Cerbul – curiozități și lucruri uimitoare despre acest animal impresionant

Descoperă lucruri interesante și curiozități despre cerb:

Cum arată cerbul

Cerbul, specie ce are denumiea științifică de Cervus Elaphus, face parte din familie Cervidae și este un mamifer erbivor, ce se include în categoria rumegătoarelor și a paricopitatelor, numite și Artiodactyla. Familia din care face parte cerbul, și anume Cervidae, cuprinde aproximativ 45 de specii, pe lista fiind desigur renul, elanul și căprioara.

Trăsăturile definitorii pentru cerb sunt cu siguranță coarnele pline de ramificații care de regulă cresc doar la masculi, având o culoare roșcat – brună, aceste animalele prezentând un accentuat dismorfism sexual.

Cerbii masculi sunt mai mari decât ciutele – denumirea pentru femela cerb.

Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 – 300 kg, iar ciutele între 80 – 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La iezi , atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20–30 cm, fără rozete.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la circa 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor împușcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun.

Ce mănâncă cerbul

Cerbul are un regim de hrană erbivor. Se hrănesc cu vegetaţia caracteristică habitatului. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri, muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare, suculente și concentrate.

Unde trăiește cerbul

Cerbul trăiește de regulă în zone cu păduri foarte întinse, ce au și poieni sau luminișuri cu multe izvoare, mai ales pentru faptul că acestea au multa liniște și multe surse bogate de hrană. Deși se mai poate întâlni și la câmpie, foarte des, cerbul acoperă toată partea de areal a zonei alpine până la malul mării.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Odinioară prezenți în mare parte a emisferei nordice, arealul cerbilor este la ora actuală restrâns semnificativ în vestul Statelor Unite şi în arii protejate, puţin populate, din regiunea eurasiatică, arată zoobrasov.ro. Populaţii de cerbi au fost reintroduse cu succes în estul Statelor Unite. Cerbii preferă pădurile de conifere şi pădurile cu spaţii deschise de la altitudini între 0 şi 3000 de metri. Cerbul evită zonele cu vegetaţie densă.

• Descoperă lucruri interesante și despre alte animale sălbatice din România

Curiozități despre cerb

• Cerbii masculi au coarne frumoase şi impunătoare. Coarnele le cad în fiecare an şi în locul lor cresc altele. Renii îşi folosesc coarnele pentru a se apăra sau pentru a atrage atenţia cerbilor femelă.
• Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi și la munte, terminându-se cu a doua jumătate a lunii octombrie. Între cerbii masculi se duc lupte aprige, pentru supremația cârdurilor de ciute.
• În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brăhnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun, însă văzul este slab. Cerbul poate observa mai mult mișcarea decât figura omului. Se poate apropia de om până la aproximativ 15 metri fără a-l observa.
• Primul rând de coarne începe stadiul de dezvoltare în jurul vârstei de 1 an, de obicei în luna mai, procesul luând sfârșit toamna, în luna septembrie. Coarnele au o lungime de până în 30cm.
• De-a lungul timpului foarte mulţi cerbi au fost vânaţi numai pentru coarne.
• Femela cerb este numită ciuă. Puii de cerb se nasc cu pete pe corp care îi ajută să se camufleze mai uşor în iarbă. După primul an de viaţă petele încep să dispară.
• Un pui de cerb începe să facă primii paşi la 30 de minute după ce vine pe lume.
• Un cerb tânăr rămâne în jurul mamei sale în primul an de viaţă.
• Cerbul are trei glande cu ale căror secreții își marchează teritoriul
• Cerbii au abilitatea de a sări destul de sus şi sunt de asemenea foarte buni înotători.

Urmărește-ne pe Google News