

9. SLOVACIA

Data înființării: 1 ianuarie 1993 

Capitala:  Bratislava

Tip de guvernare: Republică Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 49.035 km²

Recomandări

Am scăpat de Ciolacu și Iohannis, am dat de Ciolacu și Iohannis

Populație: 5.460.185 de locuitori (estimare 2022)

Slovacia este una dintre cele două țări care alcătuiau fosta Cehoslovacie (n.n. – cealaltă este Cehia), fiind formată pentru prima dată după Primul Război Mondial și după dizolvarea Austro-Ungariei. Fostă parte a Cehoslovaciei, Slovacia a fost cunoscută drept Republica Socialistă Slovacă din 1969 până în 1990, iar la 1 ianuarie 1993 a convenit cu Cehia să se despartă pașnic. În 2004, a devenit membră a Uniunii Europene și a NATO. Factorii istorici, politici și geografici au făcut ca Slovacia să întâmpine mai multe dificultăți decât unii dintre vecinii săi din Europa Centrală în procesul de dezvoltare de la o economie central planificată la o economie de piață modernă. De când a devenit stat independent, s-a dezvoltat continuu, având o economie avansată, lucru care i-a conferit o poziție onorantă în topul Indicelui Dezvoltării Umane.

8. CEHIA

Data înființării: 1 ianuarie 1993 

Capitala:  Praga 

Tip de guvernare: Republica Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 78.867 km²

Populație: 10.701.777 de locuitori (estimare 2021)

La fel ca multe dintre țările din această parte a Europei, Republica Cehă a fost condusă de diverse imperii. În secolul al XI-lea, când era Ducatul Boemiei, a fost recunoscută ca stat imperial al Sfântului Imperiu Roman. După dizolvarea Imperiului Roman, în 1806, Boemia a devenit parte a Imperiului Austro-Ungar. În 1918, cehii și vecinii slovaci s-au unit și au format Republica Independentă Cehoslovacia. După Acordul de la München din 1938, Germania nazistă a preluat controlul asupra acestei țări. Cehoslovacia a fost restaurată în 1945, iar trei ani mai târziu a devenit stat comunist membru al Blocului de Est în urma unei lovituri de stat. Încercările de eliberare de sub influenţa sovietică au fost înăbușite de o invazie a țării condusă de URSS în timpul primăverii de la Praga (1968). Stăpânirea comunistă a luat sfârșit abia în noiembrie 1989, când a avut loc Revoluția de catifea în urma căreia democrația a fost restaurată. La 31 decembrie 1992, Cehoslovacia a fost dizolvată pașnic, iar statele sale constitutive au devent statele independente Cehia și Slovacia.

Recomandări

România a fost condamnată să-i plătească 85 de milioane de euro oligarhului rus care a fost proprietar al RAFO Onești

7. ERITREEA

Data  înființării: 27 aprilie 1993

Capitala: Asmara

Tip de guvernare: Republică Prezidențială Unitară cu un singur partid sub dictatură totalitară

Suprafață: 117.600 km²

Populație: 6.638.097 de locuitori (estimare 2022)

Eritreea este o țară situată în regiunea Cornului Africii din estul continentului african. În secolul al XVI-lea, partea de nord-est a Eritreei de astăzi a fost ocupată de otomani timp de câteva decenii. Portughezii au fost primii europeni care au ajuns în zonă, însă aceștia nu au colonizat Eritreea. La sfârșitul veacului al XIX-lea, Italia a înființat noua colonie Eritreea, însă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial britanicii i-au expulzat pe italieni de aici. În urma adoptării Rezoluției ONU 390A, în decembrie 1950, Eritreea a fost federată cu Etiopia sub îndemnul Statelor Unite ale Americii. Războiul de independență al Eritreei a durat trei decenii, mai exact până când acest stat și-a câștigat independența de facto, în 1991. Fosta colonie italiană și britanică și-a câștigat independența formală față de Etiopia, ultimul colonizator al acesteia, în anul 1993. Independența nu a pus capăt războaielor, pentru că au urmat conflicte cu Yemen și Etiopia.

6. PALAU

Data înființării: 1 octombrie 1994

Capitala: Ngerulmud

Tip de guvernare: Republică Constituțională Prezidențială Unitară sub democrație nepartizană

Suprafață: 395,06 km²

Populație: 17.907 locuitori (estimare 2018)

Republica Palau cu insula sa principală Babeldaob (Babelthuap) este un stat insular din Pacificul de Vest care, asemenea multor națiuni din regiune, a fost colonizat de europeni în secolul al XVI-lea. Spania a fost prima națiune care a invadat insulele Palau, care au devenit parte din Indiile de Est spaniole în 1574. După ce spaniolii au fost învinși în războiul hispano-american (1898), Palau a fost vândut Germaniei. După Primul Război Mondial, insulele au devenit parte a Mandatului Mărilor de Sud, care era condus de Japonia. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Palau, împreună cu alte câteva națiuni insulare din Pacific, a intrat sub controlul Statelor Unite ale Americii. În 1986 a fost aprobat un Pact de Asociere Liberă cu SUA, dar nu a fost ratificat decât în ​​1993. Teritoriu american timp de câteva decenii, Palau și-a câștigat suveranitatea în anul următor.

5. TIMORUL DE EST

Data înființării: 20 mai 2002

Capitala: Díli

Tip de guvernare: Republică Constituțională Semiprezidențială Unitară

Suprafață: 14.874 km²

Populație: 1.340.513 locuitori (estimare 2021)

Timorul de Est este o țară insulară din Asia de Sud-Est, situată în jumătatea de est a insulei Timor, în extremitatea estică a insulelor Lesser Sunda, la nord de Marea Timor și Australia, înconjurată de Timorul de Vest indonezian. Istoric vorbind, Timorul de Est a fost colonizat în secolul al XVI-lea de Portugalia, care a exercitat controlul asupra acestei țări până în 1975, când Timorul de Est și-a declarat pentru prima dată independența. Însă indonezienii de la nord au invadat țara o săptămână mai târziu la capătul unor conflicte violente, în urma cărora au fost uciși sute de mii de timoreni. Conflictul nu s-a încheiat decât în ​​1999, în urma intervenției Națiunilor Unite. Timorul de Est şi-a dobândit suveranitatea pe 20 mai 2002, deşi referendumul care a decis în favoarea acesteia se ţinuse cu mai mulți ani în urmă. Evoluţia ţării a fost una bună, datorită profiturilor de pe urma rezervelor mari de petrol.

4. SERBIA

Data înființării: 5 iunie 2006

Capitala: Belgrad

Tip de guvernare: Republică Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 77.474 km²

Populație: 6.871.547 de locuitori (estimare 2021)

Serbia și-a câștigat independența în 2006, atunci când s-a separat în mod pașnic de Muntenegru, după ce în urmă cu trei ani proclamaseră o uniune statală. Serbia nu mai era un stat suveran din 1918, an în care fusese format Regatul sârbilor, croaților și al slovenilor. Numele său a fost schimbat în Serbia în 1929. În secolul al XIV-lea, se formase Imperiul Sârb, însă a fost de scurtă durată pentru că acesta s-a dizolvat odată cu moartea lui Uroš al V-lea în 1371. Sârbii au venit în Balcani, împreună cu alte triburi slave, în timpul Marilor Migrații din secolele al VI-lea și al VII-lea. Serbia a făcut parte din Imperiul Otoman până la începutul secolului al XIX-lea, când revoluția sârbă a stabilit statul-națiune ca prima monarhie constituțională a regiunii. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Serbia și alte națiuni sud-slave au format Iugoslavia. În 2006, Muntenegru a votat la referendum în favoarea independenței și părăsirea Uniunii de Stat. Astfel, Serbia a fost obligată să-și proclame oficial independența la 5 iunie 2006, ca stat succesor al confederației.

3. MUNTENEGRU

Data înființării: 2 iunie 2006

Capitala: Podgorica

Tip de guvernare: Republică Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 13.812 km²

Populație: 621.873 de locuitori (estimare 2020)

Muntenegru s-a separat de Serbia pentru a deveni stat suveran. La începutul secolului al XX-lea, Muntenegru a devenit un regat, iar după Primul Război Mondial, acesta avea să devină parte a Iugoslaviei. După destrămarea acestei țări, la începutul anilor 90, Muntenegru a format o confederație alături de Serbia, care a fost dizolvată pașnic în 2006, atunci când Muntenegru și-a declarat independența. De la declararea independenţei, Muntenegru și-a depus candidatura pentru aderarea la UE, a fost acceptată în Organizaţia Comerţului Mondial şi a rechemat din exil familia regală. În general, ţara are o evoluţie favorabilă. Numele Muntenegru – „Crna Gora” (n.n. – Muntele Negru) este menționat pentru prima dată în Carta Regelui Milutin, în anul 1276. Pădurile dese care acoperă Muntele Lovcen și împrejurimile sunt atât de întunecate încât par „negre”, de unde și numele țării.

2. KOSOVO

Data înființării: 17 februarie 2008

Capitala: Priștina

Tip de guvernare: Republică Constituțională Parlamentară Unitară

Suprafață: 13.812 km²

Populație: 1.935.259 de locuitori (estimare 2021)

Republica Kosovo este cel mai mic stat balcanic. În Antichitate, acesta era condus de diverse imperii, precum Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Sârb și Imperiul Otoman. Kosovo și-a declarat independența față de Serbia în urmă cu 15 ani, însă, cu toate acestea, Serbia nu îl recunoaște ca stat suveran. Nici România nu recunoaşte Kosvo. De altfel, doar 97 dintre cele 193 de țări membre ale Națiunilor Unite au recunoscut oficial Kosovo, ceea ce înseamnă aproximativ jumătate (50,26%). Zona se afla sub administrarea ONU din 1999, când NATO a forţat retragerea trupelor fostului președinte sârb Slobodan Milosevic din provincia puternic divizată etnic. Și pentru că nu a fost recunoscut de toate ţările membre ONU, dar şi din motive de securitate, kosovarii nu au solicitat să facă parte din organizaţie. După câștigarea independenței, Kosovo se confruntă cu o economie slab dezvoltată și o rată de şomaj uriașă.

1. SUDANUL DE SUD

Data înființării: 9 iulie 2011

Capitala: Juba

Tip de guvern: Republică Constituțională Prezidențială Federală

Suprafață: 644.329 km²

Populație: 12.118.379 de locuitori (estimare 2023)

Sudanul de Sud și-a declarat independența față de Sudan pe 9 iulie 2011, separându-se de provinciile majoritar arabe după un război civil de zeci de ani. Situată în Africa de Est, aceasta cea mai nouă țară din lume. Sudanul de Sud are o lungă istorie de ocupație, fiind sub dominația Regatului Unit, iar mai apoi a Egiptului, între 1899 și 1956. După câștigarea independenței, acest stat a fost măcinat de două războaie civile. Primul război civil sudanez a durat din 1972 până în 1983, iar cel de-al doilea a izbucnit la scurt timp după terminarea primului și nu s-a încheiat decât în 2005. Mai târziu în acel an, autonomia sudică a fost restabilită prin formarea unui guvern autonom al Sudanului de Sud. Independența deplină a fost câștigată în 2011, iar în prezent Sudanul de Sud este membru recunoscut al ONU. Cel mai nou stat se confruntă cu o sărăcie generalizată, conflicte interne între grupuri politice şi resurse naturale neexploatate.

Vezi şi câte țări sunt în Europa și de ce este dificil de stabilit numărul acestora!

Urmărește-ne pe Google News